ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 510/2013

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 510/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de

15 noiembrie 2010, reclamanta SC V. SRL, Alba a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul

Finanțelor Publice - Comisia pentru autorizarea operatorilor de produse supuse

accizelor armonizate, solicitând anularea Deciziei nr. 143 din 30 iulie 2010,

comunicată la data de 19 august 2010, precum și a Deciziei nr. 283 din 28

octombrie 2010, comunicată la data de 09 noiembrie 2010, emise de pârât prin

care i-a fost revocată autorizația de antrepozit fiscal nr. RO0019101P/P/01 din

23 decembrie 2008.

Totodată, reclamanta

a solicitat, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării

deciziilor de revocare a autorizației de antrepozit fiscal, arătând că, în caz

contrar, se află în imposibilitate de a onora contractele comerciale încheiate.

În motivare,

reclamanta arată că, în realitate, așa-zisele încălcări ale Legii nr. 71/2003,

reținute de organele de control, sunt perfect explicabile, prin simplul fapt că

începând cu data de 21 decembrie 2009 nu a mai avut acces la antrepozitul

fiscal (secția de producție, îmbuteliere băuturi alcoolice a fost sigilată de

către comisarii Gărzii Financiare Vâlcea), astfel că la momentul desigilării

secției au luat cunoștință și reprezentanții societății reclamante de pierderea

de 4.912,18 litri alcool sanitar.

Mai arată reclamanta

că decizia de revocare a autorizației de antrepozit fiscal este nelegală și

netemeinică, întrucât nu au fost încălcate dispozițiile art. 206

26

alin.

(1) lit. i)) din Legea nr. 571/2003, respectiv societatea a efectuat inventarul

anual la data de 15 decembrie 2009, iar, ulterior, la data de 21 decembrie 2009,

au fost aplicate sigilii astfel că nu i se poate imputa că nu a raportat

existența unor lipsuri cu privire la produsele accizabile.

De asemenea,

societatea a ținut, conform dispozițiilor art. 206

26

alin. (1) lit.

e) din Legea nr. 571/2003 o evidență a stocurilor din antrepozitul fiscal

conform unui sistem corespunzător de evidență, toate controalele efectuate

anterior menționând că societatea îndeplinește condițiile pentru a fi

autorizată ca antrepozit fiscal.

instanțe.

Prin încheierea din

22 martie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal a respins cererea de suspendare a executării, ca

neîntemeiată, reținând, în esență, că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute

de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 referitoare la existența unui cazul

bine justificat și prevenirea producerii unei pagube iminente, întrucât, pe de

o parte, aspectele de nelegalitate a actelor contestate invocate de reclamantă

constituie apărări de fond care vor fi avute în vedere la soluționarea acțiunii

în anulare, iar, pe de altă parte, reclamanta nu a arătat în ce constă concret

prejudiciul determinat de executarea actelor contestate.

Prin Sentința civilă nr.

6302 din 1 noiembrie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal a respins acțiunea reclamantei SC V. SRL, Alba, ca

neîntemeiată, reținând, în esență, aspectele arătate în continuare.

Prin Decizia nr. 143

din 30 iulie 2010 a Comisiei pentru autorizarea operatorilor de produse supuse

accizelor armonizate a fost revocată autorizația de antrepozit fiscal nr. RO0019101PP01

din 23 decembrie 2003.

Plângerea formulată

de reclamantă împotriva Deciziei nr. 143/2010 a fost respinsă prin Decizia nr. 283

din 28 octombrie 2010 a Comisiei pentru autorizarea operatorilor de produse

supuse accizelor armonizate.

În fapt, la data de

21 decembrie 2009, comisarii Gărzii Financiare Vâlcea au efectuat un control la

secțiile societății reclamante, în Mirăslău, județul Alba, ocazie cu care au

aplicat un număr de șapte sigilii pe ușile de acces în incinta ”Secției de

producție, îmbuteliere și depozitare băuturi alcoolice” conform notei de

constatare Seria VL nr. 011706 din 21 decembrie 2009.

Sigilarea halei a

avut loc ulterior efectuării de către societate a inventarierii anuale în data

de 15 decembrie 2009, inventariere ce nu a consemnat existența unor lipsuri.

Urmare a efectuării

controlului, la data de 19 ianuarie 2010 a fost încheiat proces-verbal de

constatare nr. 710267 din 25 ianuarie 2010, consemnându-se lipsa a 4.912,18 lei

alcool etilic rafinat alimentar, cantitate ce exista în stocurile scriptice ale

societății reclamante, precum și cu ocazia inventarierii anuale efectuate la 15

decembrie 2009.

Ca urmare, în baza

avizului de inspecție fiscală nr. 6248 din 07 decembrie 2009, Direcția

Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale Alba - Serviciul Inspecție Fiscală

și Control Ulterior a demarat un control finalizat prin Raportul de inspecție

fiscală nr. 2396 din 20 aprilie 2010 și Decizia nr. 1 din 20 aprilie 2010,

stabilindu-se în sarcina societății reclamante obligații fiscale neachitate

(accize, contribuții la fondul de sănătate și majorări aferente).

Totodată, au fost

emise Dispoziția pentru măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală nr.

2397 din 20 aprilie 2010 și Decizia de instituire a măsurilor asiguratorii nr. 2398

din 20 aprilie 2010.

În baza acestor

elemente a fost înaintată propunerea de revocare a autorizației de antrepozit

fiscal, Comisia pentru Autorizarea Operatorilor de produse supuse accizelor

pronunțându-se prin Decizia nr. 143 din 30 iulie 2010 atacată în prezenta

cauză.

Astfel, s-a reținut

că societatea reclamantă nu a respectat prevederile art. 206

26

alin.

(1) lit. i)) din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc. (obligația de a raporta către

autoritatea competentă orice pierdere, lipsă, neregularitate cu privire la

produsele accizabile) și art. 206

26

alin. (1) lit. e)) din Legea nr.

571/2003 (obligația de a ține un sistem corespunzător de evidență a stocurilor

din antrepozitul fiscal, inclusiv un sistem de administrare, contabil și de

securitate).

Potrivit

procesului-verbal de constatare încheiat de Garda Financiară Vâlcea cu nr. 710267/25

ianuarie 2010 s-a constatat o lipsă în gestiunea SC V. SRL, Alba de 4.912,18 litri alcool etilic la 20 grade C, concentrație alcoolică de 96% (stoc scriptic 9967,32 litri alcool etilic 96 grade, stoc faptic 5055,64 litri alcool etilic 96 grade).

De asemenea, aceeași

cantitate lipsă, 4.912,18 litri de alcool etilic la 20 grade C, concentrație

alcoolică 96%, a fost reținută și în Nota de constatare seria VL nr. 011711 din

12 februarie 2010 înregistrată la Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale Alba sub nr. 914 din 12 februarie 2010.

Apărarea reclamantei,

în sensul că a luat cunoștință de lipsa cantității de alcool odată cu organele

de control, la data desigilării secției de producție, nu poate fi reținută

având în vedere că inventarierea anuală a fost efectuată la data de 15

decembrie 2009, iar sigiliile au fost aplicate de comisarii Gărzii Financiare

Vâlcea la data de 21 decembrie 2009.

De asemenea, lipsa a

fost constatată și anunțată de către organele de control, iar nu de societatea

reclamantă, ce avea această obligație potrivit art. 206

26

alin. 1 lit.

i din Legea nr. 571/2003.

Este adevărat că

societatea reclamantă nu a mai avut acces la secția de producție începând cu

data la care au fost aplicate sigiliile de către organele de control, însă, de

la data efectuării inventarului, 15 decembrie 2009, la data aplicării

sigiliilor, 21 decembrie 2009, reclamanta putea constata lipsa din gestiune a

cantității de alcool etilic.

În ceea ce privește

nerespectarea prevederilor art. 206

26

alin. (1) lit. e) din Legea nr.

571/2003, organele de control au reținut că, în raport de lipsa a 4.912,18

litri alcool etilic, cantitate ce se regăsea în stocurile scriptice, însă nu și

în cele faptice ale societății, societatea reclamantă nu a respectat obligația

de a ține un sistem corespunzător de evidență a stocurilor din antrepozitul

fiscal, un sistem corespunzător de administrare, contabil și de securitate, ce

să permită constatarea lipsei în gestiune, (pierdere cum a fost calificată de

reclamantă), precum și raportarea imediată a acesteia către autoritatea

competentă.

Astfel, în raport cu

dispozițiile art. 206

28

alin. (2) pct. 3 lit. c)) din Legea nr. 571/2003

care prevăd că autoritatea competentă poate revoca autorizația pentru un

antrepozit fiscal atunci când antrepozitarul autorizat nu respectă oricare

dintre cerințele prevăzute la art. 206

26

, Curtea de apel a reținut

că actele administrative atacate sunt legale și temeinice.

exercitată

Împotriva sentinței

civile nr. 6302 din 1 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta SC V.

SRL, Alba, solicitând modificarea ei, în sensul admiterii acțiunii, fără a încadra

în drept motivele de recurs.

În esență, recurenta -

reclamantă a arătat că sentința atacată nu a ținut seama de actele depuse la

dosar, care confirmau că societatea nu se află în culpă pentru lipsa celor 4.912,

18 l alcool, întrucât nu a avut acces la hala în care a fost depistat alcoolul în

perioada 19 decembrie 2009 – 19 ianuarie 2010, aceasta fiind sigilată.

A mai arătat că

motivarea instanței, potrivit căreia sigilarea halei a intervenit la șase zile după

efectuarea operațiunii anuale de inventariere, este eronată, pentru că nu

există nici o dovadă în sensul că pierderea nu ar fi putut surveni în acea perioadă

scurtă de 6 zile.

În dezvoltarea criticii

formulate, recurenta - reclamantă a prezentat un rezumat al demersurilor și operațiunilor

administrative și contabile efectuate începând cu data de 15 decembrie 2009,

când s-a efectuat inventarul obligatoriu anual al produselor accizabile și nu s-au

constatat diferențe între stocul faptic și cel scriptic, făcând referire și la împrejurările

reținute în raportul de expertiză tehnică în specialitatea instalații, efectuat

în cadrul Dosarului nr. 717/175/2010 al Judecătoriei Aiud, având ca obiect plângerea

formulată împotriva procesului - verbal de contravenție nr. 710967, întocmit de

Garda Financiară Vâlcea, insistând asupra ideii că diferența dintre stocul faptic

și cel scriptic ar putea fi efectul unor pierderi accidentale de alcool din

instalații.

În concluzie,

recurenta – reclamantă a arătat că nu a încălcat prevederile art.  206

26

alin. (1) lit. e) și i) din C. fisc., pentru că a luat cunoștință de pierdere simultan

cu organele vamale și de control și a comunicat de îndată D.J.A.O.V.a

Județului Alba situația intervenită, conform documentelor indicate în

dosar.

Ministerul Finanțelor

Publice nu a formulat întâmpinare în condițiile art. 308 alin. (2) C. proc.

civ., dar a depus la dosar note scrise prin care a arătat că sentința atacată este

legală și temeinică, pentru că recurenta - reclamantă a încălcat prevederile

art. 206

26

alin. (1) lit. e) și lit. i) din C. fisc., dispozițiile legale

menționate fiind aplicabile ca urmare a constatării efectuate de Garda Financiară

– secția Vâlcea la data de 25 ianuarie 2010, cu privire la lipsa din gestiunea

SC V. SRL a 4.918, 18 litri alcool etilic la 20 grade Celsius, cu concentrația alcoolică

de 96% (stoc scriptic, 9.967,32 litri, stoc faptic – 5.055 litri), constatare

repetată și cu ocazia controlului efectuat la data de 11 februarie 2010 de

Comisari ai Gărzii Financiare Secția Vâlcea și ai Gărzii Financiare Secția Alba,

împreună cu echipa de inspecție fiscală din cadrul D.J.A.O.V. Alba, soldat cu

nota de constatare comună seria VL nr. 011711 din 12 februarie 2010,

înregistrată la D.J.A.O.V. Alba cu nr. 914 din 12 februarie 2010.

II. Considerentele Înaltei

Curți asupra recursului.

Examinând cauza prin

prisma motivelor invocate de recurenta - reclamantă și a prevederilor art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.

1.Argumente de fapt și

de drept relevante,

Așa cum rezultă din

cele expuse la pct. 1 din prezenta decizie, prin actul administrativ supus

controlului instanței de contencios administrativ și fiscal, recurentei -

reclamate i-a fost revocată autorizația de antrepozit fiscal în temeiul art. 206

28

alin. (2) lit. c) din C. fisc., potrivit căruia autoritatea competentă

poate revoca autorizația pentru un antrepozit fiscal în cazul în care antrepozitarul

autorizat nu respectă oricare dintre cerințele prevăzute la art. 206

26

sau art. 206

53

și art. 206

55

din C.fisc.

În sarcina recurentei

- reclamante s-a reținut nerespectarea dispozițiilor art. 206

26

alin. (1) lit. e) și lit. i), potrivit cărora

Orice antrepozitar

autorizat are obligația de a îndeplini următoarele cerințe:

a) să țină un sistem

corespunzător de evidență a stocurilor din antrepozitul fiscal, inclusiv un

sistem de administrare, contabil și de securitate;

b) să cerceteze și să

raporteze către autoritatea competentă orice pierdere, lipsă sau neregularitate

cu privire la produsele accizabile."

În esență,

împrejurarea de fapt care a condus la aplicarea normelor citate mai sus a

constat într-o lipsă din gestiune a cantității de 4.912,18 litri de alcool etilic

în raport cu stocul scriptic înregistrat în evidențele societății, lipsă pe care

antrepozitarul autorizat nu a constatat-o, nu a cercetat-o și nu a raportat-o autorității

competente.

Atât în fața primei instanțe,

cât și prin motivele de recurs, SC V. SRL a încercat să acrediteze ideea că a depus

toate diligențele necesare pentru îndeplinirea obligațiilor ce îi revin ca antrepozitar

autorizat, că a efectuat în mod corespunzător inventarierea stocurilor, la data

de 15 decembrie 2009,

când nu există nici o

neconcordanță între stocul scriptic și stocul faptic, iar în ceea ce privește lipsa

constatată de Garda Financiară nu îi este imputabilă nici o faptă omisivă sau comisivă,

pentru că, la câteva zile după inventarul anual, mai exact la data de 21

decembrie 2009,instalațiile au fost sigilate, prepușii societății nemaiavând acces

la alcoolul depozitat.

În termeni concreți,

prin argumentația construită în motivarea recursului, partea tinde către formarea

convingerii instanței în sensul că lipsa a 4.912,18 litri alcool etilic cu concentrația

de 96% (aproape jumătate din stocul scriptic de 9967,32 litri) ar fi fost

efectul scurgerilor accidentale cauzate de temperaturile scăzute, în interval de

o lună.

În acord cu

judecătorul fondului și ținând seama de contextul conturat de împrejurările descrise

mai sus în succesiunea lor cronologică (15 decembrie 2009 - inventarierea anuală;

21 decembrie 2009 – aplicarea sigiliilor, 19 ianuarie 2010 - desigilarea și

verificarea efectuată de Garda Financiară Vâlcea, conform notei de constatare Seria

VL nr. 011709 din19 ianuarie 2010; 11 februarie 2010, inventarierea efectuată

de echipa mixtă compusă din agenți ai Gărzii Financiare secția Vâlcea, Gărzii Financiare

secția Alba și D.J.A.O.V. Alba, conform notei de constatare comună Seria VL nr.

011711 din 11 februarie 2010), instanța de control judiciar nu poate reține însă

apărarea ca fiind credibilă și aptă să răstoarne prezumția de veridicitate a actelor

întocmite de autoritățile competente.

„Situația privind operațiunile

desfășurate în antrepozitul fiscal de producție de alcool și băuturi spirtoase

în luna ianuarie 2010”, înregistrată la D.J.A.O.V. Alba cu nr. 959 din 15

februarie 2010, prin care recurenta – reclamantă susține că și-a îndeplinit obligația

de raportare către autoritatea competentă, prevăzută în art. 206

26

alin. (1) lit. i) din C. fisc., a fost întocmită abia după cea de-a doua constatare

a lipsei alcoolului din gestiune, consemnată în nota seria VL nr. 011711 din 11

februarie 2010, înregistrată la D.J.A.O.V. Alba cu nr. 914 din 12 februarie 2010.

În consecință, Înalta

Curte constată că instanța de fond a interpretat și aplicat corect prevederile art.

206

28

alin. (2) lit. c), raportate la art. 206

26

alin. (1)

lit. e) și lit. i) din C. fisc., față de situația de fapt rezultată din probele

cauzei.

soluției pronunțate în recurs

Având în vedere toate

considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta

Curte va respinge recursul, ca nefondat, nefiind identificate motive de

reformare a sentinței, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 sau

art. 304

1

C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de SC V. SRL, Alba împotriva sentinței civile nr. 6302 din 1 noiembrie

2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 1 februarie 2013.