ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3282/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău, reclamanta SC M.P. SRL a

solicitat anularea Deciziei nr. 178 din 22 noiembrie 2008 emisă de pârâta A.N.A.F.

- C.A.O.P.S.A.A..

Prin

precizările formulate la acțiune, reclamanta a solicitat și anularea Deciziei

nr. 117 din 27 august 2008, prin care s-a revocat Autorizația de Antrepozit

Fiscal nr. RO0017327PP01 din 19 februarie 2003.

În motivarea

acțiunii, reclamanta a arătat că în mod nelegal s-au emis cele două decizii și

i s-a respins contestația formulată fără ca, din considerentele actelor

administrative, să rezulte motivele care au stat la baza lor.

Prin sentința

nr. 137/2009 din 13 octombrie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția comercială, contencios

administrativ și fiscal, a fost admisă acțiunea formulată, așa cum aceasta a

fost precizată, instanța dispunând anularea Deciziei nr. 178 din 22 decembrie

2007 emisă de A.N.A.F. - C.A.O.P.S.A.A. Prima instanță a admis contestația

formulată de SC M.P. SRL și a anulat Decizia nr. 117 din 27 august 2008 emisă

de A.N.A.F. - Autoritatea Națională a Vămilor.

Pentru a

pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, prin Decizia nr. 117

din 27 august 2008, Comisia din Cadrul Autorității Naționale a Vămilor a

revocat Autorizația de Antrepozit Fiscal emisă societății reclamante pentru

antrepozitul fiscal de producție a băuturilor alcoolice, ca urmare a

nerespectării prevederilor art. 185 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 571/2003.

La baza

emiterii acestui act administrativ s-a aflat o notă de constatare întocmită de

Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale și Mărfuri Accizabile,

din care rezultă că în urma controlului efectuat, s-a constatat încălcarea

prevederilor art. 180, art. 183 C. fisc., respectiv că la data controlului

procesul de producție era oprit cu toate că programul de lucru era pe faza de

distilare, iar monitorul de supraveghere nu se afla în biroul supraveghetorului

fiscal, ci în biroul administratorului.

S-a mai

constatat că recipientele de depozitare alcool etilic nu erau prevăzute cu

instrumente de măsurare cu ajutorul cărora să se poată determina stocul faptic,

în vederea confruntării cu cel scriptic.

În cauză s-a

efectuat expertiză de specialitate prin care s-a răspuns la obiectivele

stabilite de părți și încuviințate de instanță, respectiv: dacă instalația în

discuție este aceeași cu cea de la data acordării licenței de fabricație și

autorizației de antrepozit fiscal; ce lucrări s-au efectuat la instalație și

dacă s-au respectat prevederile legale în contencios; dacă exista conducte

mobile sau de altă natură montate înainte de contoare; dacă rezervoarele au

instalate rigle de nivel; dacă a existat sau există vreo posibilitate de

sustragere de alcool din instalație, fără ca acesta să fie înregistrat de

contoare.

Prin raportul

de expertiză s-a concluzionat că instalația găsită la data efectuării

expertizei este aceeași cu cea de la data autorizării, că nu s-au constatat

lucrări de modificare a schiței cu excepția lucrărilor de protejare a

manșoanelor de cauciuc, lucrări ce nu afectează contorizarea producției, că de

la ieșirea din coloanele de rafinare până la intrarea în contoare traseele de

conducte sunt confecționate din tablă metalică, iar îmbinările cu flanșe sunt

sigilate, neexistând nici un fel de conducte mobile sau prize de prelevare

înainte de contoare.

S-a mai

reținut că rezervoarele de alcool sunt montate în aer liber, pe fiecare

recipient existând rigle de nivel, aceste rezervoare având și buletine de

verificare metrologică și s-a concluzionat în sensul că pe traseul dintre

coloanele de rafinare și contoarele de înregistrare a producției nu a existat

și nici nu există posibilitatea de sustragere a alcoolului din instalație,

datorită faptului că traseul este executat din conducte rigide metalice,

îmbinările cu flanșe fiind sigilate, iar zona fiind supravegheată video.

A mai

reținut prima instanță că, din întreg probatoriul cauzei au rezultat, în urma

controlului, deficiențe minore ce s-au putut remedia, societatea nepunând în

pericol instalațiile sau personalul, nefiind făcută dovada existentei unor

fraude ce s-au realizat ca urmare a deficientelor constatate.

S-a

concluzionat că sancțiunea aplicată de pârâtă nu este proporțională cu deficiențele

constatate.

Împotriva

acestei hotărâri a declarat recurs D.R.A.O.V. Iași, în numele și pentru

Autoritatea Națională a Vămilor - Comisa pentru autorizarea operatorilor de

produse accizabile, solicitând modificarea ei în sensul respingerii acțiunii

reclamantei, ca fiind neîntemeiată.

Au fost

invocate motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc.

civ., în dezvoltarea cărora s-au susținut, în esență, următoarele:

atacată nu îndeplinește cerințele impuse de art. 261 alin. (1) C. proc. civ.,

potrivit cărora trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept care au format

convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile

părților, considerentele acesteia limitându-se la transcrierea întocmai a

concluziilor raportului de expertiză întocmit în cauză.

formulate la acest raport s-a arătat că lucrarea expertului și concluziile

acestuia nu pot ajuta la soluționarea justă a cauzei, în condițiile în care nu

s-a făcut referire la aspectele reținute în actul de control al inspectorilor fiscali,

la obiectul controlului și perioada în care s-a realizat, mai ales că expertiza

a fost efectuată cu mult timp după data efectuării controlului, iar

deficiențele constatate puteau fi remediate, întrucât instalația de producere a

alcoolului a fost executată artizanal.

Concluziile de

la pct. 3 din raport potrivit cărora nu s-a constatat efectuarea unor lucrări

de modificare a instalației tehnologice, cu excepția lucrărilor de protejare a manșoanelor

de cauciuc cu tablă, nu fac decât să confirme că la data efectuării controlului

fiscal, ale cărui constatări sunt materializate în Nota de constatare întocmită

la 17 iulie 2008, semnată fără obiecțiuni, nu erau respectate condițiile de autorizare.

Mențiunea

din cuprinsul expertizei în sensul că această instalație nu a fost documentată corect

în schița procesului tehnologic transmisă la D.G.F.P. Neamț, precum și

susținerea că schița tehnologică de la dosar nu a fost în concordanță cu

realitatea din teren, intră sub incidența art. 185 alin. (1) din Legea nr.

571/2003.

De asemenea

prin Nota explicativă nr. 137 din 17 iulie 2008, dată de reprezentantul

reclamantei, acesta precizează că neconcordanța aflată în teren față de schițe

de amplasament se datorează faptului că nu a fost finalizată modificarea,

urmând a fi anunțată în termen legal.

Mai mult,

aceste deficiențe și nerespectarea condițiilor de autorizare sunt confirmate și

în plângerea formulată împotriva Deciziei nr. 117 din 27 august 2008,

reclamanta arătând că „imediat după încheierea notei de constatare a delimitat

antrepozitele ,închizând o cale de acces, iar ferestrele dintre ele au fost

zidite”.

instanței, în sensul că pârâta A.N.A.F. - Comisia pentru autorizarea operatorilor

de produse accizabile armonizate nu și-ar fi însușit obiecțiunile la raportul de

expertiză, sunt eronate, contrare evidenței și surprinzătoare, întrucât acestea

au fost formulate în numele și pentru respectiva autoritate, iar netrimiterea

unui punct de vedere nu poate fi considerată decât o achiesare tacită și

nicidecum un refuz de însușire, cum greșit s-a reținut.

De asemenea,

aprecierile primei instanțe referitoare la constatarea unor deficiențe minore,

ce s-au putut remedia, la inexistența vreunui pericol pentru instalații sau

personal și a unor fraude, precum și la caracterul disproporțional al

sancțiunii aplicate sunt contrare dispozițiilor art. 185 alin. (2) lit. c) din

Legea nr. 571/2003 în baza cărora s-a dispus revocarea autorizației de

antrepozit fiscal.

Examinând

actele dosarului, hotărârea atacată și criticile ce i-au fost aduse, Înalta

Curte a constatat că subzistă în cauză motivul de recurs prevăzut de art. 304

pct. 9 C. proc. civ., pentru argumentele ce succed.

Prin Decizia

nr. 117 din 27 august 2008 s-a dispus, în temeiul art. 185 alin. (2) lit. c)

din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, revocarea autorizației de

antrepozit fiscal emisă SC M.P. SRL pentru încălcarea prevederilor art. 180

alin. (1) lit. b), art. 183 lit. i) și j) și art. 224 alin. (4) din aceeași

lege, avându-se în vedere deficiențele menționate în nota de constatare din 17

iulie 2008.

Contestația

formulată împotriva acestei decizii a fost respinsă prin Decizia nr. 178 din 22

decembrie 2008, reținându-se că motivele societății cu privire la remedierea

deficiențelor nu constituie motive temeinice care să justifice o soluție

contrară, ci obligații ce-i revin unui antrepozitar autorizat pentru a-și desfășura

activitatea pentru care a fost autorizat, deficiențele existând la data încheierii

actului de control.

Potrivit art.

185 alin. (2) lit. c) C. fisc., autoritatea fiscală competentă poate revoca

autorizația pentru un antrepozit fiscal atunci când antrepozitarul nu respectă oricare

dintre cerințele prevăzute la art. 183 sau la art. 195-198 din același cod.

Prin art.

183 lit. i) și j), indicate ca temei legal pentru revocarea autorizației în

discuție, s-a instituit în sarcina antrepozitarului autorizat obligația de a

înștiința autoritățile fiscale competente cu privire la orice extindere sau

modificare propusă a structurii antrepozitului fiscal, precum și a modului de

operare în acesta, care poate afecta cuantumului garanției constituite potrivit

prevederilor lit. a) și, respectiv, despre orice modificare adusă datelor

inițiale în baza cărora a fost emisă autorizația de antrepozitar, în termen de

30 de zile de la data înregistrării modificării.

Concluziile

expertizei efectuate în cauză, însușite de instanță, nu erau de natură să

conducă la o justă soluționare a acesteia, în condițiile în care nu s-a făcut

nicio referire la aspectele reținute în actul de control al inspectorilor

fiscali și nici nu s-a verificat dacă a fost posibilă remedierea respectivelor deficiențe

în perioada îndelungată de timp ce s-a scurs până la data efectuării

expertizei.

Reprezentantul

societății reclamantei a recunoscut, prin nota explicativă din 17 iulie 2008,

existența unei neconcordanțe în teren față de schița de amplasament, susținând

doar că modificarea nu ar fi fost finalizată, urmând a-și îndeplini obligația

de informare în termen legal. Or, pentru obligația prevăzută la art. 183 alin.

(1) lit. i) nu a fost instituit un astfel de termen.

Totodată,

prin plângerea formulată împotriva deciziei nr. 117 din 27 august 2008,

reclamanta a confirmat faptul că imediat după încheierea notei de constatare a

delimitat antrepozitele, închizând o cale de acces, iar ferestrele dintre

acestea au fost zidite.

Ca atare,

este indiscutabil că la data controlului au existat deficiențele avute în

vedere la luarea deciziei de revocare a autorizației în discuție, cum în mod

corect s-a reținut prin decizia nr. 178 din 22 decembrie 2008.

Remedierea

ulterioară a respectivelor deficiențe care, în opinia primei instanțe, ar fi

avut un caracter minor, nu este de natură să justifice anularea actelor

contestate, cum în mod greșit s-a concluzionat prin hotărârea atacată.

Reținând,

așadar, că hotărârea recurată a fost dată cu aplicarea greșită a legii, în

sensul dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul

art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ., va admite recursul de față, dispunând

modificarea acestuia în sensul respingerii acțiunii reclamantei ca fiind neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admire recursul declarat de Direcția Regională

pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași, în numele și pentru Autoritatea

Națională a Vămilor - C.A.O.P.S.A.A. împotriva sentinței nr. 137/2009 din 13

octombrie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția comercială, contencios administrativ

și fiscal.

Modifică sentința atacată în sensul că

respinge acțiunea formulată de reclamanta SC M.P. SRL ca fiind neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 iunie

2010.