ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1507/2012

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași, precizată la termenul de judecată din data de 03 noiembrie 2011, reclamantul M.D. a solicitat în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală și Autoritatea Națională a Vămilor suspendarea executării ordinului nr. 7089 din 02 august 2011 emis de Autoritatea Națională a Vămilor, reintegrarea în funcția deținută și obligarea la despăgubiri, precum și la plata cheltuielilor de judecată. Prin întâmpinare, pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, arătând că emitenta actului atacat este Autoritatea Națională a Vămilor.

2. Hotărârea Curții de Apel Prin sentința nr. 352 din 18 noiembrie 2011 a Curții de Apel Iași a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Agenția Națională de Administrare Fiscală și, în consecință, a fost respinsă cererea formulată de reclamantul M.D. în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. Instanța a respins, ca nefondată, cererea formulată de reclamantul M.D. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională a Vămilor, privind suspendarea executării ordinului nr. 7089 din 02 august 2011 emis de Autoritatea Națională a Vămilor, reintegrarea în funcția deținută și obligarea la despăgubiri, precum și plata cheltuielilor de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Agenția Națională de Administrare Fiscală este întemeiată, întrucât emitenta actului atacat este pârâta Autoritatea Națională a Vămilor, nu Agenția Națională de Administrare Fiscală. Curtea de Apel a reținut, pe fondul cererii de suspendare formulată în cauză, faptul că pentru a se dispune suspendarea executării ordinului nr. 7089 din 02 august 2011, emis de Autoritatea Națională a Vămilor, este necesar ca în cauză să fie îndeplinite cerințele prevăzute de dispozițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora se poate cere suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond „în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7 a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare”.

Prin urmare, instanța trebuie să constate îndeplinirea cumulativă a celor două condiții prevăzute de lege, suspendarea executării unui act administrativ fiind o măsură excepțională. Instanța de fond a reținut că îndoiala serioasă asupra legalității actului administrativ trebuie să rezulte cu ușurință în urma unei cercetări sumare a aparenței dreptului, pentru că în cadrul procedurii suspendării executării, pe calea căreia pot fi dispuse numai măsuri provizorii, nu este permisă prejudecarea fondului litigiului. Se constată că susținerile reclamantului nu constituie aspecte care să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actelor administrative contestate, motivele invocate neavând caracterul unor indicii aparente care să răstoarne cu ușurință, în urma unei cercetări sumare a aparenței dreptului, prezumția de legalitate a actelor administrative.

Contrar susținerilor reclamantului, instanța constată că din conținutul actului administrativ atacat reiese că reclamantului i s-a acordat preaviz și i s-a pus la dispoziție lista funcțiilor publice vacante pentru a opta în vederea numirii în una din funcțiile publice. În urma luării la cunoștință de preavizul din 5 iulie 2011, reclamantul nu și-a exprimat opțiunea pentru funcția publică teritorială de execuție de inspector vamal grad profesional superior, gradația 4, clasa de salarizare 58, la Biroul Vamal Albița din cadrul Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași. Cât privește celelalte critici referitoare la modul de organizare și desfășurare a examenului de testare profesională, Curtea de Apel constată că nu au relevanță în soluționarea cauzei, deoarece nu au legătură cu ordinul nr. 7089 din 02 august 2011 emis de Autoritatea Națională a Vămilor, a cărui suspendare a executării s-a solicitat.

Prin urmare, în condițiile unei examinări sumare a aparenței dreptului, datele și informațiile din dosar apar suficiente pentru a se reține că măsura luată de pârâtă are ca scop eficientizarea activității sale și a structurilor din subordine și că nu există împrejurări legate de starea de fapt și de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă asupra legalității actului administrativ. Cât privește criticile referitoare la îndeplinirea condiției pagubei iminente, Curtea de Apel constată, de asemenea, că argumentele invocate sunt nefondate, pentru că paguba iminentă nu se prezumă, ci trebuie dovedită de persoana lezată, prin probe concludente. 3. Recursul declarat de M.D. Recurentul a criticat soluția instanței de fond ca nelegală și netemeinică, argumentând pe larg situația de fapt a dosarului.

A arătat că în cauza dedusă judecății sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru suspendarea actului administrativ, arătând că atât condiția cazului bine justificat, cât și a pagubei iminente sunt realizate. Astfel, a argumentat existența unei îndoieli evidente asupra prezumției de legalitate a actului atacat, întrucât ordinele emise de Agenția Națională de Administrare Fiscală – A.N.V. nu au fost publicate în M. Of. Paguba iminentă a fost susținută de recurent cu motivarea că lipsa salariului îl privează de multe lucruri, căci nu mai poate face față cheltuielilor necesare traiului curent. II.

Decizia instanței de recurs Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză va respinge recursul ca nefondat pentru considerentele ce urmează: Prin Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 s-au instituit proceduri speciale de suspendare a executării actului administrativ, proceduri prevăzute de art. 14 și art. 15 din lege, atât în faza procedurii prealabile prevăzută de art. 7 din actul normativ indicat, cât și în faza sesizării instanței cu cererea de anulare a respectivului act administrativ. Este bine cunoscut faptul că actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate care, la rândul său, se bazează pe prezumția de autenticitate și de veridicitate și că acest act administrativ constituie el însuși titlu executoriu.

A nu executa actele administrative, care sunt emise în baza legii, echivalează cu a nu executa legea, ceea ce este de neconceput într-o bună ordine juridică, într-un stat de drept și o democrație constituțională. Tocmai de aceea suspendarea actelor administrative, ca operație juridică de întrerupere vremelnică a efectelor acestora, ne apare ca o situație de excepție, care poate fi de drept, când legea o prevede sau judecătorească, dar în limitele și condițiile prevăzute de lege. Înalta Curte a reținut că Ordinul nr. 7089 din 2 august 2011, obiect al litigiului de față, a fost emis de Vicepreședintele Agenția Națională de Administrare Fiscală în temeiul prevederilor H.G. nr. 110/2009 privind organizarea și funcționarea A.N.V., modificată și completată prin H.G.

nr. 565/2011, - Legii nr. 188/1999, prevederilor Ordinului Președintelui Agenția Națională de Administrare Fiscală nr. 2406/2011 privind aprobarea structurilor organizatorice ale aparatului central al A.N.V., direcțiilor regionale pentru accize și operațiuni vamale, direcțiilor județene și a municipiului București pentru accize și operațiuni vamale, prevederilor Ordinului nr. 2407/2011 privind aprobarea statului de funcții al Autorității Naționale a Vămilor, precum și având în vedere avizele Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, opțiunea exercitată de reclamant și rezultatele finale ale examenului de testare profesională. Astfel, Înalta Curte reține că prin Ordinele nr. 2406/2011 și nr. 2407/2011 A.N.A.F.

a aprobat structura organizatorică și statele de funcții ale Autorității Naționale a Vămilor - aparat central și structuri subordonate, situație necontestată în cauză. Într-adevăr, potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 „În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea în condițiile art. 7 a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond”. Deci, cu alte cuvinte, un act administrativ va putea fi suspendat din executarea sa numai în situația în care instanța va constata în mod temeinic îndeplinirea cumulativă a celor două condiții: existența unui caz bine justificat și necesitatea evitării unei pagube iminente ireparabile sau dificil de reparat.

Noțiunea de caz bine justificat a fost definită la art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, ca fiind acele împrejurări legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ. În jurisprudența sa constantă, secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți a reținut că pentru conturarea cazului temeinic justificat, care să impună suspendarea unui act administrativ, instanța nu trebuie să procedeze la analizarea criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăși cererea de anulare a actului administrativ, ci trebuie să-și limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt și/ sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ.

Astfel de împrejurări vădite, de fapt sau/ și de drept care sunt de natură să producă o îndoială serioasă cu privire la legalitatea unui act administrativ au fost reținute de Înalta Curte ca fiind: emiterea unui act administrativ de către un organ necompetent sau cu depășirea competenței, actul administrativ emis în temeiul unor dispoziții legale declarate neconstituționale, nemotivarea actului administrativ, modificarea importantă a actului administrativ în calea recursului administrativ. Ori, în situația de fapt dedusă judecății, Înalta Curte a constatat că nu sunt indicii de nelegalitate a actului atacat, neexistând nicio împrejurare vădită de fapt sau de drept care să producă o îndoială serioasă asupra prezumției de legalitate a actului administrativ.

De asemenea, din dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. ș) din lege, rezultă că noțiunea de pagubă iminentă are în vedere producerea unui prejudiciu material viitor și previzibil, greu sau imposibil de reparat, condiție inexistentă în cazul unei diminuări salariale, care poate fi recuperată. Pentru toate aceste motive, constatând că nu sunt motive de casare sau modificare a sentinței instanței de fond, în temeiul art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul formulat de M.D. împotriva sentinței nr. 352 din 18 noiembrie 2011 a Curții de Apel Iași, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 martie 2012.