ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3317/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 28 decembrie 2009, reclamanta SC T. SRL județul Vâlcea a chemat în judecată Ministerul Finanțelor Publice - Comisia pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate, solicitând anularea deciziilor nr. 277 din 14 octombrie 2009 și nr. 348 din 27 noiembrie 2009 și revocarea măsurii suspendării autorizațiilor de antrepozit fiscal. În motivarea cererii, reclamanta a învederat că măsura dispusă este abuzivă, în condițiile în care la controlul efectuat nu au fost constatate nereguli, cu excepția unor diferențe minore la inventarierea produselor alcoolice aflate în procesul de producție.

Reclamanta a mai arătat că, împrejurarea că împotriva societății s-a pus în mișcare acțiunea penală putea fi apreciată în raport de consecințele reale pe care le produce suspendarea autorizației de antrepozit fiscal, măsura prevăzută de codul fiscal nefiind imperativă, ci lăsată la latitudinea autorității. În cauză a fost citată ulterior, în calitate de pârâtă Autoritatea Națională a Vămilor, având în vedere faptul că, față de dispozițiile ordinului emis de Ministerul Finanțelor Publice în anul 2009, administrarea accizei a fost transferată la Direcția de autorizări a Autorității Naționale a Vămilor. Prin sentința civilă nr. 3355 din 14 septembrie 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că deciziile contestate au fost emise cu respectarea prevederilor art. 184 alin. (4) lit. b) C. fisc., potrivit cărora, la propunerea organelor de control, autoritatea fiscală poate suspenda autorizația de antrepozit fiscal până la soluționarea definitivă a cauzei penale în cazul în care a fost pusă în mișcare acțiunea penală pentru o infracțiune privind regimul fiscal. Instanța a constatat că măsura dispusă este justificată, având în vedere împrejurarea că a fost pusă în mișcare acțiunea penală atât față de asociatul cât și față de administratorul societății, precum și numărul și natura infracțiunilor puse în sarcina acestora. Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta SC T. SRL, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, reclamanta a arătat că atât comisia care a dispus luarea măsurii, cât și instanța de fond au dat credit exclusiv împrejurării punerii în mișcare a acțiunii penale, fără a avea în vedere rezultatul concludent al raportului de control fiscal, în sensul că diferențele minore ale stocului de produse accizabile nu sunt de natură să confirme comiterea unor fapte de natură penală. De asemenea, a precizat reclamanta, s-a ignorat paguba iremediabilă suferită de societatea comercială, constând atât în pierderea contractelor cu furnizorii de materii prime și cu toți cumpărătorii de produse finite, cât și în indisponibilizarea sumelor depuse cu titlu de garanții și concedierea personalului calificat.

Reclamanta a învederat și faptul că Ministerul Finanțelor Publice are calitatea de pârât în cauză, întrucât Comisia pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate funcționează în cadrul ministerului, iar Autoritatea Națională a Vămilor desfășoară doar o activitate de secretariat a comisiei. Analizând actele și lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și art. 304 1 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.

r eferitor la calitatea procesuală a autorității publice, critica formulată este neîntemeiată, întrucât la data emiterii deciziilor contestate, prin care s-a dispus suspendarea autorizației de antrepozit fiscal până la soluționarea definitivă a cauzei penale, era în vigoare Ordinul nr. 1499/2009 al Ministerului Finanțelor Publice în temeiul căruia activitatea curentă a comisiei se realiza prin intermediul direcției cu atribuții de autorizare din cadrul Autorității Naționale a Vămilor. Pe fondul cauzei, instanța de fond a reținut în mod corect că actele administrative contestate au fost emise cu respectarea prevederilor art. 184 alin. (4) lit. b) C. fisc. Astfel, prin ordonanța nr. 78/D/P din 9 octombrie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism s-a dispus punerea în mișcare împotriva mai multor persoane, printre care S.I.S.

și B.A., asociat și respectiv administrator la societatea reclamantă, pentru săvârșirea unor infracțiuni la regimul produselor accizabile, cauza penală aflându-se în curs de soluționare. Potrivit art. 185 alin. (4) lit. b) C. fisc., la propunerea organelor de control, autoritatea fiscală competentă poate suspenda autorizația pentru un antrepozit fiscal până la soluționarea definitivă a cauzei penale în cazul în care a fost pusă în mișcare acțiunea penală pentru o infracțiune din cele prevăzute de codul fiscal, de O.G. nr. 92/2003, de Legea nr. 86/2006, Legea nr. 241/2005, Legea nr. 82/1991 și Legea nr. 31/1990 sau pentru orice altă faptă contra regimului fiscal. Norma prevăzută de codul fiscal este dispozitivă, autoritatea fiscală, prin deciziile contestate, motivând opțiunea de suspendare a autorizației, și demonstrând necesitatea luării măsurii, care apare ca proporțională cu situația de fapt reliefată de constatările organelor de control.

Prevederile legale susmenționate conferă posibilitatea organului fiscal competent de a aprecia asupra măsurii suspendării autorizației împrejurarea că s-ar produce prejudicii importante patrimoniului societății nefiind relevantă în analizarea legalității deciziilor atacate. De altfel, așa cum a reținut instanța de fond, reclamanta avea posibilitatea cu acordul autorității fiscale de a valorifica produsele accizabile înregistrate în stoc, atât materii prime, cât și semifabricate și produse finite. În raport de cele expuse mai sus, sentința criticată fiind legală și temeinică, Curtea va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul formulat de către SC T. SRL împotriva sentinței civile nr. 3355 din 14 septembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 8 iunie 2011.