ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2179/2012

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei. 1. Cererea de chemare în judecată.

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, la data de 14 noiembrie 2011 și precizată ulterior, reclamantul B.V., în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală (denumită în continuare, în cuprinsul prezentei decizii, „A.N.A.F.”) și Autoritatea Națională a Vămilor (denumită în continuare, în cuprinsul prezentei decizii, „A.N.V.”), a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună: - anularea actelor emise de președintele A.N.A.F., respectiv a Ordinului nr. 2406 din 4 iulie 2011 prin care a fost aprobată structura organizatorică a aparatului central al A.N.V., precum și structurile organizatorice ale direcțiilor regionale pentru accize și operațiuni vamale, ale direcțiilor județene și a municipiului București pentru accize și operațiuni vamale și ale birourilor vamale subordonate A.N.V., a Ordinului nr. 2407 din 04 iulie 2011 prin care a fost aprobat statul de funcții al aparatului central al A.N.V., statele de funcții ale direcțiilor regionale pentru accize și operațiuni vamale, direcțiilor județene și a municipiului București pentru accize și operațiuni vamale și birourilor vamale, unități subordonate A.N.V., dar și Regulamentul pentru organizarea și desfășurarea examenului de testare profesională, prevăzut în anexa 11,

a Ordinului nr. 2589 din 12 iulie 2011 prin care fost aprobată bibliografia pentru examenul de testare profesională și a Ordinului nr. 2619 din 15 iulie 2011 prin care s-a reglementat constituirea comisiilor de examen și a Regulamentului de organizare și funcționare a acestora; - constatarea nulității absolute a examenului organizat în perioada 18 iulie – 29 iulie 2011; - constatarea nulității absolute a actelor subsecvente emise în baza ordinelor anterior menționate, respectiv a ordinului de încetare a raporturilor de serviciu nr. 7144 din 2 august 2011 emis de A.N.V.; - reintegrarea sa în funcția publică de execuție, de inspector vamal, grad profesional asistent, gradația 5 la Biroul Vamal Dornești, din cadrul Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale lași; - plata despăgubirilor reprezentând drepturile salariale și a celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat începând cu data eliberării din funcție și până la data reintegrării efective, actualizată cu rata inflației; - suspendarea executării Ordinului A.N.V.

nr. 7144 din 2 august 2011 până la soluționarea irevocabilă a cauzei; - obligarea la plata cheltuielilor de judecată. 2. Soluția pronunțată de Curtea de apel. Prin sentința nr. 18 din 17 ianuarie 2012, Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis cererea de suspendare a executării și a dispus suspendarea executării Ordinului A.N.V. nr. 7144/2011, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei. Pentru a pronunța această soluție, Curtea de apel a reținut, în esență, că ordinul contestat a fost emis în temeiul Ordinelor A.N.A.F. nr. 2406 și nr. 2407 din 4 iulie 2011, acte administrative cu caracter normativ, care nu au fost publicate în M. Of.

al României, contrar prevederilor art. 5 alin. (3) și (4) din H.G. nr. 110/2009 privind organizarea și funcționarea A.N.V. și ale art. 11 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, viciu aparent care pune sub îndoială actele administrative subsecvente, printre care și actul atacat, fiind astfel îndeplinită condiția „cazului bine justificat” în sensul art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004. a reținut instanța că este îndeplinită și cerința „pagubei iminente” în sensul art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004, având în vedere că reclamantul este lipsit de drepturile salariale, ceea ce conduce la lipsa mijloacelor minime de subzistență grevate pe actuala stare economică traversată de întreaga societate.

3. Recursurile declarate de pârâtele A.N.A.F. și A.N.V. Împotriva sentinței pronunțate de Curtea de apel, au declarat recurs pârâtele A.N.A.F. și A.N.V., prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași. 3.1. Recursul declarat de A.N.A.F. Recurenta-pârâtă A.N.A.F. a invocat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând că sentința atacată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii. Printr-o primă criticiă din recurs, recurentă-pârâtă susține că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra excepției lipsei calității procesuale pasive invocată prin întâmpinare față de cererea de suspendare a executării Ordinului A.N.V. nr. 7144/2011. Față de dispozițiile art. 1 și 2 din H.G.

nr. 109/2009 și ale art. 1 alin. (1) și art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și având în vedere că nu sunt atacate acte emise de A.N.A.F., recurentă-pârâtă reiterează excepția lipsei calității sale procesuale pasive. 3.2. Recursul declarat de A.N.V. Recurenta-pârâtă A.N.V. a invocat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând că sentința atacată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, întrucât în mod greșit Curtea de apel a reținut că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. În privința cazului bine justificat, recurentă-pârâtă susține că această condiție nu poate fi considerată îndeplinită prin invocarea unor aspecte ce țin de legalitatea unui act, deoarece aceste aspecte vizează fondul actului și se analizează în cadrul acțiunii în anulare.

Se susține că în mod eronat instanța de fond s-a raportat la faptul că Ordinele A.N.A.F. nr. 2406 și nr. 2407 din 04 iulie 2011 nu au fost publicate în M. Of., întrucât acestea sunt acte administrative cu caracter individual, emise în temeiul H.G. nr. 565/2011, nefiind supuse regimului de publicare în Monitoriul Oficial, conform art. 22 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 24/2000 și art. 55 alin. (3) din Regulamentul privind procedurile, la nivelul Guvernului, pentru elaborarea, avizarea și prezentarea proiectelor de documente de politici publice, a proiectelor de acte normative, precum și a altor documente, în vederea adoptării/aprobării, aprobat prin H.G. nr. 561/2009. Totodată, susține recurentă-pârâtă că ordinul contestat a fost emis cu respectarea dispozițiilor art. 99 alin. (5) art. 100 alin. (1) și (3) din Legea nr. 188/1999, nefiind aplicabile prevederile art. 56 și art. 57 din aceeași lege, respectiv cele ale H.G.

nr. 611/2008 pentru aprobarea normelor privind organizarea și dezvoltarea carierei funcționarilor publici. Cu referire la prevenirea unei pagube iminente, recurentă-pârâtă susține că reclamantul nu a probat iminența producerii unui prejudiciu greu sau imposibil de înlăturat în ipoteza anulării actului contestat. În continuarea susținerilor din recurs, recurentă-pârâtă expune pe larg procesul de reorganizare a instituției în raport dispozițiile incidente. 4. Întâmpinarea formulată de intimatul-reclamant B.V. Prin întâmpinare, intimatul-reclamant solicită respingerea recursurilor declarate de A.N.A.F. și A.N.V. și menținerea, ca legală, a sentinței pronunțate de Curtea de apel. Cu referire la recursul declarat de A.N.V., intimatul-reclamant susține că a fost declarat de Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași, în lipsa unei împuterniciri în acest sens, solicitând respingerea, ca fiind declarat de o persoană fără calitate procesuală.

Conform susținerilor verbale din ședință, intimatul nu a mai mențiunt această critică. Intimatul-reclamant invocă excepția lipsei de interes în promovarea recursurilor, motivat de faptul că, prin Ordinul A.N.V. nr. 206 din 30 ianuarie 2012, începând cu data de 27 ianuarie 2012 a fost suspendată executarea ordinului contestat, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, iar, prin sentința nr. 86 din 2 martie 2012, Curtea de Apel Suceava a anulat ordinul contestat și a dispus reintegrarea sa în funcția publică deținută anterior, astfel că sunt incidente dispozițiile art. 15 alin. (4) din Legea nr. 554/2004. Cu privire la fondul cererii de suspendare, intimatul-reclamant susține că instanța de fond, în mod corect, a reținut că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 referitoare la cazul bine justificat și prevenirea unei pagube iminente.

În susținere, intimatul-reclamant a depus Ordinul A.N.V. nr. 206 din 30 ianuarie 2012 și sentința nr. 86 din 2 martie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. 1190/39/2011. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor. Examinând cauza prin prisma criticilor din recurs, în raport cu art. 304 și art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursurile nu sunt fondate. 1. Argumente de fapt și de drept relevante. Conform celor expuse anterior, reclamantul B.V. a învestit instanța, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, cu o acțiune având ca obiect: (I) anularea Ordinelor președintelui A.N.A.F.

nr. 2406 din 4 iulie 2011, nr. 2407 din 04 iulie 2011, nr. 2589 din 12 iulie 2011 și nr. 2619 din 15 iulie 2011; (II) constatarea nulității absolute a examenului organizat în perioada 18 iulie – 29 iulie 2011; (III) constatarea nulității absolute a actelor subsecvente emise în baza ordinelor anterior menționate, respectiv a Ordinului A.N.V. nr. 7144 din 2 august 2011; (IV) reintegrarea în funcția publică deținută anterior; (V) plata despăgubirilor reprezentând drepturile salariale și a celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat începând cu data eliberării din funcție și până la data reintegrării efective, actualizată cu rata inflației; (VI) suspendarea executării Ordinului A.N.V. nr. 7144 din 2 august 2011 până la soluționarea irevocabilă a cauzei.

Prin sentința ce formează obiectul recursului, instanța s-a pronunțat în sensul admiterii capătului de cerere privind suspendarea executării Ordinului A.N.V. nr. 7144 din 2 august 2011 până la soluționarea irevocabilă a cauzei, reținând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 15 coroborat cu art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Faptul că, prin sentința nr. 86 din 2 martie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. 1190/39/2011, instanța învestită cu acțiunea în anulare a dispus anularea actului administrativ contestat, reprezintă în sensul art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, o împrejurare legată de starea de drept, care este de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.

Soluția pronunțată de instanța de fond învestită cu acțiunea în anularea actului administrativ, care formează obiectul prezentei cereri de suspendare a executării întemeiate pe dispozițiile art. 15 din Legea nr. 554/2004, conferă consistență concluziei că este îndeplinită condiția cazului bine justificat în sensul art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, pentru a fundamenta dispunerea, în cadrul procedurii sumare reglementate de art. 15 din aceeași lege, a măsurii provizorii de suspendare a executării actului a cărui nelegalitate a fost constată în fond în cadrul acțiunii în anulare. În ceea ce privește condiția referitoare la prevenirea unei pagube iminente, din dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004, rezultă că această condiție are în vedere producerea unui prejudiciu.

În cauză, este necontestat că, prin măsura dispusă de autoritatea publică pârâtă, în ceea ce îl privește pe reclamant, acesta este lipsit de veniturile salariale ca urmare a încetării raporturilor de serviciu. Or, în situația în care această consecință este cauzată de un act administrativ în privința căruia a fost răsturnată prezumția de legalitate, prin anularea sa, diminuarea respectivă nu mai are caracter prezumat legal, astfel că se reține îndeplinirea condiției referitoare la prevenirea unei pagube iminente. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs. Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile, ca nefondate, neexistând motive de reformare a hotărârii atacate, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 304 sau art. 3041 C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de Agenția Națională de Administrare Fiscală și Autoritatea Națională a Vămilor împotriva sentinței civile nr. 18 din 17 ianuarie 2012 a Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 mai 2012.