ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3626/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 4505 din 15 noiembrie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a admis cererea de suspendare formulată de reclamanta SC N.I. SRL, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională a Vămilor, prin Direcția Municipiului București pentru Accize și Operațiuni Vamale, și a suspendat executarea Deciziei nr. 107 din 9 septembrie 2010, emisă de pârâtă până la pronunțarea instanței de fond.

Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că atât din Recomandarea nr. R(89)8/1989, cât și din cuprinsul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 rezultă fără echivoc că exercițiul dreptului unei persoane fizice sau juridice de a obține suspendarea provizorie a executării unui act administrativ este condiționat de îndeplinirea de către aceasta a două condiții cumulative, respectiv condiția existenței unui caz bine justificat și condiția nevoii de a se preveni producerea unei pagube iminente, dificil sau imposibil de a mai fi reparată în viitor. Practic, bucurându-se de prezumția de legalitate, bazată, la rândul său, pe prezumțiile de autenticitate și veridicitate, actul administrativ este executoriu din oficiu, fiind el însuși titlu executoriu.

Datorită acestui specific, devine necesară suspendarea executării lui atunci când este contestat din punct de vedere al legalității, iar prin executare s-ar provoca o pagubă persoanelor protejate prin instituția contenciosului administrativ. Curtea de apel a constatat că reclamantul a furnizat în concret suficiente elemente care, la o prim analiză sumară, specifică unui astfel de litigiu, să conducă la reținerea că în cauză ar exista un caz bine justificat, continuat de prefigurarea unei pagube iminente. Instanța de fond a mai reținut că reclamanta a furnizat în concret suficiente elemente care, la o primă analiză sumară, specifică unui astfel de litigiu, să conducă la reținerea că în cauză ar exista un caz bine justificat, continuat de prefigurarea unei pagube iminente și - de asemenea - că ar exista o îndoială puternică privind aparența de nelegalitate a actului contestat.

Astfel, instanța a apreciat că argumentele prezentate de reclamantă cu privire la nelegalitatea actului administrativ a cărui suspendare o solicită sunt aparent valabile și justifică măsura suspendării executării, în condițiile în care reclamanta susține că nu se justifică luarea măsurii revocării autorizației față de societate întrucât nu se circumscrie niciunuia dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de lege, dispozițiile Codului fiscal incidente lăsând la latitudinea autorității competente aprecierea asupra necesitații suspendării autorizației de antrepozit fiscal în situațiile prevăzute de acesta, însă în aprecierea lor organelor competente trebuie să țină seama de situația în concret a fiecărui caz și a fiecărei societăți.

Instanța de fond a apreciat că a fost întrunită și cerința pagubei iminente, ținând seama de faptul că, în cazul în care actul administrativ își va produce efectele în continuare, reclamanta fiind practic nevoită să-și înceteze activitatea cu consecințele economice ce decurg cu evidență din această situație. Împotriva Sentinței civile nr. 4505 din data de 15 noiembrie 2010, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs în termen legal pârâta Autoritatea Națională a Vămilor, prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale București, prin care s-a solicitat admiterea căii extraordinare de atac și modificarea în totalitate a sentinței atacate, în sensul respingerii cererii de suspendare formulată de reclamanta SC N.I.

SRL. Pârâta a învederat, prin motivele cererii de recurs, că nu sunt îndeplinite, în litigiu, condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, pentru a se putea dispune suspendarea executării Deciziei nr. 107 din data de 9 septembrie 2010 a Direcției Municipiului București pentru Accize și Operațiuni Vamale, prin care s-a decis suspendarea autorizației de antrepozit fiscal a reclamantei SC N.I. SRL până la plata sumelor de bani restante la bugetul de stat. Referitor la prima condiție, cea a cazului bine justificat, recurenta a precizat că nu este întrunită deoarece nu există indicii temeinice de natură să pună sub semnul întrebării prezumția de legalitate a actelor administrative fiscale contestate.

Reclamantul, s-a arătat, nu a făcut dovada existenței unor motive bine justificate și nici nu a administrat probe care să demonstreze indubitabil îndeplinirea primei condiții legale de suspendare. Existența cazului bine justificat, s-a adăugat, nu se prezumă, ci trebuie dovedit de către persoana vătămată, care are obligativitatea să propună și să administreze probe concludente în fața instanței de judecată. Cât privește cerința prevenirii unei pagube iminente, recurenta a relevat că reclamanta nu se încadrează în prevederile legale, prin pagubă iminentă înțelegându-se prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă și gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.

Instanța de fond, a mai susținut Autoritatea Națională a Vămilor, se află în eroare și cu privire la felul actului administrativ atacat și la puterea lui efectivă, în sensul că decizia a cărei suspendare se solicită doar a suspendat autorizația de antrepozit fiscal a reclamantei, și nu a anulat autorizația de funcționare. În cauză intimata SC N.I. SRL a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu motivarea, în esență, că sentința atacată este legală și temeinică, rezultând fără putință de tăgadă că paguba ce se va naște în patrimoniul societății în cazul în care nu s-ar menține suspendarea este iminentă și gravă, conducând chiar la stoparea activității economice.

Recursul este fondat și va fi admis, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. În general, se recunoaște că actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate, care la rândul său se bazează pe prezumția autenticității și veridicității, fiind el însuși titlu executoriu. Principiul legalității actelor administrative presupune, însă, atât ca autoritățile administrative să nu încalce legea, cât și ca toate deciziile lor să se întemeieze pe lege. El impune, în egală măsură, ca respectarea acestor exigențe de către autorități să fie în mod efectiv asigurată. Prin urmare, în procesul executării din oficiu a actelor administrative trebuie asigurat un anumit echilibru, precum și anumite garanții de echitate pentru particulari, întrucât acțiunile autorităților publice nu pot fi discreționare, iar legea trebuie să furnizeze individului o protecție adecvată împotriva arbitrariului.

Tocmai de aceea, suspendarea executării actelor administrative trebuie considerată ca fiind, în realitate, un eficient instrument procedural aflat la îndemâna autorității emitente sau a instanței de judecată, pentru a asigura respectarea principiului legalității, fiind echitabil ca atâta timp cât autoritatea publică sau judecătorul se află în proces de evaluare, acestea să nu-și producă efectele asupra celor vizați. În considerarea celor două principii incidente în materie - al legalității actului administrativ și al executării acestuia din oficiu - suspendarea executării constituie, totuși, o situație de excepție, aceasta putând fi dispusă numai în cazurile și în condițiile expres prevăzute de lege.

Într-adevăr, potrivit dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.

Prin „cazuri bine justificate" se înțelege, în sensul legii, „împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ" (art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004), iar prin „pagubă iminentă" se desemnează „prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public" (art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare).

Se reține, în ceea ce privește existența unui caz bine justificat în sensul art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, că instanța realizează doar o examinare sumară a situațiilor de fapt și de drept invocate de reclamant și care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ în privința căruia se solicită suspendarea executării. Această condiție nu este întrunită în cauză, întrucât, pe de o parte, stabilirea legalității actului administrativ fiscal atacat - Decizia nr. 107 din data de 9 septembrie 2010 emisă de Direcția Municipiului București pentru Accize și Operațiuni Vamale, prin care s-a decis suspendarea autorizației de antrepozit fiscal emisă pe numele SC N.I.

SRL până la plata sumelor restante reprezentând accize - ține de analiza pe fond a raportului juridic dedus judecății și, pe de altă parte, nu au putut fi desprinse - prin raportare la cele arătate de reclamanți în contestația administrativă (respinsă ca neîntemeiată prin Decizia nr. 158 din data de 8 octombrie 2010 a Direcției Municipiului București pentru Accize și Operațiuni Vamale) și în cererea de suspendare a executării întemeiată pe prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004 - acele împrejurări de fapt și de drept, cu caracter determinant, care aparent ar fi de natură să ducă la concluzia existenței unei îndoieli puternice și serioase cu privire la legalitatea actului administrativ fiscal contestat în litigiu.

Pe de altă parte, se constată că în mod greșit prima instanță a considerat că este întrunită în cazul cererii reclamantei de suspendare a executării Deciziei nr. 107 din data de 9 septembrie 2010 cerința prevenirii unei pagube iminente, probându-se în cauză că la scurt timp după emiterea acestei decizii Comisia pentru Autorizarea Operatorilor de Produse Supuse Accizelor Armonizate a dispus, la cererea Direcției Municipiului București pentru Accize și Operațiuni Vamale, prin Decizia nr. 270 din 30 septembrie 2010, revocarea autorizației de antrepozit fiscal deținută de SC N.I. SRL pentru nerespectarea prevederilor art. 206 23 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.

În raport de cele mai sus arătate, constatând că sunt întemeiate motivele de recurs invocate și că este netemeinică și nelegală hotărârea pronunțată de instanța de fond, se va dispune, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, precum și a dispozițiilor art. 312 alin. (1) - (3) C. proc. civ., admiterea recursului declarat de Autoritatea Națională a Vămilor împotriva Sentinței civile nr. 4505 din data de 15 noiembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, cu consecința modificării sentinței atacate în sensul respingerii ca neîntemeiată a cererii de suspendare a executării Deciziei nr. 107 din data de 9 septembrie 2010, emisă de Direcția Municipiului București pentru Accize și Operațiuni Vamale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Autoritatea Națională a Vămilor, prin Direcția Municipiului București pentru Accize și Operațiuni Vamale, împotriva Sentinței civile nr. 4505 din 15 noiembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, și, în consecință: Modifică sentința atacată, în sensul că respinge ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta SC N.I. SRL. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 septembrie 2012 Procesat de GGC - AZ