ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2745/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamanta SC O.S. SRL

a chemat în judecată Ministerul Finanțelor Publice - Comisia pentru Autorizarea

Operatorilor de Produse Supuse Accizelor Armonizate și Agenția Națională de

Administrare Fiscală – Direcția Municipiului București pentru Accize și

Operațiuni Vamale, solicitând instanței ca în contradictoriu cu pârâții să

dispună suspendarea Deciziei nr. 109 din 13 mai 2011 și a deciziei nr. 043 din 25

februarie 2011 până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.

În motivarea cererii,

reclamanta a arătat că în urma unui control încheiat la data de 7 decembrie 2010

prin care au fost constatate o serie de nereguli a fost emisă de către Comisia

pentru Autorizarea Operatorilor de Produse Supuse Accizelor Armonizate Decizia nr.

043 din 25 februarie 2011 prin care a fost revocată autorizația de antrepozit

fiscal din 20 aprilie 2005.

Împotriva acestei

decizii reclamanta a formulat plângere care a fost respinsă prin Decizia 043

din 25 februarie 2011.

Curtea de Apel

București - Secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal prin

încheierea din 22 noiembrie 2011 a respins ca neîntemeiată cererea de

suspendare și a acordat termen pentru continuarea judecății la 31 ianuarie

2012, cu citarea părților.

Pentru a hotărî

astfel instanța a reținut că reclamanta nu dovedește existența unui caz bine

justificat în sensul art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004 și, de asemenea, nu

oferă niciun argument din care să reiasă iminența producerii unei pagube în

patrimoniu său.

Împotriva acestei

sentințe, considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs SC O.S. SRL.

1) Recurenta a

susținut că hotărârea instanței de fond este nemotivată, fiind dată cu

încălcarea prevederilor art. 261 C. proc. civ.

Instanța de fond a

încălcat, prin aceasta și dispozițiile art. 6 din CEDO, potrivit cărora dreptul

la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă cererile și

observațiile părților sunt ascultate și examinate cum se cuvine de tribunalul

sesizat.

2) Printr-o a doua

critică s-a susținut că judecătorul fondului a făcut o analiză formală a

cererii de suspendare fără a răspunde concret și argumentat, la motivele

invocate pronunțând o soluție nu numai nemotivată dar și în contradicție

flagrantă cu motivele invocate.

În fine, recurenta a

susținut și că există motive temeinice pentru suspendarea executării deciziilor

până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei cum ar fi:

1) Decizia de

revocare este abuzivă și nelegală având drept consecințe:

- pierderea calității

de antrepozitar autorizat;

- suspendarea

activității;

- degradarea materiei

prime și a materialelor auxiliare.

2) Activitatea

societății este iremediabil - compromisă prin aceea că afectează bugetul de

stat, conduce la pierderea locurilor de muncă, creează un prejudiciu de imagine

pe piața producătorilor de țigarete, afectează și compromite relațiile cu

partenerii de afaceri.

Recursul este

nefondat.

În fapt, în urma unui

control inopinat efectuat în perioada 30 octombrie 2010 – 1 noiembrie 2010 la

sediul SC O.S. SRL, control efectuat de către inspectori din cadrul Autorității

Naționale a Vămilor - Direcția Supraveghere Accize și Operațiuni Vamale, s-a

încheiat procesul-verbal din 7 decembrie 2010 prin care s-au constatat o serie

de nereguli motiv pentru care a fost revocată autorizația de antrepozit fiscal

din 20 aprilie 2005 pentru nerespectarea prevederilor pct. 85 alin. (1) din

Normele de aplicare a Codului fiscal, art. 206

26

alin. (1) lit. d)

și e) din Legea nr. 571/2003, pct. 84 alin. (5) din aceleași norme, art. 206

21

și 206

23

din Codul fiscal.

Plângerea formulată

împotriva acestei decizii a fost respinsă de către Comisie prin Decizia nr. 109

din 13 mai 2011 menținându-se măsura dispusă prin Decizia nr. 043 din 25

februarie 2011.

Socotind aceste

decizii ca fiind netemeinice și nelegale reclamanta a solicitat suspendarea

executării lor în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, raportat la art. 14

din acest act normativ.

Suspendarea

executării actului administrativ este o măsură provizorie de întrerupere sau de

amânare a efectelor manifestării de voință a autorității publice, menită să

asigure protecția juridică a persoanei potențial vătămate, până la evaluarea

legalității deciziei administrative de către instanța de contencios

administrativ.

Art. 14 din Legea nr.

554/2004, impune, în acest sens, două condiții cumulative: cazul bine

justificat, definit în art. 2 alin. (1) litera t) ca fiind împrejurări legate

de starea de fapt și de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă asupra

legalității actului administrativ, și paguba iminentă, definită în art. 2 alin.

(1) lit. ș) drept prejudiciu material viitor și previzibil sau, după caz,

perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui

serviciu public.

Îndeplinirea celor

două condiții este supusă aprecierii judecătorului, care are de efectuat o

analiză sumară a aparenței dreptului, pe baza circumstanțelor de fapt și de

drept ale cauzei; pentru admiterea cererii, acestea trebuie să ofere indicii

suficiente de răsturnare a prezumției de legalitate a actului administrativ și

să facă verosimilă iminența producerii unei pagube în cazul particular supus

evaluării.

Aparența de

nelegalitate nu se limitează la verificarea regularității procedurii

administrative sau a dimensiunii formale a actului administrativ, ci poate fi circumscrisă

și unor motive ce țin de fondul raportului de drept administrativ, de

legalitatea substanțială a actului supus evaluării.

Dar îndoiala serioasă

asupra legalității actului administrativ trebuie să fie evidentă, să poată fi

decelată cu ușurință printr-o cercetare sumară a aparenței dreptului, pentru că

în cadrul procedurii suspendării executării, pe calea căreia pot fi dispuse

numai măsuri provizorii, nu este permisă prejudecarea fondului litigiului.

În cauză însă, așa

cum corect a reținut și instanța de fond, susținerile reclamantei sunt

considerente ce țin de legalitatea actului administrativ și a controlului ce a

stat la baza emiterii deciziei contestate, critici care pot fi examinate doar

cu prilejul soluționării fondului cauzei.

Cât privește condiția

producerii unei pagube iminente s-a reținut de asemenea, că nu este îndeplinită,

întrucât nu s-a dovedit existența raportului de cauzalitate dintre degradarea

stocului de tutun și posibila executare a actelor contestate.

În consecință, față

de cele expuse mai sus, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta

Curte va respinge recursul formulat potrivit art. 15 alin. (2), raportat la art.

14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de SC O.S. SRL București împotriva încheierii din 22 noiembrie 2011 a

curții de Apel București - Secția a VIII-a de contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 1 iunie 2012.