ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2624/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel Bacău, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 116 din 13 august 2009, a admis acțiunea formulată de reclamanta SC A.G. SA, în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F., C.A.O.P.S.A.A. și pe cale de consecință a suspendat executarea deciziei nr. 028 din 12 februarie 2009 și a deciziei nr. 176 din 16 iunie 2009, emise de pârâtă, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a dosarului nr. 455/32/2009 al Curții de Apel Bacău. Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că, prin decizia nr. 028 din 12 februarie 2009, pârâta a revocat autorizația de antrepozit fiscal emisă reclamantei SC A.G.

SA, pentru nerespectarea dispozițiilor art. 183 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 571/2003, coroborat cu pct. 67 alin. (1) din H.G. nr. 44/2004, iar plângerea formulată împotriva acestei decizii a fost respinsă de către pârâtă, ca neîntemeiată, prin decizia nr. 176 din 16 iunie 2009; drept consecință reclamanta a intentat acțiune în contencios administrativ pentru anularea celor două decizii, cauză ce face obiectul dosarului ne. 455/32/2009 al Curții de Apel Bacău. A mai reținut instanța că, în cauză s-a depus de către reclamantă recipisa de consemnare a cauțiunii de 2.000 lei, la care a fost obligată și precizarea acțiunii în sensul că se solicită suspendarea deciziilor emise de pârâtă până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii de fond.

Pe cale de consecință instanța a apreciat că, în speță, este îndeplinită condiția cerută de art. 14 din Legea nr. 554/2004 referitoare la îndeplinirea procedurii prealabile, în condițiile art. 7 din lege. S-a apreciat, de asemenea, că este îndeplinită și condiția existenței cazului bine justificat, astfel cum este definită această noțiune de art. 2 lit. t) din Legea contenciosului administrativ, avându-se în vedere că motivul invocat în cererea de anulare a celor două decizii este interpretarea greșită a dispozițiilor art. 183 din Legea nr. 571/2003 și ale pct. 67 alin. (1) și (2), pct. 12 1 și 5 din Normele Metodologice de aplicare a Codului Fiscal, iar în urma aplicării deciziei nr. 028 din 12 februarie 2009 reclamanta este nevoită să-și oprească activitatea de producție, deși încălcarea dispozițiilor legale ce i se impută a fost remediată, oprirea activității având efect direct asupra situației salariaților și a plății debitelor către buget.

În ceea ce privește condiția pagubei iminente, în raport de definiția dată acestei noțiuni prin art. 2 lit. ș) din Legea nr. 554/2004, precum și având în vedere actele depuse la dosar, instanța a conchis, în mod neechivoc, că punerea în executare a deciziilor pârâtei va crea reclamantei un prejudiciu material viitor și previzibil, legat atât de disponibilizarea celor 160 de salariați ai săi, ca efect al opririi producției, cât și de situația furnizorilor care nu ar mai putea fi plătiți, neexecutarea obligațiilor asumate prin contracte - leasing financiar, distribuție, ș.a., ducând la plata unor penalități în cuantum semnificativ. Față de aceste considerente prima instanță a concluzionat că cererea de suspendare se impune a fi admisă, în temeiul dispozițiilor art. 15 alin. (1) și (2) raportat la art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Împotriva sentinței pronunțate de Curtea de Apel Bacău a declarat recurs D.R.A.O.V. Iași în numele și pentru A.N.V. - C.A.O.P.S.A.A., susținând că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică, fiind dată cu aplicarea și interpretarea greșită a prevederilor art. 14 și art. 15 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ. Astfel, instanța a depășit cadrul legal al cererii de suspendare, făcând aprecieri în legătură cu criticile de fond ale actelor administrative atacate, a căror anulare face obiectul dosarului nr. 455/32/2009 al aceleiași instanțe. Totodată în mod nelegal s-a dispus suspendarea deciziilor atacate până la soluționarea definitivă și irevocabilă a soluției instanței de fond în cadrul acțiunii în anulare, deși art. 14 menționat prevede posibilitatea suspendării actelor administrative numai până la pronunțarea instanței de fond.

Analizând actele și lucrările dosarului de fond, precum și motivele de recurs ce se încadrează în prevederile art. 314 pct. 8 și 9, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente: În mod corect instanța de fond a analizat condiția cazului bine justificat făcând referiri la unele apărări de fond argumentând astfel „îndoiala serioasă în privința legalității actului administrativ” – cum prevede art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004. Într-adevăr, societatea a susținut că nedepunerea unor acte din cele prevăzute de art. 67 alin. (i), până la data de 31 ianuarie 2009, se datorează faptului că noua fabrică de bere se află în probe tehnologice, conform protocolului cu firma germană furnizoare de utilaje, astfel că nu s-a putut certifica calitatea produsului finit.

În ceea ce privește paguba iminentă, aceasta este evidentă, având în vedere aplicarea unei sancțiuni grave, radicală, cum este revocarea autorizației d antrepozit, aplicabilă de la data comunicării măsurii (adică de îndată), cu consecința încetării activității societății. Aceste împrejurări se circumscriu noțiunii de pagubă iminentă prevăzută de art. 2 lit. i) din Legea nr. 554/2004. Referitor la perioada pentru care s-a dispus suspendarea actelor administrative, în mod corect au fost luate în considerare condițiile prevăzute de art. 15 din Legea nr. 554/2004, făcându-se referire la existența dosarului de fond (acțiunea în anulare) cu nr. 455/32/2009 al Curții de Apel Bacău. Pentru considerentele menționate, cu referire la art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de D.R.A.O.V. Iași, în numele și pentru Autoritatea Națională a Vămilor – C.A.O.P.S.A.A. împotriva sentinței civile nr. 116 din 13 august 2009 a Curții de Apel Bacău, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 19 mai 2010.