ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1574/2010

Asupra cereri de revizuire

de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea adresată Curții de Apel Bacău, secția

comercială și de contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC E.P. SRL a chemat

în judecată pe pârâta C.A.O. de produse supuse accizelor armonizate din cadrul Ministerului

Economiei și Finanțelor, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună

anularea deciziei nr. 043 din 8 februarie 2008 emisă de pârâtă și suspendarea executării

deciziei contestate până la soluționarea pe fond a litigiului.

Reclamanta a arătat că

prin decizia contestată s-a dispus revocarea autorizației sale din 23 decembrie

2003 pentru producerea de produse accizabile.

A apreciat că decizia

contestată este nulă pentru că au fost încălcate dispozițiile art. 10 alin. (2)

lit. f) din Ordinul Ministrului Economiei și Finanțelor nr. 416/2007 și totodată

netemeinică întrucât nu menționează temeiul legal în baza căruia era necesară o

nouă autorizare pentru băuturile aromatizate pe bază de vin.

A mai susținut că reclamanta

nu avea obligația legală de a anunță autoritatea cu privire la producerea de băuturi

aromatizate pe bază de vin, că societatea a complinit deficiențele constatate în

timp scurt și că nu s-au produs consecințe fiscale, astfel că măsura revocării autorizației

nu este justificată.

Ulterior, reclamanta și-a

completat acțiunea, solicitând constatarea nulității absolute a deciziei nr. 043

din 8 februarie 2008 emisă de pârâtă pentru încălcarea competenței teritoriale a

organelor de control.

Prin sentința civilă

nr. 71/2008 din 10 iunie 2008 Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantei și a anulat decizia nr. 063

din 7 martie 2008 și decizia nr. 043 din 8 februarie 2008 emise de pârâtă.

Recursul formulat de pârâtă

împotriva acestei sentințe a fost admis de către Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 4010 din 1 octombrie

2009, a fost casată sentința recurată și pe fond respinsă acțiunea ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această

hotărâre, Înalta Curte a reținut că măsura luată de recurentă este legală, iar aprecierea

făcută de organul fiscal se înscrie în limitele legii. Cât privește împrejurarea

că nu s-a produs nici un prejudiciu bugetului statului, nu poate fi avută în vedere

la analizarea legalității măsurii, așa cum a procedat prima instanță, deoarece acest

criteriu nu este reținut de prevederile C. fisc. în cadrul instituției antrepozitului

fiscal.

Împotriva deciziei

nr. 4010 din 1 octombrie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția de contencios administrativ și fiscal, a formulat în termen legal, cerere

de revizuire reclamanta SC E.P. SRL, întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5

din C. proc. civ., prin care s-a solicitat admiterea acestei căi extraordinare de

atac și schimbarea deciziei atacate în sensul respingerii recursului declarat de

pârâta D.G.F.P. Bacău - Ministerul Finanțelor Publice – C.A.O. de produse supuse

accizelor armonizate împotriva sentinței civile nr. 71 din 17 iunie 2008 a Curții

de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.

A învederat reclamanta,

prin motivele cererii de revizuire, că prin adresa din 19 decembrie 2007 emisă de

Direcția tehnici de vămuire și tarif vamal din cadrul Autorității Naționale a Vămilor,

trimisă SC T. SRL, s-a menționat procedura de încadrare tarifară a produselor. Autoritatea

Națională a Vămilor face parte din comisia de autorizare a antrepozitelor fiscale,

iar fără această încadrare tarifară nu se poate elibera autorizația de antrepozit

fiscal. Prin adresa mai sus menționată, Autoritatea Națională a Vămilor încadrează

băutura aromatizată pe bază de vin la codul tarifar 2205.10.10 ce reprezintă vermuturi

și alte vinuri din struguri proaspeți, aromatizate cu plante sau substanțe aromatice.

În C. fisc. la art. 170 vinurile liniștite (pentru care revizuenta deține autorizație

de antrepozit fiscal) sunt produsele încadrate la codurile x și y.

Cererea de revizuire este

inadmisibilă.

Potrivit dispozițiilor

art. 322 pct. 5 din C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în

instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri date de o instanță

de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere, printre altele, dacă, după darea

hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică

sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților,

ori dacă s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat

hotărârea a cărei revizuire se cere.

Revizuirea este o cale

extraordinară de atac de retractare care se justifică, de regulă, prin aceea că,

involuntar, instanța de judecată care a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se

cere, a săvârșit o eroare în legătură cu starea de fapt stabilită prin hotărârea

atacată, fir în raport cu materialul existent la data pronunțării hotărârii, fie

în raport cu noile împrejurări, apărute ulterior pronunțării hotărârii.

Cererea de revizuire întemeiată

pe dispozițiile art. 322 pct. 5 teza I din C. proc. civ.  descoperirea de înscrisuri

doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o

împrejurare mai presus de voința părților - este admisibilă numai în ipoteza în

care este instanța a pronunțat hotărârea în lipsa unor înscrisuri, imposibil de

prezentat, care, dacă erau cunoscute instanței, ar fi fost de natură să determine

o altă soluție în litigiu. În cauză însă, înscrisul invocat de revizuenta, respectiv

adresa din data de 19 decembrie 2007 emis de Direcția tehnici de vămuire și tarif

vamal din cadrul Autorității Naționale a Vămilor, nu se încadrează în cerințele

art. 322 pct. 5 teza I din C. proc. civ., întrucât acesta a fost depus în dosar

de reclamantă și a fost reținut de instanța de fond. Instanța de recurs, cum rezultă

din considerentele deciziei nr. 4010 din 1 octombrie 2009 a Înaltei Curți de Casație

și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a examinat la rândul

ei acest înscris și a considerat că nu este relevant, cu motivarea că el se referă

la încadrarea tarifară a produselor, este emis de Autoritatea Națională a Vămilor

- Direcția tehnică de vămuire și nu de către Agenția Națională de Administrare Fiscală,

și nu are legătură cu autorizația de antrepozit fiscal prevăzută de C. fisc.

În aceste condiții, se

va dispune, în temeiul dispozițiilor art. 326 alin. (3) din C. proc. civ., respingerea

ca inadmisibilă a cererii de revizuire a deciziei nr. 4010 din 1 octombrie 2009

a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal,

formulată de reclamanta SC E.P. SRL din comuna T. județul Bacău.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire

formulată de SC E.P. SRL împotriva deciziei nr. 4010 din 1 octombrie 2009 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 18 martie 2010.