ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2179/2012

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei.

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava,

la data de 14 noiembrie 2011 și precizată ulterior, reclamantul B.V., în

contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală (denumită

în continuare, în cuprinsul prezentei decizii, „A.N.A.F.”) și Autoritatea

Națională a Vămilor (denumită în continuare, în cuprinsul prezentei decizii, „A.N.V.”),

a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună:

- anularea actelor emise de

președintele A.N.A.F., respectiv a Ordinului nr. 2406 din 4 iulie 2011 prin

care a fost aprobată structura organizatorică a aparatului central al A.N.V.,

precum și structurile organizatorice ale direcțiilor regionale pentru accize și

operațiuni vamale, ale direcțiilor județene și a municipiului București pentru

accize și operațiuni vamale și ale birourilor vamale subordonate A.N.V., a

Ordinului nr. 2407 din 04 iulie 2011 prin care a fost aprobat statul de funcții

al aparatului central al A.N.V., statele de funcții ale direcțiilor regionale

pentru accize și operațiuni vamale, direcțiilor județene și a municipiului

București pentru accize și operațiuni vamale și birourilor vamale, unități

subordonate A.N.V., dar și Regulamentul pentru organizarea și desfășurarea

examenului de testare profesională, prevăzut în anexa 11, a Ordinului nr. 2589

din 12 iulie 2011 prin care fost aprobată bibliografia pentru examenul de

testare profesională și a Ordinului nr. 2619 din 15 iulie 2011 prin care s-a

reglementat constituirea comisiilor de examen și a Regulamentului de organizare

și funcționare a acestora;

- constatarea nulității absolute a

examenului organizat în perioada 18 iulie – 29 iulie 2011;

- constatarea nulității absolute a

actelor subsecvente emise în baza ordinelor anterior menționate, respectiv a

ordinului de încetare a raporturilor de serviciu nr. 7144 din 2 august 2011

emis de A.N.V.;

- reintegrarea sa în funcția publică

de execuție, de inspector vamal, grad profesional asistent, gradația 5 la

Biroul Vamal Dornești, din cadrul Direcției Regionale pentru Accize și

Operațiuni Vamale lași;

- plata despăgubirilor reprezentând

drepturile salariale și a celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat începând

cu data eliberării din funcție și până la data reintegrării efective,

actualizată cu rata inflației;

- suspendarea executării Ordinului A.N.V.

nr. 7144 din 2 august 2011 până la soluționarea irevocabilă a cauzei;

- obligarea la plata cheltuielilor

de judecată.

apel.

Prin sentința nr. 18 din 17 ianuarie

2012, Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ

și fiscal a admis cererea de suspendare a executării și a dispus suspendarea

executării Ordinului A.N.V. nr. 7144/2011, până la soluționarea definitivă și

irevocabilă a cauzei.

Pentru a pronunța această soluție,

Curtea de apel a reținut, în esență, că ordinul contestat a fost emis în

temeiul Ordinelor A.N.A.F. nr. 2406 și nr. 2407 din 4 iulie 2011, acte

administrative cu caracter normativ, care nu au fost publicate în M. Of. al

României, contrar prevederilor art. 5 alin. (3) și (4) din H.G. nr. 110/2009

privind organizarea și funcționarea A.N.V. și ale art. 11 din Legea nr. 24/2000

privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative,

republicată, viciu aparent care pune sub îndoială actele administrative

subsecvente, printre care și actul atacat, fiind astfel îndeplinită condiția „cazului

bine justificat” în sensul art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004. a

reținut instanța că este îndeplinită și cerința „pagubei iminente” în sensul art.

2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004, având în vedere că reclamantul este

lipsit de drepturile salariale, ceea ce conduce la lipsa mijloacelor minime de

subzistență grevate pe actuala stare economică traversată de întreaga

societate.

A.N.A.F. și A.N.V.

Împotriva sentinței pronunțate de

Curtea de apel, au declarat recurs pârâtele A.N.A.F. și A.N.V., prin Direcția

Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași.

3.1. Recursul declarat de A.N.A.F.

Recurenta-pârâtă A.N.A.F. a invocat

motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând că

sentința atacată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.

Printr-o primă criticiă din recurs,

recurentă-pârâtă susține că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra excepției

lipsei calității procesuale pasive invocată prin întâmpinare față de cererea de

suspendare a executării Ordinului A.N.V. nr. 7144/2011.

Față de dispozițiile art. 1 și 2 din

H.G. nr. 109/2009 și ale art. 1 alin. (1) și art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004

și având în vedere că nu sunt atacate acte emise de A.N.A.F., recurentă-pârâtă

reiterează excepția lipsei calității sale procesuale pasive.

3.2. Recursul declarat de A.N.V.

Recurenta-pârâtă A.N.V. a invocat

motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând că

sentința atacată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii,

întrucât în mod greșit Curtea de apel a reținut că sunt îndeplinite condițiile

prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

În privința cazului bine justificat,

recurentă-pârâtă susține că această condiție nu poate fi considerată

îndeplinită prin invocarea unor aspecte ce țin de legalitatea unui act,

deoarece aceste aspecte vizează fondul actului și se analizează în cadrul

acțiunii în anulare. Se susține că în mod eronat instanța de fond s-a raportat

la faptul că Ordinele A.N.A.F. nr. 2406 și nr. 2407 din 04 iulie 2011 nu au

fost publicate în M. Of., întrucât acestea sunt acte administrative cu caracter

individual, emise în temeiul H.G. nr. 565/2011, nefiind supuse regimului de

publicare în Monitoriul Oficial, conform art. 22 alin. (2) lit. b) din Legea nr.

24/2000 și art. 55 alin. (3) din Regulamentul privind procedurile, la nivelul

Guvernului, pentru elaborarea, avizarea și prezentarea proiectelor de documente

de politici publice, a proiectelor de acte normative, precum și a altor

documente, în vederea adoptării/aprobării, aprobat prin H.G. nr. 561/2009.

Totodată, susține recurentă-pârâtă că ordinul contestat a fost emis cu

respectarea dispozițiilor art. 99 alin. (5) art. 100 alin. (1) și (3) din Legea

nr. 188/1999, nefiind aplicabile prevederile art. 56 și art. 57 din aceeași

lege, respectiv cele ale H.G. nr. 611/2008 pentru aprobarea normelor privind

organizarea și dezvoltarea carierei funcționarilor publici.

Cu referire la prevenirea unei

pagube iminente, recurentă-pârâtă susține că reclamantul nu a probat iminența

producerii unui prejudiciu greu sau imposibil de înlăturat în ipoteza anulării

actului contestat.

În continuarea susținerilor din

recurs, recurentă-pârâtă expune pe larg procesul de reorganizare a instituției

în raport dispozițiile incidente.

intimatul-reclamant B.V.

Prin întâmpinare,

intimatul-reclamant solicită respingerea recursurilor declarate de A.N.A.F. și A.N.V.

și menținerea, ca legală, a sentinței pronunțate de Curtea de apel.

Cu referire la recursul declarat de A.N.V.,

intimatul-reclamant susține că a fost declarat de Direcția Regională pentru

Accize și Operațiuni Vamale Iași, în lipsa unei împuterniciri în acest sens,

solicitând respingerea, ca fiind declarat de o persoană fără calitate

procesuală. Conform susținerilor verbale din ședință, intimatul nu a mai

mențiunt această critică.

Intimatul-reclamant invocă excepția

lipsei de interes în promovarea recursurilor, motivat de faptul că, prin

Ordinul A.N.V. nr. 206 din 30 ianuarie 2012, începând cu data de 27 ianuarie 2012

a fost suspendată executarea ordinului contestat, până la soluționarea

definitivă și irevocabilă a cauzei, iar, prin sentința nr. 86 din 2 martie

2012, Curtea de Apel Suceava a anulat ordinul contestat și a dispus

reintegrarea sa în funcția publică deținută anterior, astfel că sunt incidente

dispozițiile art. 15 alin. (4) din Legea nr. 554/2004.

Cu privire la fondul cererii de

suspendare, intimatul-reclamant susține că instanța de fond, în mod corect, a

reținut că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004

referitoare la cazul bine justificat și prevenirea unei pagube iminente.

În susținere, intimatul-reclamant a

depus Ordinul A.N.V. nr. 206 din 30 ianuarie 2012 și sentința nr. 86 din 2

martie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de

contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. 1190/39/2011.

II. Considerentele Înaltei Curți

asupra recursurilor.

Examinând cauza prin prisma criticilor

din recurs, în raport cu art. 304 și art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte

constată că recursurile nu sunt fondate.

relevante.

Conform celor expuse anterior,

reclamantul B.V. a învestit instanța, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004,

cu o acțiune având ca obiect: (I) anularea Ordinelor președintelui A.N.A.F. nr.

2406 din 4 iulie 2011, nr. 2407 din 04 iulie 2011, nr. 2589 din 12 iulie 2011

și nr. 2619 din 15 iulie 2011; (II) constatarea nulității absolute a examenului

organizat în perioada 18 iulie – 29 iulie 2011; (III) constatarea nulității

absolute a actelor subsecvente emise în baza ordinelor anterior menționate,

respectiv a Ordinului A.N.V. nr. 7144 din 2 august 2011; (IV) reintegrarea în

funcția publică deținută anterior; (V) plata despăgubirilor reprezentând

drepturile salariale și a celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat începând

cu data eliberării din funcție și până la data reintegrării efective,

actualizată cu rata inflației; (VI) suspendarea executării Ordinului A.N.V. nr.

7144 din 2 august 2011 până la soluționarea irevocabilă a cauzei.

Prin sentința ce formează obiectul

recursului, instanța s-a pronunțat în sensul admiterii capătului de cerere

privind suspendarea executării Ordinului A.N.V. nr. 7144 din 2 august 2011 până

la soluționarea irevocabilă a cauzei, reținând că sunt îndeplinite condițiile

prevăzute de art. 15 coroborat cu art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Faptul că, prin sentința nr. 86 din

2 martie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de

contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. 1190/39/2011, instanța

învestită cu acțiunea în anulare a dispus anularea actului administrativ

contestat, reprezintă în sensul art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004,

o împrejurare legată de starea de drept, care este de natură să creeze o

îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.

Soluția pronunțată de instanța de

fond învestită cu acțiunea în anularea actului administrativ, care formează

obiectul prezentei cereri de suspendare a executării întemeiate pe dispozițiile

art. 15 din Legea nr. 554/2004, conferă consistență concluziei că este

îndeplinită condiția cazului bine justificat în sensul art. 2 alin. (1) lit. t)

din Legea nr. 554/2004, pentru a fundamenta dispunerea, în cadrul procedurii

sumare reglementate de art. 15 din aceeași lege, a măsurii provizorii de

suspendare a executării actului a cărui nelegalitate a fost constată în fond în

cadrul acțiunii în anulare.

În ceea ce privește condiția

referitoare la prevenirea unei pagube iminente, din dispozițiile art. 2 alin. (1)

lit. ș) din Legea nr. 554/2004, rezultă că această condiție are în vedere

producerea unui prejudiciu.

În cauză, este necontestat că, prin

măsura dispusă de autoritatea publică pârâtă, în ceea ce îl privește pe

reclamant, acesta este lipsit de veniturile salariale ca urmare a încetării

raporturilor de serviciu. Or, în situația în care această consecință este

cauzată de un act administrativ în privința căruia a fost răsturnată prezumția

de legalitate, prin anularea sa, diminuarea respectivă nu mai are caracter

prezumat legal, astfel că se reține îndeplinirea condiției referitoare la

prevenirea unei pagube iminente.

adoptate în recurs.

Având în vedere considerentele

expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge

recursurile, ca nefondate, neexistând motive de reformare a hotărârii atacate,

potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 304 sau art. 3041 C.

proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de

Agenția Națională de Administrare Fiscală și Autoritatea Națională a Vămilor

împotriva sentinței civile nr. 18 din 17 ianuarie 2012 a Curții de Apel

Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 4 mai 2012.