ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2745/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta SC O.S. SRL a chemat în judecată Ministerul Finanțelor Publice - Comisia pentru Autorizarea Operatorilor de Produse Supuse Accizelor Armonizate și Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Municipiului București pentru Accize și Operațiuni Vamale, solicitând instanței ca în contradictoriu cu pârâții să dispună suspendarea Deciziei nr. 109 din 13 mai 2011 și a deciziei nr. 043 din 25 februarie 2011 până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că în urma unui control încheiat la data de 7 decembrie 2010 prin care au fost constatate o serie de nereguli a fost emisă de către Comisia pentru Autorizarea Operatorilor de Produse Supuse Accizelor Armonizate Decizia nr. 043 din 25 februarie 2011 prin care a fost revocată autorizația de antrepozit fiscal din 20 aprilie 2005. Împotriva acestei decizii reclamanta a formulat plângere care a fost respinsă prin Decizia 043 din 25 februarie 2011. Curtea de Apel București - Secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal prin încheierea din 22 noiembrie 2011 a respins ca neîntemeiată cererea de suspendare și a acordat termen pentru continuarea judecății la 31 ianuarie 2012, cu citarea părților.

Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că reclamanta nu dovedește existența unui caz bine justificat în sensul art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004 și, de asemenea, nu oferă niciun argument din care să reiasă iminența producerii unei pagube în patrimoniu său. Împotriva acestei sentințe, considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs SC O.S. SRL. 1) Recurenta a susținut că hotărârea instanței de fond este nemotivată, fiind dată cu încălcarea prevederilor art. 261 C. proc. civ. Instanța de fond a încălcat, prin aceasta și dispozițiile art. 6 din CEDO, potrivit cărora dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă cererile și observațiile părților sunt ascultate și examinate cum se cuvine de tribunalul sesizat.

2) Printr-o a doua critică s-a susținut că judecătorul fondului a făcut o analiză formală a cererii de suspendare fără a răspunde concret și argumentat, la motivele invocate pronunțând o soluție nu numai nemotivată dar și în contradicție flagrantă cu motivele invocate. În fine, recurenta a susținut și că există motive temeinice pentru suspendarea executării deciziilor până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei cum ar fi: 1) Decizia de revocare este abuzivă și nelegală având drept consecințe: - pierderea calității de antrepozitar autorizat; - suspendarea activității; - degradarea materiei prime și a materialelor auxiliare. 2) Activitatea societății este iremediabil - compromisă prin aceea că afectează bugetul de stat, conduce la pierderea locurilor de muncă, creează un prejudiciu de imagine pe piața producătorilor de țigarete, afectează și compromite relațiile cu partenerii de afaceri.

Recursul este nefondat. În fapt, în urma unui control inopinat efectuat în perioada 30 octombrie 2010 – 1 noiembrie 2010 la sediul SC O.S. SRL, control efectuat de către inspectori din cadrul Autorității Naționale a Vămilor - Direcția Supraveghere Accize și Operațiuni Vamale, s-a încheiat procesul-verbal din 7 decembrie 2010 prin care s-au constatat o serie de nereguli motiv pentru care a fost revocată autorizația de antrepozit fiscal din 20 aprilie 2005 pentru nerespectarea prevederilor pct. 85 alin. (1) din Normele de aplicare a Codului fiscal, art. 206 26 alin. (1) lit. d) și e) din Legea nr. 571/2003, pct. 84 alin. (5) din aceleași norme, art. 206 21 și 206 23 din Codul fiscal.

Plângerea formulată împotriva acestei decizii a fost respinsă de către Comisie prin Decizia nr. 109 din 13 mai 2011 menținându-se măsura dispusă prin Decizia nr. 043 din 25 februarie 2011. Socotind aceste decizii ca fiind netemeinice și nelegale reclamanta a solicitat suspendarea executării lor în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, raportat la art. 14 din acest act normativ. Suspendarea executării actului administrativ este o măsură provizorie de întrerupere sau de amânare a efectelor manifestării de voință a autorității publice, menită să asigure protecția juridică a persoanei potențial vătămate, până la evaluarea legalității deciziei administrative de către instanța de contencios administrativ.

Art. 14 din Legea nr. 554/2004, impune, în acest sens, două condiții cumulative: cazul bine justificat, definit în art. 2 alin. (1) litera t) ca fiind împrejurări legate de starea de fapt și de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă asupra legalității actului administrativ, și paguba iminentă, definită în art. 2 alin. (1) lit. ș) drept prejudiciu material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public. Îndeplinirea celor două condiții este supusă aprecierii judecătorului, care are de efectuat o analiză sumară a aparenței dreptului, pe baza circumstanțelor de fapt și de drept ale cauzei; pentru admiterea cererii, acestea trebuie să ofere indicii suficiente de răsturnare a prezumției de legalitate a actului administrativ și să facă verosimilă iminența producerii unei pagube în cazul particular supus evaluării.

Aparența de nelegalitate nu se limitează la verificarea regularității procedurii administrative sau a dimensiunii formale a actului administrativ, ci poate fi circumscrisă și unor motive ce țin de fondul raportului de drept administrativ, de legalitatea substanțială a actului supus evaluării. Dar îndoiala serioasă asupra legalității actului administrativ trebuie să fie evidentă, să poată fi decelată cu ușurință printr-o cercetare sumară a aparenței dreptului, pentru că în cadrul procedurii suspendării executării, pe calea căreia pot fi dispuse numai măsuri provizorii, nu este permisă prejudecarea fondului litigiului. În cauză însă, așa cum corect a reținut și instanța de fond, susținerile reclamantei sunt considerente ce țin de legalitatea actului administrativ și a controlului ce a stat la baza emiterii deciziei contestate, critici care pot fi examinate doar cu prilejul soluționării fondului cauzei.

Cât privește condiția producerii unei pagube iminente s-a reținut de asemenea, că nu este îndeplinită, întrucât nu s-a dovedit existența raportului de cauzalitate dintre degradarea stocului de tutun și posibila executare a actelor contestate. În consecință, față de cele expuse mai sus, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat potrivit art. 15 alin. (2), raportat la art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC O.S. SRL București împotriva încheierii din 22 noiembrie 2011 a curții de Apel București - Secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 iunie 2012.