ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 634/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Încheierea din data de 07 noiembrie

2011, Curtea de Apel Suceava, secția contencios administrativ și fiscal, a

admis cererea formulată de reclamanta Ș.D. în contradictoriu cu pârâta

Autoritatea Națională a Vămilor și pe cale de consecință a dispus suspendarea

Ordinului nr. 7133 din 02 august 2011 emis de pârâtă până la soluționarea

irevocabilă a cererii de anulare a aceluiași act administrativ.

Pentru a se pronunța

astfel, Curtea de apel a apreciat că, în cauză, sunt îndeplinite condițiile

prevăzute de art. 14 raportat la art. 15 din Legea nr. 554/2004.

Astfel, a reținut

instanța de fond că ordinul atacat și a cărui suspendare se solicită, a fost

emis ca o consecință a Ordinului Președintelui Agenției Naționale de

Administrare Fiscală nr. 2406 din 04 iulie 2011 privind aprobarea structurilor

organizatorice ale aparatului central al Autorității Naționale a Vămilor,

direcțiilor regionale pentru accize și operațiuni vamale, direcțiilor județene

și a municipiului București pentru accize și operațiuni vamale și a Ordinului

Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 2407 din 04 iulie

2011 privind aprobarea statului de funcții al Autorității Naționale a Vămilor -

aparat central și structuri subordonate și a Regulamentului pentru organizarea

și desfășurarea examenului de testare profesională a funcționarilor publici și

personalului contractual.

În acest context a

constatat instanța de fond că pentru Ordinele nr. 2406 și 2407 din 04 iulie

2011, aparent acte administrative unilaterale cu caracter normativ, nu s-a

făcut dovada publicării în M. Of., în conformitate cu dispozițiile art. 11 din

Legea nr. 24/2000.

Ori, în opinia

judecătorului fondului, un asemenea viciu pune la îndoială și legalitatea actelor

administrative subsecvente, printre care și actul atacat, așa încât apreciază

asupra îndeplinirii condiției cazului bine justificat.

Cât privește paguba

iminentă definită de dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr.

554/2004 ca fiind „prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz,

perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui

serviciu public”, Curtea de apel a reținut că reclamanta va suferi un

prejudiciu material viitor și previzibil prin executarea ordinului contestat

având în vedere că va fi lipsită de drepturile salariale cuvenite. Această

situație va duce, în aprecierea instanței de fond, la lipsirea reclamantei și a

familiei sale de mijloacele minime de subzistență, posibilitățile de angajare fiind

destul de reduse în actuala stare economică traversată de întreaga societate.

Împotriva încheierea

din 7 noiembrie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția Contencios Administrativ

și Fiscal a declarat recurs Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni

Vamale Iași în numele și pentru Autoritatea Națională a Vămilor, în temeiul

art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în dezvoltarea căruia a susținut, în esență,

următoarele:

Astfel, se susține în

motivarea recursului, instanța de fond a interpretat și aplicat în mod greșit

dispozițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului

administrativ, apreciind fără temei că în cauză sunt îndeplinite în mod

cumulativ cele două condiții cerute de această normă legală.

În ceea ce privește

existența unui caz bine justificat pentru suspendarea actului administrativ în

litigiu, se susține că instanța de fond a apreciat în mod greșit că ar exista

aspecte de vădită nelegalitate, constând în nepublicarea Ordinului nr.

2406/2011 și Ordinului nr. 2407/2011 emise de vicepreședintele ANAF, sau în

încălcarea prevederilor Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor

publici și ale H.G. nr. 611/2008 pentru aprobarea normelor privind organizarea

și dezvoltarea carierei funcționarilor publici.

În ceea ce privește

existența unei pagube iminente, se susține că instanța de fond a reținut

îndeplinirea acestei condiții legale fără ca reclamanta să fi făcut dovada unui

prejudiciu viitor și previzibil, greu sau imposibil de reparat în ipoteza

anulării actului.

În concluzie,

recurenta a solicitat admiterea recursului, cu consecința respingerii cererii

de suspendare ca nefondată.

instanței de recurs

Înalta Curte,

analizând recursul în raport de criticile formulate, de înscrisurile care

există la dosarul cauzei, de dispozițiile legale incidente, apreciază că acesta

este nefondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse.

Conform art. 15 alin.

(4) din Legea nr. 554/2004, modificată, în ipoteza admiterii acțiunii de fond,

măsura suspendării, dispusă în condițiile art. 14, se prelungește de drept până

la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, chiar dacă reclamantul nu a

solicitat suspendarea executării actului administrativ în temeiul alin. (1).

Din actele dosarului,

rezultă faptul că, prin Sentința nr. 425 din 08 decembrie 2010, Curtea de Apel

Suceava, secția Contencios Administrativ și Fiscal, a admis acțiunea

reclamantei Ș.D. și a anulat Ordinul nr. 7133 din 2 august 2011 emis de către

pârâta Autoritatea Națională a Vămilor, a cărei suspendare face obiectul

prezentei cauze.

Așadar, prin

aplicarea art. 15 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, modificată, măsura

suspendării Ordinului nr. 7133 din 02 august 2011 emis de ANV, dispusă de prima

instanță, se prelungește ope legis până la soluționarea definitivă și

irevocabilă a cauzei având ca obiect anularea acestui act administrativ .

În raport de

prevederile art. 15 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, modificată, prin

admiterea acțiunii în anulare formulată de reclamant se constată prelungită de

drept măsura suspendării până la soluționarea irevocabilă a cauzei.

Pentru că legea

prevede o „prelungire de drept” și fiind îndeplinite condițiile prevăzute de

lege și art. 15 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, nu vor mai fi analizate

motivele de recurs ce vizează netemeinicia hotărârii atacate.

În consecință, în

raport de cele anterior expuse și de dispozițiile art. 312 alin. (1) teza a

II-a C. proc. civ., raportat la art. 20 și 28 din Legea nr. 554/2004, Înalta

Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași în

numele și pentru Autoritatea Națională a Vămilor împotriva Încheierii din 7

noiembrie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția comercială și de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 8 februarie 2012.

Procesat de GGC - LM