ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 733/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 15

septembrie 2011 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, reclamanta B.R. a solicitat în contradictoriu cu

pârâții Autoritatea Națională a Vămilor și Agenția Națională de Administrare

Fiscală, suspendarea executării Ordinului vicepreședintelui ANAF nr. 7526 din 2

august 2011, până la pronunțarea instanței de fond, în temeiul dispozițiilor

art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

În motivarea cererii

formulate, reclamata a arătat că ordinul respectiv prin care i-a încetat

raportul de serviciu a fost nelegal, fiind emis cu încălcarea dispozițiilor

legale prevăzute de Legea nr. 188/1999, în sensul că nu i-a fost acordat

preavizul de 30 de zile de la reducerea postului și nu i-a fost comunicată

lista tuturor locurilor de muncă disponibile în unitate și termenul în care

urmează să opteze pentru a ocupa un loc de muncă vacant.

A precizat reclamanta

că prin ordinul contestat i s-a produs un prejudiciu material major fiind

lipsită de veniturile pentru întreținerea familiei sale.

Pârâții au formulat

întâmpinări prin care au solicitat respingerea acțiunii reclamantei susținând

în esență că în cauză nu sunt întrunite condițiile legale prevăzute de art. 14

din Legea nr. 554/2004.

Curtea de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința

civilă nr. 5706 din data de 7 octombrie 2011 a respins acțiunea reclamantei ca

nefondată.

Pentru a se pronunța

astfel instanța de fond a reținut că în cauză nu au fost dovedite condițiile

legale prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului

administrativ.

Împotriva acestei

sentințe, în termen legal, a formulat recurs reclamanta, criticând-o ca

nelegală și netemeinică.

În motivarea

recursului formulat, recurenta a susținut în esență că instanța de fond a făcut

o aplicare eronată a legii, reținând că în cauză nu sunt îndeplinite cerințele

art. 14 din Legea nr. 554/2004.

În opinia

recurentei-reclamante, în cauză au fost îndeplinite toate condițiile legale

care impuneau suspendarea executării ordinului atacat, în sensul că a formulat

plângere prealabilă împotriva acestuia cazul bine justificat a fost dovedit de

împrejurarea că a fost solicitată în instanță anularea acestuia iar paguba

iminentă este evidentă având în vedere condițiile sale familiare.

Intimata Autoritatea

Națională a Vămilor prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale

București a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului

formulat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței pronunțate de

instanța de fond, susținând în esență că, în cauză nu au fost dovedite cele

două condiții legale impuse de dispozițiile legale.

Examinând sentința

atacată prin prisma criticilor formulate, a dispozițiilor legale incidente în

cauză cât și în temeiul art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte

constată că recursul formulat în cauză este nefondat și urmează a fi respins,

pentru argumentele expuse în continuare.

Astfel cum s-a

arătat, obiectul acțiunii deduse judecății îl constituie suspendarea executării

Ordinului ANV nr. 7526 din 2 august 2011 prin care recurentei-reclamante i-a

încetat raportul de serviciu prin eliberare din funcția publică de execuție de

controlor vamal în cadrul Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni

Vamale București conform dispozițiilor art. 97 lit. c) și art. 91 alin. (1)

lit. b), alin. (3) și alin. (5) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul

Funcționarilor Publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Potrivit

dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr.

554/2004 modificată, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei

pagube iminente, după sesizarea în condițiile art. 7, a autorității publice

care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată

poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului

administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.

După cum în mod

constant a hotărât Înalta Curte de Casație și Justiție în jurisprudența sa în

această materie pentru a se dispune suspendarea executării unui act

administrativ se cer a fi îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 14

din Legea nr. 554/2004, republicată, fără însă a se solicita o examinare pe

fond a legalității actului a cărui suspendare se solicită.

Din această

perspectivă, instanța de recurs apreciază că în mod corect s-a reținut prin

hotărârea atacată că nu sunt îndeplinite în cauză cele două condiții legale,

respectiv nici cazul bine justificat, astfel cum este acesta definit de art. 2

lit. t) din lege și nici paguba iminentă definită de dispozițiile art. 2 lit.

ș) din același act normativ.

Astfel, în ceea ce

privește susținerile recurentei-reclamante privind sesizarea instanței de fond în

vederea anulării actului administrativ cât și cele referitoare la nelegalitatea

actului atacat sunt irelevante pentru constatarea existenței unui caz bine

justificat, întrucât pe de o parte, acestea antamează fondul asupra căruia

prima instanță nu se poate pronunța fiind învestită doar cu o cerere de

suspendare a executării iar pe de altă parte, aspectele invocate nu sunt de

natură a crea o îndoială serioasă asupra legalității acestuia.

Nefondate sunt și

criticile vizând greșita apreciere a instanței de fond în ceea ce privește

îndeplinirea condiției „pagubei iminente” întrucât invocarea situației

financiare precare a familiei recurente-reclamante nefiind suficientă pentru a

se reține ca fiind îndeplinită această condiție.

Constatând că

hotărârea atacată nu este afectată de niciunul din motivele de casare sau

modificare prevăzute de art. 304 C. proc. civ., în temeiul art. 312 alin. (1)

C. proc. civ., coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va

respinge recursul reclamantei, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge recursul

declarat de B.R. împotriva sentinței nr. 5706 din 7 octombrie 2011 a Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 14 februarie 2012.