ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1141/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Timișoara sub nr. 1430/59/2011, la data de 30 septembrie 2011, reclamanta

R.A., a solicitat în contradictoriu cu pârâta ANAF - Autoritatea Națională a

Vămilor București, suspendarea executării Ordinului nr. 7.239 din 2 august 2011

emis de pârâtă.

În motivarea

acțiunii, reclamanta a arătat că a ocupat funcția publică teritorială de

execuție de inspector vamal grad profesional principal, gradația 5, clasa de

salarizare 48, la Biroul Vamal Jimbolia din cadrul Direcției Regionale pentru

Accize și Operațiuni Vamale Timișoara, iar prin Ordinul nr. 7239 din 2 august

2011, în mod nelegal s-a dispus eliberarea sa din această funcție publică prin

încetarea raportului de serviciu, motiv pentru care a formulat contestație

prealabilă și, invocând o aparență de nelegalitate a actului administrativ,

având în vedere că executarea acestuia este de natură să-i creeze prejudicii

iminente, a apreciat că sunt îndeplinite condițiile art. 14 alin. (1) din Legea

nr. 554/2004.

În opinia reclamantei

nelegalitatea aparentă a Ordinului atacat este susținută prin următoarele

motive: ordinul a fost emis în baza unui act normativ nepublicat în M. Of., a

cărui suspendare a fost dispusă de către instanțele de judecată; actul prin

care s-a demarat procedura eliberării reclamantei din funcție a fost preavizul,

deși art. 99 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/1999 impune existența unui act

administrativ prin care să se dispună încetarea raporturilor de serviciu, act

ce în mod logic nu poate fi decât anterior preavizului; s-a hotărât reducerea

postului reclamantei deși postul pentru care a concurat este esențialmente

identic din punct de vedere al atribuțiilor cu vechiul post, încălcându-se

astfel prevederile art. 100 alin. 4 din Legea nr. 188/1999 și nu s-au respectat

prevederile art. 99 alin. (5) - (6) din Legea nr. 188/1999, întrucât anterior

eliberării din funcție nu i s-a oferit niciun post vacant.

Pârâta ANAF -

Autoritatea Națională a Vămilor București a formulat întâmpinare prin care a

solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Prin Sentința nr. 497

din 3 noiembrie 2011, Curtea de Apel Timișoara a respins cererea reclamantei

R.A., în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F. - A.N.V., având ca obiect

suspendarea executării Ordinului nr. 7.239 din 2 august 2011.

Pentru a pronunța

această hotărâre, Curtea a reținut în esență următoarele:

Cerințele impuse de

art. 14 din Legea nr. 554/2004 nu sunt îndeplinite în speță, întrucât

suspendarea executării Ordinelor nr. 2.406 și 2.407, emise la data de 4 iulie

2011, de către instanța competentă nu s-a dovedit în cauză, iar motivul

nepublicării în M. Of. nu subzistă câtă vreme, acestea sunt acte administrative

emise în executarea legii pentru care nu se prevede un astfel de regim de

publicare, și în plus, în Anexa nr. 2 la Ordinul nr. 2.407 din 4 iulie 2011

este cuprins Regulamentul pentru organizarea și desfășurarea testării

profesionale a funcționarilor, desfășurată ca urmare a reorganizării

instituției, reprezentând un act administrativ ce se adresează unui număr

determinat de persoane, adus la cunoștință acestora în condițiile prevăzute de

reglementările interne.

Cu privire la

derularea operațiunilor premergătoare eliberării din funcție instanța a reținut

că preavizul din 5 iulie 2011, îndeplinește funcția și cerințele prevăzute în

C. muncii, acesta cuprinzând și condițiile și termenul în care reclamanta poate

opta pentru ocuparea uneia funcții corespunzătoare rămase vacante, prin

participarea la examenul ce se va desfășura în acest scop.

Din acest punct de

vedere, a apreciat instanța că este evident că eliberarea din funcție nu putea

fi decât ulterioară acestui preaviz, aspectul invocat neavând legătură cu

prevederile art. 99 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, care stipulează că actul

administrativ de eliberare din funcție se comunică funcționarului public în

termen de 5 zile de la emiterea sa.

De asemenea, s-a

reținut că ordinul de eliberare din funcție a fost emis la data de 8 august

2011, având în vedere și dispozițiile art. 5 din Ordinul nr. 2.406/2010,

publicat pe site-ul ANV și ANAF, potrivit cărora noile state de funcții intră

în vigoare de la această dată, precum și faptul că, până la această dată a fost

finalizat examenul de testare profesională organizat în perioada 18 - 29 iulie

2011 la care a participat și reclamanta, urmare a opțiunii exprimate de

aceasta, potrivit înscrisurilor depuse la dosar. În ceea ce privește

nerespectarea prevederilor art. 99 alin. (5) și (6) din Legea nr. 188/1999, pe

motiv că reclamantei nu i s-a oferit nici un post vacant, s-a reținut că nu

este vorba despre o încălcare flagrantă a unui drept, atât timp cât din

preambulul ordinului de eliberare din funcție a reclamantei, rezultă că s-a

avut în vedere lista funcțiilor publice vacante corespunzătoare puse la dispoziție

pentru a opta în vederea numirii în una din aceste funcții publice, conform

art. 99 alin. (5) din aceeași lege.

În fine, cu privire

la nerespectarea dispozițiilor art. 100 din legea funcționarilor publici

privind condițiile și criteriile de numire a acestora în caz de reorganizare,

s-a reținut că acesta este un aspect care se circumscrie analizei legalității

actului de eliberare din funcție, numai în cadrul acțiunii de fond, în raport

cu împrejurările concrete din speță, după cum nu a putut fi examinată nici

pretinsa nerespectare a unor condiții formale ale examenului de testare

profesională la care a participat reclamanta, câtă vreme obiectul speței nu îl

reprezintă legalitatea organizării și desfășurării acestui examen din

perspectiva unei vătămări produse acesteia, ci doar suspendarea executării

actului de eliberare din funcție, și având în vedere că, așa cum s-a arătat,

există o aparență de legalitate a organizării și desfășurării acestui examen,

ca parte integrantă a procedurii reorganizării instituției, prevăzută de actele

normative ce reglementează această reorganizare.

Referitor la condiția

pagubei iminente, că prejudiciu material viitor și previzibil, conform

definiției de la art. 2 alin. (1) lit. ș), s-a constatat că acesta nu se

confundă cu eventualul prejudiciu material și moral produs reclamantei, urmare

a constatării nelegalității procedurii de eliberare din funcție printr-o

acțiune de fond, iar o pagubă iminentă urmare a executării actului

administrativ trebuie analizată și probată în concret, raportat la persoana

reclamantei și cerințele familiei sale, conform doctrinei și jurisprudenței în

materie.

Împotriva sentinței

pronunțată de Curtea de Apel Timișoara a declarat recurs reclamanta R.A.

Analizând lucrările

dosarului, Curtea constată că Sentința nr. 497 din 3 noiembrie 2011 a Curții de

Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, a fost comunicată

reclamantei R.A. la data de 9 decembrie 2011, astfel cum rezultă din dovada de

primire și procesul-verbal de predare a hotărârii (dosarul Curții de Apel

Timișoara).

În conformitate cu

dispozițiile art. 14 alin. (4) C. proc. civ.: " termenul de recurs este de

5 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel".

Cum recursul a fost

înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 19 decembrie 2011,

astfel cum reiese din ștampila aplicată (dosar), rezultă că declararea acestuia

a fost făcută peste termenul legal, de 5 zile de la data comunicării hotărârii.

Față de situația

constatată, în temeiul dispozițiilor art. 103 C. proc. civ., Curtea va respinge

recursul ca tardiv formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de R.A. împotriva Sentinței nr. 497 din 3 noiembrie 2011 a Curții de

Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 2 martie 2012.

Procesat de GGC - CL