ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5623/2010
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5623/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Hotărârea pronunțată de Curtea de apel ce formează
obiectul recursului
Prin sentința nr. 30 din
05 martie 2010, Curtea de Apel Bacău, secția comercială, contencios
administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamanții SC M.V.
SRL, SC A.C.C. SRL, SC B.I. SRL, SC P.I. SRL, B.O., B.G. și R.L.D. în contradictoriu
cu pârâta A.N.A.F. – D.G.F.P. Bacău - Activitatea de Inspecție Fiscală Bacău.
Pentru a pronunța această
hotărâre, Curtea de apel a reținut, în esență, după o expunere detaliată a situației
de fapt prezentate de părțile litigante, că organele de control fiscal au încheiat
actele fiscale contestate în cauză cu respectarea dispozițiilor art. 27 din O.G.
nr. 90/2003.
Cererea de recurs
Împotriva sentinței
nr. 30 din 05 martie 2010 a Curții de Apel Bacău, secția comercială, contencios
administrativ și fiscal, au declarat recurs reclamanții SC M.V. SRL, SC A.C.C.
SRL, SC B.I. SRL, SC P.I. SRL, B.O., B.G. și R.L.D. care au solicitat admiterea
cererii de recurs și pe cale de consecință, în principal, casarea sentinței recurate
și trimiterea cauzei spre rejudecare Curții de Apel Bacău, iar în subsidiar admiterea
acțiunii astfel cum a fost formulată.
Printr-o primă critică,
circumscrisă motivului de recurs reglementat de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., se
susține că instanța de fond, cu încălcarea dispozițiile art. 261 pct. 5 C. proc.
civ., nu și-a motivat în fapt și în drept hotărârea pronunțată în condițiile în
care nu a efectuat o analiză exhaustivă a temeiurilor juridice invocate, a susținerilor
părților și nici nu a expus un raționament care să justifice soluția pronunțată,
aspecte care atrag incidența dispozițiilor art. 105 alin. (2) C. proc. civ.
Printr-o altă critică,
circumscrisă motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se susține
că prin soluția pronunțată instanța de fond a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor
art. 27 alin. (1) lit. a) din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc., temei de
drept în baza căruia au fost emise deciziile contestate.
Hotărârea instanței
de recurs
Analizând actele și lucrărilor
dosarului în raport cu dispozițiile art. 304 și art. 304
1
C. proc.
civ., Înalta Curte urmează a admite recursul în considerarea celor ce urmează:
Recurenții-reclamanți
au sesizat instanțele de contencios administrativ și fiscal cu o acțiune având ca
obiect anularea deciziei nr. 11 din 16 iunie 2009 privind stabilirea răspunderii
solidare a recurenților cu debitoarea SC P. SRL și a deciziei nr. 12 din 29
iulie 2009 privind soluționarea contestației formulate de recurenți împotriva deciziei
nr. 11/2009, ambele emise de intimata-pârâtă A.N.A.F. – D.G.F.P. Bacău.
Înalta Curte constată
că instanța de fond nu a observat că cele două decizii contestate nu au ca obiect
taxe și impozite, contribuții, datorii vamale precum și accesorii ale acestora ci
privesc stabilirea, potrivit art. 27 din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc.,
răspunderii solidare a recurenților, în condițiile art. 28 din același act normativ,
pentru obligațiile restante ale debitoarei insolvabile SC P. SRL și implicit faptul
că competența materială de soluționare a cauzei nu este guvernată de criteriul valoric,
instituit de art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004,
ci de nivelul autorității emitente a actelor administrativ fiscale contestate, în
condițiile aceleiași norme legale.
Cum în cauza dedusă judecății
cele două decizii au fost emise în condițiile art. 205-209 din O.G. nr. 92/2003
de către D.G.F.P. Bacău este de necontestat faptul că, competența de soluționare
a cauzei aparține, în primă instanță, Tribunalului Bacău și nu Curții de Apel Bacău,
cum greșit a apreciat judecătorul fondului.
Față de reținerea, în
condițiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ., a motivului de recurs prevăzut de
art. 304 pct. 3 din același act normativ, Înalta Curte consideră că nu se mai impune
analiza celorlalte motive de recurs invocate în cauză.
În consecință, constatând
că hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea normelor de competență materială,
situație circumscrisă motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc.
civ., Înalta Curte, în raport cu dispozițiile art. 312 C. proc. civ., va admite
recursul, va casa hotărârea recurată și va trimite cauza spre competentă soluționare
la Tribunalul Bacău, secția de contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat
de SC M.V. SRL, SC A.C.C. SRL, SC B.I. SRL, SC P.I. SRL, B.O., B.G. și R.L.D. împotriva
sentinței nr. 30 din 05 martie 2010 a Curții de Apel Bacău, secția comercială,
contencios administrativ și fiscal.
Casează sentința atacată
și trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Bacău, secția
contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 15 decembrie 2010.