ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4228/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4228/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursurilor

de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de

chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava,

reclamantul T.I., în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de

Administrare Fiscală și Autoritatea Națională a Vămilor, a solicitat să se

dispună:

- anularea Ordinului

nr. 2407 din 04 iulie 2011 emis de pârâta Agenția Națională de Administrare

Fiscală;

- constatarea

nulității examenului organizat de pârâta Agenția Națională de Administrare

Fiscală, în baza pct. 5 din Ordinul nr. 2407 din 04 iulie 2011;

- anularea Ordinului

nr. 7159 din 02 august 2011, emis de Autoritatea Națională a Vămilor (și a

operațiunilor administrative care stau la baza emiterii acestuia;

- repunerea în

situația anterioară prin reintegrarea în funcția de inspector vamal grad

profesional superior la Biroul Vamal Siret;

- obligarea pârâtelor

la plata despăgubirilor echivalente drepturilor salariale, actualizate în

funcție de rata inflației, începând cu data de 08 august 2011 și până la data

reintegrării;

- suspendarea Ordinului

Autorității Naționale a Vămilor nr. 7159 din 02 august 2011, până la soluționarea

definitivă și irevocabilă a cauzei;

- obligarea la plata cheltuielilor

de judecată.

În motivarea acțiunii

- întemeiată, în drept, pe dispozițiile art. 1, 8, 15, 18 și 19 din Legea nr. 554/2004;

art. 100 și art. 106 din Legea nr. 188/1999; art. 10 și 11 din Legea nr. 24/2000;

art. 30 alin. (4) C. muncii și art. 71 din Normele aprobate prin H.G. nr. 611/2008

- reclamantul a arătat că, prin Ordinul Autorității Naționale a Vămilor nr.

7159 din 02 august 2011, s-a dispus încetarea raportului de serviciu prin eliberarea

din funcția publică teritorială de execuție de inspector vamal grad profesional

superior la Biroul Vamal Siret din cadrul Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni

Vamale Iași, în baza art. 97 lit. c) și art. 99 alin. (1) lit. b), alin. (3) și

(5) din Legea nr. 188/1999, prin reducerea postului.

La baza emiterii ordinului

contestat au stat Ordinele nr. 2406 și nr. 2407 din 04 iulie 2011 emise de Președintele

Agenției Naționale de Administrare Fiscală - ordine date în aplicarea dispozițiilor

Legii nr. 188/1999, Legii nr. 161/2003 și O.U.G. nr. 229/2008, aprobată prin Legea

nr. 144/2009 și reglementând structura organizatorică a Autorității Naționale a

Vămilor, precum și Regulamentul pentru organizarea și desfășurarea examenului de

testare profesională a funcționarilor publici pentru ocuparea posturilor vacante,

care sunt acte cu caracter normativ.

Întrucât în cauză Ordinele

nr. 2406 și nr. 2407 din 04 iulie 2011 emise de Agenția Națională de Administrare

Fiscală și Ordinul Autorității Naționale a Vămilor nr. 2619 din 15 iulie 2011 nu

au fost publicate în M. Of. al României, reclamantul a susținut că acestea

sunt lipsite de orice efect și forță legală, iar inexistența acestor acte administrative

normative derivată din neîndeplinirea procedurii de publicare atrage nulitatea tuturor

actelor subsecvente. În consecință, și actele administrative individuale emise în

baza acestor ordine sunt nule absolut, astfel încât atât procedura de vacantare

a postului de inspector vamal grad profesional superior și procedura de examen,

cât și Ordinul Autorității Naționale a Vămilor nr. 7159 din 02 august 2011 de eliberare

din funcție, sunt nelegale.

Prin întâmpinarea depusă

la dosar, pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală a susținut că nu

are calitate procesuală pasivă cu privire la pct. 2, 3, 4, 5 și 6 din cerere. Autoritatea

pârâtă a mai arătat că Ordinul Președintelui Agenției Naționale de Administrare

Fiscală nr. 2406, nr. 2407 și nr. 2619 nu sunt acte normative emise sau adoptate

de o autoritate publică, cu aplicabilitate generală, astfel cum prevăd dispozițiile

art. 3 lit. a) din Legea nr. 52/2003 privind transparența decizională în administrația

publică.

de fond

Prin sentința nr. 445

din 19 decembrie 2011, Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive,

invocată de Agenția Națională de Administrare Fiscală București; a respins, ca nefondată,

cererea de anulare a Ordinelor nr. 2406 din 04 iulie 2011 și nr. 2407 din

04 iulie 2011 emise de Agenția Națională de Administrare Fiscală, cerere formulată

de reclamantul T.I. în contradictoriu cu Agenția Națională de Administrare Fiscală

București; a admis cererea de anulare a Ordinului nr. 7159 din 02 august 2011 emis

de pârâta Autoritatea Națională a Vămilor, cerere formulată de reclamantul T.I.

în contradictoriu cu Autoritatea Națională a Vămilor; a anulat Ordinul nr. 7159

din 02 august 2011 emis de Autoritatea Națională a Vămilor; a dispus reîncadrarea

reclamantului în funcția publică de inspector vamal, grad profesional superior la

Biroul Vamal Siret în cadrul Direcției Județene pentru Accize și Operațiuni Vamale

Iași și a obligat pârâta Autoritatea Națională a Vămilor să plătească reclamantului

o despăgubire egală cu salariile actualizate în raport de rata inflației începând

cu data de 08 august 2011 până la data reintegrării efective.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:

Cu privire la excepția

lipsei calității procesuale pasive invocată de Agenția Națională de Administrare

Fiscală, s-a reținut că, așa cum rezultă din cuprinsul precizărilor la acțiune,

Agenția Națională de Administrare Fiscală a fost chemată în judecată doar pentru

capătul 1.1 și 1.2 din cerere, respectiv pentru anularea Ordinului nr. 2407/2011,

act ce a fost emis de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală.

Pe fondul cauzei, relativ

la cererea de anulare a Ordinului nr. 2407 din 04 iulie 2011, Curtea a constatat

că nu au fost invocate motive de anulare, singurul motiv invocat fiind acela al

nepublicării ordinului în M. Of. al României .

Or, nepublicarea în

M. Of. nu atrage anularea, motivele de nelegalitate trebuind să fie concomitente

cu emiterea actului, în sensul că acesta să nu fi fost corespunzător cu actul normativ

superior în baza căruia a fost emis. Nepublicarea atrage o altă sancțiune, aceea

a inexistenței cu consecința inopozabilității (așa cum s-a reținut și în cuprinsul

deciziei nr. 5440 din 27 noiembrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție),

aspect asupra căruia instanța a revenit cu prilejul analizării capătului de cerere

privind anularea Ordinului nr. 7159/2011 emis de Autoritatea Națională a Vămilor.

Relativ la acest capăt

de cerere - anularea Ordinului nr. 7159/2011 - instanța de fond a reținut

că ordinul contestat, prin care s-a dispus eliberarea reclamantului din funcția

publică deținută, a fost emis în temeiul H.G. nr. 110/2009, a Ordinului nr. 2406/2011

și a Ordinului nr. 2407/2011, emise de Agenția Națională de Administrare Fiscală.

Ordinele Agenției Naționale

de Administrare Fiscală nr. 2406/2011 și nr. 2407/2011 prin care s-a aprobat structura

organizatorică a Autorității Națională a Vămilor și statutul de funcții nu au fost

publicate în M. Of. al României, deși exista această obligație potrivit dispozițiilor

art. 11 din Legea nr. 24/2000 și art. 5 alin. (4) din H.G. nr. 110/2009.

Susținerea pârâtei, potrivit

căreia nu era necesară publicarea, întrucât ordinele învederate nu au caracter normativ,

a fost înlăturată deoarece, potrivit art. 4 pct. 24 din H.G. nr. 110/2009, Autoritatea

Națională a Vămilor are ca atribuție întocmirea de studii, analize și elaborări

de proiecte de acte normative privind organizarea activității proprii, așa încât

Ordinele nr. 2406 și 2407, care reglementează structura organizatorică și statele

de funcții, au un caracter normativ.

Împrejurarea că ordinele

privesc doar organizarea Autorității Naționale a Vămilor și angajații acesteia nu

le transformă în acte administrative individuale, un grad mai redus de generalitate

neputând transformă un act administrativ normativ într-un act administrativ individual.

O extensiune teritorială, temporală și personală mai redusă nu conferă unui act

administrativ un caracter individual.

În speță, Ordinele

nr. 2406 și nr. 2407 nu sunt altceva decât o etapă intermediară a procesului juridic

normativ. Din aceste ordine derivă doar indirect drepturi subiective individuale,

fapt ce le confirmă caracterul normativ, întrucât din actele administrative individuale

derivă direct drepturi și obligații personale.

Aceste două ordine nu

privesc persoane determinate, ci doar reglementează normativ organizarea și statul

de funcții, aceste funcții putând fi ocupate de persoane diferite pe parcursul existenței

lor. Așadar, este evident caracterul impersonal.

Caracterul normativ, a

mai reținut prima instanță, rezultă cu pregnanță din cuprinsul Anexei

nr. 11 din Ordinul nr. 2407/2011, care reglementează Regulamentul pentru organizarea

și desfășurarea examenului. Este evident că un astfel de regulament este normativ,

nu individual, întrucât „normează”, „reglementează” de o manieră generală și impersonală.

Odată stabilit caracterul

normativ al Ordinelor nr. 2406/2011 și nr. 2407/2011, Curtea a apreciat că nepublicarea

lor în M. Of. al României atrage sancțiunea inexistenței și, pe cale de consecință,

a inopozabilității, aplicându-se prin analogie dispozițiile art. 100 alin. (1) și

art. 108 alin. (4) din Constituția României.

Cum sancțiunea inexistenței

atrage inopozabilitatea, efectele juridice ale Ordinelor nr. 2406/2011 și nr. 2407/2011

nu îi pot fi opuse reclamantului. Așadar, noua organizare a Autorității Naționale

a Vămilor care a redus numărul de posturi și efectele concursului organizat de Autoritatea

Națională a Vămilor (concurs organizat în baza Ordinului nr. 2407/2011), nu pot

produce efecte împotriva reclamantului.

Ordinul atacat, nr. 7159/2011,

are ca temei Ordinele nr. 2406 și nr. 2407 și, cum efectele acestora nu îi

sunt opozabile reclamantului datorită sancțiunii inexistenței, ordinul atacat este

lovit de sancțiunea nulității, fiind emis în baza unor acte normative afectate de

vicii de legalitate capitale. Principiul ierarhiei actelor juridice și principiul

legalității au fost încălcate.

În ceea ce privește cererea

de constatare a nulității de drept a concursului organizat de Autoritatea

Națională a Vămilor, având în vedere considerentele anterior învederate relativ

la inopozabilitatea Ordinelor nr. 2406 și nr. 2407, anexele la Ordinul nr.

2407/2011 reglementând procedura pentru organizarea și desfășurarea examenului,

instanța de fond a constatat că examenul organizat de Autoritatea Națională a

Vămilor este nul doar în ceea ce-l privește pe reclamant, efectele nulității neputându-se

extinde asupra celorlalte persoane care au participat la concurs și nu sunt părți

în acest dosar.

Prin urmare, în temeiul

art. 106 alin. (1), (2) din Legea nr. 188/1999, Curtea a dispus reintegrarea reclamantului

în funcția publică de inspector vamal grad profesional superior, la Biroul Vamal

Siret în cadrul Direcției Județene pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași și

a obligat pârâta Autoritatea Națională a Vămilor să plătească reclamantului o despăgubire

egală cu salariile actualizate, în raport de rata inflației, începând cu data de

08 august 2011 până la data reintegrării efective.

Prin sentința nr. 75 din

27 februarie 2012, Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ

și fiscal, a admis cererea de completare a dispozitivului sentinței nr. 445 din

19 decembrie 2011, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, contencios

administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 1046/39/2011, având ca obiect „litigiu privind

funcționarii publicii” - cerere formulată de petentul T.I., în contradictoriu cu

pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală și Autoritatea Națională a Vămilor

și a completat dispozitivul sentinței nr. 445 din 19 decembrie 2011 a Curții

de Apel Suceava, în sensul că a anulat parțial concursul organizat de Autoritatea

Națională a Vămilor în perioada 18 - 29 iulie 2011, în ceea ce-l privește pe reclamantul

T.I.

Pentru a pronunța această

soluție, Curtea a reținut că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 281

2

C. proc. civ., impunându-se într-adevăr completarea sentinței nr. 445 din 19 decembrie

2011, pronunțată în Dosarul nr. 1046/39/2011 de Curtea de Apel Suceava, față de

omisiunea instanței de a se pronunța prin dispozitivul acesteia cu privire la constatarea

nulității parțiale a examenului organizat de Autoritatea Națională a Vămilor, în

perioada 18 - 29 iulie 2011, deși în considerente a analizat și tranșat această

chestiune.

în cauză

Atât împotriva sentinței

nr. 445 din 19 decembrie 2011, cât și împotriva sentinței nr. 75 din 27 februarie

2012 ale Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ

și fiscal, criticându-le pentru nelegalitate și netemeinicie, pârâtele Direcția

Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași în numele și pentru Autoritatea

Națională a Vămilor și Agenția Națională de Administrare Fiscală au formulat cereri

de recurs.

Recursurile declarate

de pârâta Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași în numele și

pentru Autoritatea Națională a Vămilor

În ceea ce privește sentința

nr. 445 din 19 decembrie 2011 a Curții de Apel Suceava, recurenta invocă motivul

de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând că

sentința civilă recurată este lipsită de temei legal, fiind

dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, deoarece Ordinele Președintelui

Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 2406/2011, nr. 2407/2011 și nr. 2619/2011

nu reprezintă acte cu caracter normativ, întrucât acestea nu au o aplicabilitate

generală și nu se adresează erga omnes, ci se adresează unui număr restrâns și bine

definit de subiecți, care au luat la cunoștință de dispozițiile acestora, dată fiind

afișarea acestora atât pe site-ul Agenției Naționale de Administrare Fiscală, cât

și pe site-ul Autorității Naționale a Vămilor, dar și la sediul Autorității Naționale

a Vămilor.

De asemenea,

s-a susținut că: Ordinele nr. 2406, nr. 2407/2011 și 2619/2011 emise de președintele

Agenției Naționale de Administrare Fiscală nu sunt supuse regimului de publicare

în M. Of. al României, conform art. 11 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 24/2000 privind

normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată;

a existat un proces de reorganizare al autorității publice pârâte, fiind redus numărul

de posturi de la 4586 la maxim 3159, conform art. 7 alin. (5) din H.G. nr. 110/2009

privind organizarea și funcționarea Autorității Naționale a Vămilor, modificată

și completată prin H.G. nr. 565/2011, nefiind vorba de ocuparea unei funcții publice

prin una din modalitățile prevăzute de Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările

și completările ulterioare.

S-a mai arătat

că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 56 și 57 alin. (2) din legea menționată

și nici cele ale H.G. nr. 611/2008; procesul de reorganizare a Autorității Naționale

a Vămilor s-a desfășurat cu avizul A.N.F.P., așa cum rezultă din adresele din

29 iunie 2011 și din 04 iulie 2011, adrese care, de altfel, au fost invocate în

preambulul ordinelor contestate și că nu-i incumba obligația de a publica anunțul

privind examenul de testare profesională în M. Of. al României cu 30 de zile înainte

de data susținerii acestuia și nici de a respecta dispozițiile H.G. nr. 611/2008,

în ceea ce privește stabilirea bibliografiei, constituirea comisiilor de examen,

desfășurarea probelor.

S-a învederat

că prin adresa din 12 septembrie 2011 emisă de A.N.F.P., se arată că modalitatea

de organizare și desfășurare a examenului organizat în cazul reorganizării instituției

publice în temeiul art. 100 alin. (3) din Legea nr. 188/1999 se stabilește de către

fiecare autoritate sau instituție publică în parte, aceasta nefiind reglementată

prin prevederile H.G. nr. 611/2008.

Drept urmare,

prin Ordinul Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 2589/2011

s-a aprobat bibliografia pentru examenul de testare profesională din perioada 18

- 29 iulie 2011, pentru funcționarii publici și personalul contractual din structura

Autorității Naționale a Vămilor ale căror funcții au fost supuse reorganizării,cărora

li s-a oferit posibilitatea de a opta în scris pentru funcții publice vacante,de

conducere sau execuție corespunzătoare,în termenul comunicat în preaviz.

Recurenta

a arătat că subiectele la proba scrisă s-au elaborat de comisia de examen cu 3 ore

înaintea examenului, cu respectarea bibliografiei aprobate, candidații nemulțumiți

având posibilitatea formulării unei contestații,interviul desfășurându-se conform

art. 23 - 29 din Regulamentul Anexa nr. 11 la Ordinul Președintelui Agenției Națioanle

de Administrare Fiscală nr. 2407/2011, candidații admiși la cele două probe fiind

numiți în funcțiile publice conform punctajelor obținute, în ordine descrescătoare

și în limita posturilor vacante,potrivit art. 32 din Regulament.

S-a concluzionat

că punctajul obținut de intimatul reclamant - 166 puncte - a fost mai mic decât

cel obținut de ceilalți funcționari publici care au optat pentru aceeași funcție

publică vacantă, astfel că prin Ordinul nr. 7159 din 02 august 2011 s-a dispus eliberarea

intimatului din funcția publică deținută, de inspector vamal grad profesional superior,

la Biroul Vamal Siret întreaga procedură de reorganizare a sistemului vamal și de

examen desfășurându-se conform legii.

Criticând

sentința nr. 75 din 27 februarie 2012 a Curții de Apel Suceava, autoritatea recurentă

apreciază ca fiind nefondat și capătul de cerere privind anularea concursului organizat

de Autoritatea Națională a Vămilor, susținând că, în speță, nu sunt aplicabile prevederile

art. 56 și a art. 57 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările

și completările ulterioare și nici dispozițiile H.G. nr. 611/2008 pentru aprobarea

normelor privind organizarea și dezvoltarea carierei funcționarilor publici.

Recursurile declarate

de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală

Criticând sentința

nr. 445 din 19 decembrie 2011 a Curții de Apel Suceava prin prisma dispozițiilor

art. 304 pct. 7 și pct. 9, precum și ale art. 304

1

C. proc. civ., autoritatea

pârâtă invocă inadmisibilitatea acțiunii în ceea ce privește anularea Ordinului

Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 2406/2011 și nr. 2407/2011

pentru neîndeplinirea procedurii prealabile.

În speță, actul administrativ

vătămător în sensul art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 este reprezentat de

răspunsul care ar fi trebuit emis în soluționarea pe cale administrativă a contestației,

or, atât timp cât aceasta nu există, nu putem vorbi de un act administrativ vătămător.

În demersul său, intimatul-reclamant

a eliminat această fază obligatorie, imperativ instituită de lege și, ca atare,

acțiunea trebuia respinsă ca inadmisibilă, întrucât instanța de judecată nu se poate

pronunța asupra unui aspect atâta timp cât acesta nu a fost cenzurat de autoritatea

publică emitentă.

Astfel, recurenta critică

motivarea instanței de fond din considerentele hotărârii recurate, care, în mod

greșit, a reținut că nepublicarea în M. Of. al României a ordinelor atacate ar duce

la inexistența acestora.

Autoritatea recurentă

precizează, totodată, că Ordinul Președintelui Agenției Naționale de Administrare

Fiscală nr. 2406/2011, nr. 2407/2011 și nr. 2619/2011 nu sunt acte normative emise

sau adoptate de o autoritate publică, cu aplicabilitate generală, astfel cum prevăd

dispozițiile art. 3 lit. a) din Legea nr. 52/2003 privind transparența decizională

în administrația publică. În speță, Ordinul Președintelui Agenției Naționale de

Administrare Fiscală nr. 2406/2011, nr. 2407/2011 și nr. 2619/2011 nu pot reprezenta

acte cu caracter normativ, întrucât acestea nu au o aplicabilitate generală și nu

se adresează „erga omnes”.

Referitor la soluția pronunțată

de Curtea de Apel prin sentința nr. 75 din 27 februarie 2012, recurenta invocă

excepția lipsei calității

sale procesuale pasive, în ceea ce privește capătul acțiunii referitor la anularea

concursului, în considerarea următoarelor argumente:

În prezenta cauză, concursul

organizat în perioada 18 - 29 iulie 2011 a fost organizat de către Autoritatea Națională

a Vămilor, aceasta fiind singura instituție în măsură să formuleze apărări cu privire

la actele proprii, Agenția Națională de Administrare Fiscală neavând calitate în

acest raport juridic.

Totodată, recurenta invocă

excepția inadmisibilității cererii intimatului-reclamant având în vedere faptul

că, prin acțiunea formulată, acesta nu indică un act administrativ susceptibil de

a fi atacat în contencios administrativ potrivit Legii nr. 554/2004 și nici nu face

referire la nesoluționarea în termenul legal a unei cereri - condiții care trebuie

îndeplinite pentru ca o persoană să se adreseze instanței de contencios administrativ,

așa cum se prevede în mod expres și limitativ la art. 1 din actul normativ menționat.

Astfel, petitul cererii

de față excede cadrului legal al contenciosului administrativ, întrucât intimatul-reclamant

nu indică niciun act administrativ față de care să se considere a fi vătămat într-un

drept sau interes legitim, ci se solicită anularea examenului organizat în perioada

18 iulie - 29 iulie 2011.

În subsidiar, recurenta

susține că, în mod greșit, instanța de fond a anulat concursul, deoarece proba

interviului a fost desfășurată în deplină concordanță cu prevederile art. 23 - 29

din Anexa nr. 11 la Ordinul Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală

nr. 2407 din 04 iulie 2011 care stabilesc faptul că interviul se realizează conform

planului de interviu întocmit de comisia de examinare în ziua desfășurării acestei

probe, pe baza criteriilor de evaluare care constau în abilitățile de comunicare,

capacitatea de analiză și sinteză și abilitățile impuse de funcție; astfel, tuturor

candidaților li s-au adresat întrebări și au fost notați în funcție de cele trei

criterii stabilite prin ordinul menționat.

Referitor la susținerea

intimatului-reclamant potrivit căreia au fost încălcate prevederile art. 100 din

Legea nr. 188/1999, autoritatea recurentă precizează că actele administrative au

fost emise cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor

publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, având în vedere

prerogativa organizatorică a angajatorului, drept recunoscut de lege [art. 40

alin. (1) lit. a) și b) C. muncii, republicat], iar exercitarea acestui drept nu

poate fi sub nicio formă asimilată unei fapte ilicite.

Având în vedere toate

considerentele menționate, recurenta solicită să se constate că examenul s-a desfășurat

în concordanță cu dispozițiile legale în vigoare, petitul acțiunii fiind neîntemeiat.

Curți asupra recursurilor

Examinând cauza prin prisma

criticilor formulate de recurente și a dispozițiilor art. 304

1

C.

proc. civ., față de materialul probator și dispozițiile legale incidente, Înalta

Curte constată că recursurile sunt fondate, însă în limitele și pentru considerentele

ce se vor arăta în continuare, cu precizarea prealabilă că, în raport cu soluția

pronunțată, criticile formulate de recurente vor fi grupate și li se va răspunde

prin argumente comune.

În primul

rând, Înalta Curte constată că raționamentul judecătorului fondului s-a bazat exclusiv

pe ideea că

Ordinele Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală

nr. 2406/2011 și nr. 2407/2011 nu au fost publicate în M. Of. al României deși,

fiind acte administrative cu caracter normativ, exista această obligație potrivit

dispozițiilor art. 11 alin. (1) din Legea nr. 24/2000 și art. 5 alin. (4) din H.G.

nr. 110/2009, aspect de natură a atrage sancțiunea inexistenței respectivelor acte

administrative

și implicit, nulitatea actelor administrative emise în baza acestora,

așa încât va analiza doar criticile formulate pe acest aspect.

În acest context,

Înalta Curte constată că esențială pentru soluționarea prezentei cauze este calificarea

Ordinelor Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală

nr. 2406/2011 și nr. 2407/2011 ca fiind acte administrative normative sau acte administrative

individuale,

în raport de conținutul acestora și efectele produse în ordinea juridică.

Actul administrativ normativ

este acel act administrativ prin care se formulează reguli de drept generale și

impersonale, se stabilesc situații juridice cu același caracter, aplicabile unui

număr nedeterminat de subiecte de drept.

Actul administrativ normativ,

din punct de vedere material, al cuprinsului său, organizează aplicarea legilor

și se aseamănă cu acestea, pentru că edictează reguli, norme, dispoziții generale

și obligatorii pentru un număr nelimitat de subiecte.

Actul administrativ individual

este un act administrativ concret care privește aplicarea în concret a legilor și

se adresează unui subiect de drept determinat sau unei categorii anume a subiectelor

de drept.

Așadar, cele

două tipuri/categorii de acte administrative trebuie diferențiate atât în funcție

de obiectul lor, cât și în raport de criteriul determinabilității persoanelor cărora

li se aplică, criterii în raport de care Înalta Curte constată că, atât Ordinul

nr. 2406/2011 privind structura organizatorică a Autorității Naționale a Vămilor

și a unităților subordonate acesteia și Ordinul nr. 2407/2011 prin care au fost

aprobate statele de funcții pentru Autoritatea Națională a Vămilor - aparat central

și structuri subordonate, precum și Regulamentele pentru organizarea și desfășurarea

examenului de testare profesională a funcționarilor publici și personalului contractual,

sunt acte administrative individuale, întrucât acestea nu prevăd reglementări de

principiu și nu au o aplicabilitate generală, nu se adresează și nu produc efecte

erga omnes, ci urmăresc stabilizarea unei situații juridice precise în favoarea

unui număr restrâns și bine definit de subiecte de drept, respectiv funcționarilor

publici și personalul contractual din cadrul Autorității Naționale a Vămilor.

Astfel, în

mod greșit primă instanța a reținut că Ordinele Președintelui

Agenției

Naționale de Administrare Fiscală

nr. 2406/2011 și respectiv nr. 2407/2011,

ce au stat la baza Ordinului nr. 7159/2011, sunt acte administrative cu caracter

normativ, fără a observa că acestea produc efecte numai în raport cu persoanele

care au făcut parte din cadrul structurii Autorității Naționale a Vămilor, respectiv

ale căror funcții au fost supuse reorganizării prin reducerea numărului de posturi,

ca atare ele se adresează unui număr determinat de subiecte de drept, neputându-se

reține aplicabilitatea erga omnes a acestora, rolul lor fiind acela de a aplica

H.G. nr. 110/2009 privind organizarea și funcționarea Autorității Naționale a Vămilor,

stabilind structura concretă și statul de funcții al acestei autorități, inclusiv

pentru direcțiile corespunzătoare din teritoriu.

Odată stabilit

faptul că cele două ordine mai sus indicate sunt acte individuale, devin aplicabile,

în cauză, dispozițiile art. 11 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 24/2004 privind normele

de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, potrivit

cărora: „(2) Nu sunt supuse regimului de publicare în M. Of. al României: b) actele

normative clasificate, potrivit legii, precum și cele cu caracter individual, emise

de autoritățile administrative autonome și de organele administrației publice centrale

de specialitate”, precum și dispozițiile art. 55 alin. (3) din Anexa nr. 1 la H.G.

nr. 561/2009 pentru aprobarea Regulamentului privind procedurile, la nivelul Guvernului,

pentru elaborarea, avizarea și prezentarea proiectelor de documente de politici

publice, a proiectelor de acte normative, precum și a altor documente, în vederea

adoptării/aprobării, potrivit cărora: „Nu sunt supuse regimului de publicare în

M. Of. al României, Partea I, ordinele, instrucțiunile și alte acte cu caracter

normativ clasificate potrivit legii, precum și cele cu caracter individual”.

Prin urmare,

în mod greșit a reținut instanța de fond că în cauză sunt aplicabile dispozițiile

art. 11 alin. (1) din Legea nr. 24/2000 și art. 5 alin. (4) din H.G. nr. 110/2009

privind organizarea și funcționarea Autorității Naționale a Vămilor, cerința publicării

fiind prevăzută de lege în raport de un act administrativ cu caracter normativ,

iar nu individual, cum este cazul ordinelor invocate în speță, emise în condițiile

art. 5 alin. (3) și art. 7, art. 8 și art. 9 din H.G. nr. 110/2009 privind organizarea

și funcționarea Autorității Naționale a Vămilor, modificată și completată prin H.G.

nr. 565/2011.

În aceste

condiții, în mod neîntemeiat a apreciat instanța de fond că cele două ordine, prin

nepublicarea în M. Of. al României, nu pot produce efecte juridice, de unde a reținut,

în mod greșit, caracterul nelegal al întregii proceduri de eliberare din funcție

a reclamantului, respectiv caracterul nelegal al tuturor actelor emise în această

procedură, inclusiv a Ordinului nr. 7159 din 02 augsut 2011 prin care intimatul-reclamant

a fost eliberat din funcția publică de inspector vamal.

Totodată,

constatând, în acord cu instanța de fond, că recurenta Agenția Națională de Administrare

Fiscală este emitenta Ordinului nr. 2407/2011 prin care s-a dispus organizarea examenului

contestat în prezenta cauză, Înalta Curte constată că în mod corect s-a respins

excepția lipsei calității procesual pasive a acestei recurente.

Deoarece în

cererea introductivă intimatul reclamant a formulat și alte critici privind legalitatea

procedurii de concurs, care nu au fost examinate de prima instanță, ceea ce echivalează

cu o necercetare completă a fondului cauzei deduse judecății, în sensul art. 312

alin. (3) C. proc. civ., pentru a nu lipsi părțile de un grad de jurisdicție, se

va dispune, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului

administrativ, cu modificările și completările ulterioare, precum și a dispozițiilor

art. 312 alin. (1) - (3) C. proc. civ., admiterea recursurilor declarate de Direcția

Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași, în numele și pentru Autoritatea

Națională a Vămilor, precum și de către Agenția Națională de Administrare Fiscală,

casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru verificarea

și soluționarea tuturor susținerilor intimatului-reclamant.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate

de Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași în numele și pentru

Autoritatea Națională a Vămilor și de Agenția Națională de Administrare Fiscală

împotriva sentinței nr. 445 din 19 decembrie 2011 și a sentinței nr. 75 din 27 februarie

2012 ale Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ

și fiscal.

Casează sentința atacată

și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 octombrie

2012.