ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4228/2012

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Procedura în fața primei instanțe Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, reclamantul T.I., în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală și Autoritatea Națională a Vămilor, a solicitat să se dispună: - anularea Ordinului nr. 2407 din 04 iulie 2011 emis de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală; - constatarea nulității examenului organizat de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, în baza pct. 5 din Ordinul nr. 2407 din 04 iulie 2011; - anularea Ordinului nr. 7159 din 02 august 2011, emis de Autoritatea Națională a Vămilor (și a operațiunilor administrative care stau la baza emiterii acestuia; - repunerea în situația anterioară prin reintegrarea în funcția de inspector vamal grad profesional superior la Biroul Vamal Siret; - obligarea pârâtelor la plata despăgubirilor echivalente drepturilor salariale, actualizate în funcție de rata inflației, începând cu data de 08 august 2011 și până la data reintegrării; - suspendarea Ordinului Autorității Naționale a Vămilor nr. 7159 din 02 august 2011, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei; - obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii - întemeiată, în drept, pe dispozițiile art. 1, 8, 15, 18 și 19 din Legea nr. 554/2004; art. 100 și art. 106 din Legea nr. 188/1999; art. 10 și 11 din Legea nr. 24/2000; art. 30 alin. (4) C. muncii și art. 71 din Normele aprobate prin H.G. nr. 611/2008 - reclamantul a arătat că, prin Ordinul Autorității Naționale a Vămilor nr. 7159 din 02 august 2011, s-a dispus încetarea raportului de serviciu prin eliberarea din funcția publică teritorială de execuție de inspector vamal grad profesional superior la Biroul Vamal Siret din cadrul Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași, în baza art. 97 lit. c) și art. 99 alin. (1) lit. b), alin. (3) și (5) din Legea nr. 188/1999, prin reducerea postului.

La baza emiterii ordinului contestat au stat Ordinele nr. 2406 și nr. 2407 din 04 iulie 2011 emise de Președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală - ordine date în aplicarea dispozițiilor Legii nr. 188/1999, Legii nr. 161/2003 și O.U.G. nr. 229/2008, aprobată prin Legea nr. 144/2009 și reglementând structura organizatorică a Autorității Naționale a Vămilor, precum și Regulamentul pentru organizarea și desfășurarea examenului de testare profesională a funcționarilor publici pentru ocuparea posturilor vacante, care sunt acte cu caracter normativ. Întrucât în cauză Ordinele nr. 2406 și nr. 2407 din 04 iulie 2011 emise de Agenția Națională de Administrare Fiscală și Ordinul Autorității Naționale a Vămilor nr. 2619 din 15 iulie 2011 nu au fost publicate în M. Of.

al României, reclamantul a susținut că acestea sunt lipsite de orice efect și forță legală, iar inexistența acestor acte administrative normative derivată din neîndeplinirea procedurii de publicare atrage nulitatea tuturor actelor subsecvente. În consecință, și actele administrative individuale emise în baza acestor ordine sunt nule absolut, astfel încât atât procedura de vacantare a postului de inspector vamal grad profesional superior și procedura de examen, cât și Ordinul Autorității Naționale a Vămilor nr. 7159 din 02 august 2011 de eliberare din funcție, sunt nelegale. Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală a susținut că nu are calitate procesuală pasivă cu privire la pct. 2, 3, 4, 5 și 6 din cerere.

Autoritatea pârâtă a mai arătat că Ordinul Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 2406, nr. 2407 și nr. 2619 nu sunt acte normative emise sau adoptate de o autoritate publică, cu aplicabilitate generală, astfel cum prevăd dispozițiile art. 3 lit. a) din Legea nr. 52/2003 privind transparența decizională în administrația publică. 2. Hotărârile instanței de fond Prin sentința nr. 445 din 19 decembrie 2011, Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de Agenția Națională de Administrare Fiscală București; a respins, ca nefondată, cererea de anulare a Ordinelor nr. 2406 din 04 iulie 2011 și nr. 2407 din 04 iulie 2011 emise de Agenția Națională de Administrare Fiscală, cerere formulată de reclamantul T.I.

în contradictoriu cu Agenția Națională de Administrare Fiscală București; a admis cererea de anulare a Ordinului nr. 7159 din 02 august 2011 emis de pârâta Autoritatea Națională a Vămilor, cerere formulată de reclamantul T.I. în contradictoriu cu Autoritatea Națională a Vămilor; a anulat Ordinul nr. 7159 din 02 august 2011 emis de Autoritatea Națională a Vămilor; a dispus reîncadrarea reclamantului în funcția publică de inspector vamal, grad profesional superior la Biroul Vamal Siret în cadrul Direcției Județene pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași și a obligat pârâta Autoritatea Națională a Vămilor să plătească reclamantului o despăgubire egală cu salariile actualizate în raport de rata inflației începând cu data de 08 august 2011 până la data reintegrării efective.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele: Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Agenția Națională de Administrare Fiscală, s-a reținut că, așa cum rezultă din cuprinsul precizărilor la acțiune, Agenția Națională de Administrare Fiscală a fost chemată în judecată doar pentru capătul 1.1 și 1.2 din cerere, respectiv pentru anularea Ordinului nr. 2407/2011, act ce a fost emis de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală. Pe fondul cauzei, relativ la cererea de anulare a Ordinului nr. 2407 din 04 iulie 2011, Curtea a constatat că nu au fost invocate motive de anulare, singurul motiv invocat fiind acela al nepublicării ordinului în M. Of.

al României . Or, nepublicarea în M. Of. nu atrage anularea, motivele de nelegalitate trebuind să fie concomitente cu emiterea actului, în sensul că acesta să nu fi fost corespunzător cu actul normativ superior în baza căruia a fost emis. Nepublicarea atrage o altă sancțiune, aceea a inexistenței cu consecința inopozabilității (așa cum s-a reținut și în cuprinsul deciziei nr. 5440 din 27 noiembrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție), aspect asupra căruia instanța a revenit cu prilejul analizării capătului de cerere privind anularea Ordinului nr. 7159/2011 emis de Autoritatea Națională a Vămilor. Relativ la acest capăt de cerere - anularea Ordinului nr. 7159/2011 - instanța de fond a reținut că ordinul contestat, prin care s-a dispus eliberarea reclamantului din funcția publică deținută, a fost emis în temeiul H.G.

nr. 110/2009, a Ordinului nr. 2406/2011 și a Ordinului nr. 2407/2011, emise de Agenția Națională de Administrare Fiscală. Ordinele Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 2406/2011 și nr. 2407/2011 prin care s-a aprobat structura organizatorică a Autorității Națională a Vămilor și statutul de funcții nu au fost publicate în M. Of. al României, deși exista această obligație potrivit dispozițiilor art. 11 din Legea nr. 24/2000 și art. 5 alin. (4) din H.G. nr. 110/2009. Susținerea pârâtei, potrivit căreia nu era necesară publicarea, întrucât ordinele învederate nu au caracter normativ, a fost înlăturată deoarece, potrivit art. 4 pct. 24 din H.G. nr. 110/2009, Autoritatea Națională a Vămilor are ca atribuție întocmirea de studii, analize și elaborări de proiecte de acte normative privind organizarea activității proprii, așa încât Ordinele nr. 2406 și 2407, care reglementează structura organizatorică și statele de funcții, au un caracter normativ.

Împrejurarea că ordinele privesc doar organizarea Autorității Naționale a Vămilor și angajații acesteia nu le transformă în acte administrative individuale, un grad mai redus de generalitate neputând transformă un act administrativ normativ într-un act administrativ individual. O extensiune teritorială, temporală și personală mai redusă nu conferă unui act administrativ un caracter individual. În speță, Ordinele nr. 2406 și nr. 2407 nu sunt altceva decât o etapă intermediară a procesului juridic normativ. Din aceste ordine derivă doar indirect drepturi subiective individuale, fapt ce le confirmă caracterul normativ, întrucât din actele administrative individuale derivă direct drepturi și obligații personale.

Aceste două ordine nu privesc persoane determinate, ci doar reglementează normativ organizarea și statul de funcții, aceste funcții putând fi ocupate de persoane diferite pe parcursul existenței lor. Așadar, este evident caracterul impersonal. Caracterul normativ, a mai reținut prima instanță, rezultă cu pregnanță din cuprinsul Anexei nr. 11 din Ordinul nr. 2407/2011, care reglementează Regulamentul pentru organizarea și desfășurarea examenului. Este evident că un astfel de regulament este normativ, nu individual, întrucât „normează”, „reglementează” de o manieră generală și impersonală. Odată stabilit caracterul normativ al Ordinelor nr. 2406/2011 și nr. 2407/2011, Curtea a apreciat că nepublicarea lor în M. Of.

al României atrage sancțiunea inexistenței și, pe cale de consecință, a inopozabilității, aplicându-se prin analogie dispozițiile art. 100 alin. (1) și art. 108 alin. (4) din Constituția României. Cum sancțiunea inexistenței atrage inopozabilitatea, efectele juridice ale Ordinelor nr. 2406/2011 și nr. 2407/2011 nu îi pot fi opuse reclamantului. Așadar, noua organizare a Autorității Naționale a Vămilor care a redus numărul de posturi și efectele concursului organizat de Autoritatea Națională a Vămilor (concurs organizat în baza Ordinului nr. 2407/2011), nu pot produce efecte împotriva reclamantului. Ordinul atacat, nr. 7159/2011, are ca temei Ordinele nr. 2406 și nr. 2407 și, cum efectele acestora nu îi sunt opozabile reclamantului datorită sancțiunii inexistenței, ordinul atacat este lovit de sancțiunea nulității, fiind emis în baza unor acte normative afectate de vicii de legalitate capitale.

Principiul ierarhiei actelor juridice și principiul legalității au fost încălcate. În ceea ce privește cererea de constatare a nulității de drept a concursului organizat de Autoritatea Națională a Vămilor, având în vedere considerentele anterior învederate relativ la inopozabilitatea Ordinelor nr. 2406 și nr. 2407, anexele la Ordinul nr. 2407/2011 reglementând procedura pentru organizarea și desfășurarea examenului, instanța de fond a constatat că examenul organizat de Autoritatea Națională a Vămilor este nul doar în ceea ce-l privește pe reclamant, efectele nulității neputându-se extinde asupra celorlalte persoane care au participat la concurs și nu sunt părți în acest dosar.

Prin urmare, în temeiul art. 106 alin. (1), (2) din Legea nr. 188/1999, Curtea a dispus reintegrarea reclamantului în funcția publică de inspector vamal grad profesional superior, la Biroul Vamal Siret în cadrul Direcției Județene pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași și a obligat pârâta Autoritatea Națională a Vămilor să plătească reclamantului o despăgubire egală cu salariile actualizate, în raport de rata inflației, începând cu data de 08 august 2011 până la data reintegrării efective.

Prin sentința nr. 75 din 27 februarie 2012, Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis cererea de completare a dispozitivului sentinței nr. 445 din 19 decembrie 2011, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 1046/39/2011, având ca obiect „litigiu privind funcționarii publicii” - cerere formulată de petentul T.I., în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală și Autoritatea Națională a Vămilor și a completat dispozitivul sentinței nr. 445 din 19 decembrie 2011 a Curții de Apel Suceava, în sensul că a anulat parțial concursul organizat de Autoritatea Națională a Vămilor în perioada 18 - 29 iulie 2011, în ceea ce-l privește pe reclamantul T.I.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea a reținut că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 281 2 C. proc. civ., impunându-se într-adevăr completarea sentinței nr. 445 din 19 decembrie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 1046/39/2011 de Curtea de Apel Suceava, față de omisiunea instanței de a se pronunța prin dispozitivul acesteia cu privire la constatarea nulității parțiale a examenului organizat de Autoritatea Națională a Vămilor, în perioada 18 - 29 iulie 2011, deși în considerente a analizat și tranșat această chestiune.

3. Recursurile exercitate în cauză Atât împotriva sentinței nr. 445 din 19 decembrie 2011, cât și împotriva sentinței nr. 75 din 27 februarie 2012 ale Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, criticându-le pentru nelegalitate și netemeinicie, pârâtele Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași în numele și pentru Autoritatea Națională a Vămilor și Agenția Națională de Administrare Fiscală au formulat cereri de recurs. Recursurile declarate de pârâta Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași în numele și pentru Autoritatea Națională a Vămilor În ceea ce privește sentința nr. 445 din 19 decembrie 2011 a Curții de Apel Suceava, recurenta invocă motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., susținând că sentința civilă recurată este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, deoarece Ordinele Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 2406/2011, nr. 2407/2011 și nr. 2619/2011 nu reprezintă acte cu caracter normativ, întrucât acestea nu au o aplicabilitate generală și nu se adresează erga omnes, ci se adresează unui număr restrâns și bine definit de subiecți, care au luat la cunoștință de dispozițiile acestora, dată fiind afișarea acestora atât pe site-ul Agenției Naționale de Administrare Fiscală, cât și pe site-ul Autorității Naționale a Vămilor, dar și la sediul Autorității Naționale a Vămilor. De asemenea, s-a susținut că: Ordinele nr. 2406, nr. 2407/2011 și 2619/2011 emise de președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală nu sunt supuse regimului de publicare în M. Of.

al României, conform art. 11 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată; a existat un proces de reorganizare al autorității publice pârâte, fiind redus numărul de posturi de la 4586 la maxim 3159, conform art. 7 alin. (5) din H.G. nr. 110/2009 privind organizarea și funcționarea Autorității Naționale a Vămilor, modificată și completată prin H.G. nr. 565/2011, nefiind vorba de ocuparea unei funcții publice prin una din modalitățile prevăzute de Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările și completările ulterioare. S-a mai arătat că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 56 și 57 alin. (2) din legea menționată și nici cele ale H.G.

nr. 611/2008; procesul de reorganizare a Autorității Naționale a Vămilor s-a desfășurat cu avizul A.N.F.P., așa cum rezultă din adresele din 29 iunie 2011 și din 04 iulie 2011, adrese care, de altfel, au fost invocate în preambulul ordinelor contestate și că nu-i incumba obligația de a publica anunțul privind examenul de testare profesională în M. Of. al României cu 30 de zile înainte de data susținerii acestuia și nici de a respecta dispozițiile H.G. nr. 611/2008, în ceea ce privește stabilirea bibliografiei, constituirea comisiilor de examen, desfășurarea probelor. S-a învederat că prin adresa din 12 septembrie 2011 emisă de A.N.F.P., se arată că modalitatea de organizare și desfășurare a examenului organizat în cazul reorganizării instituției publice în temeiul art. 100 alin. (3) din Legea nr. 188/1999 se stabilește de către fiecare autoritate sau instituție publică în parte, aceasta nefiind reglementată prin prevederile H.G.

nr. 611/2008. Drept urmare, prin Ordinul Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 2589/2011 s-a aprobat bibliografia pentru examenul de testare profesională din perioada 18 - 29 iulie 2011, pentru funcționarii publici și personalul contractual din structura Autorității Naționale a Vămilor ale căror funcții au fost supuse reorganizării,cărora li s-a oferit posibilitatea de a opta în scris pentru funcții publice vacante,de conducere sau execuție corespunzătoare,în termenul comunicat în preaviz.

Recurenta a arătat că subiectele la proba scrisă s-au elaborat de comisia de examen cu 3 ore înaintea examenului, cu respectarea bibliografiei aprobate, candidații nemulțumiți având posibilitatea formulării unei contestații,interviul desfășurându-se conform art. 23 - 29 din Regulamentul Anexa nr. 11 la Ordinul Președintelui Agenției Națioanle de Administrare Fiscală nr. 2407/2011, candidații admiși la cele două probe fiind numiți în funcțiile publice conform punctajelor obținute, în ordine descrescătoare și în limita posturilor vacante,potrivit art. 32 din Regulament.

S-a concluzionat că punctajul obținut de intimatul reclamant - 166 puncte - a fost mai mic decât cel obținut de ceilalți funcționari publici care au optat pentru aceeași funcție publică vacantă, astfel că prin Ordinul nr. 7159 din 02 august 2011 s-a dispus eliberarea intimatului din funcția publică deținută, de inspector vamal grad profesional superior, la Biroul Vamal Siret întreaga procedură de reorganizare a sistemului vamal și de examen desfășurându-se conform legii. Criticând sentința nr. 75 din 27 februarie 2012 a Curții de Apel Suceava, autoritatea recurentă apreciază ca fiind nefondat și capătul de cerere privind anularea concursului organizat de Autoritatea Națională a Vămilor, susținând că, în speță, nu sunt aplicabile prevederile art. 56 și a art. 57 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările și completările ulterioare și nici dispozițiile H.G.

nr. 611/2008 pentru aprobarea normelor privind organizarea și dezvoltarea carierei funcționarilor publici. Recursurile declarate de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală Criticând sentința nr. 445 din 19 decembrie 2011 a Curții de Apel Suceava prin prisma dispozițiilor art. 304 pct. 7 și pct. 9, precum și ale art. 304 1 C. proc. civ., autoritatea pârâtă invocă inadmisibilitatea acțiunii în ceea ce privește anularea Ordinului Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 2406/2011 și nr. 2407/2011 pentru neîndeplinirea procedurii prealabile. În speță, actul administrativ vătămător în sensul art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 este reprezentat de răspunsul care ar fi trebuit emis în soluționarea pe cale administrativă a contestației, or, atât timp cât aceasta nu există, nu putem vorbi de un act administrativ vătămător.

În demersul său, intimatul-reclamant a eliminat această fază obligatorie, imperativ instituită de lege și, ca atare, acțiunea trebuia respinsă ca inadmisibilă, întrucât instanța de judecată nu se poate pronunța asupra unui aspect atâta timp cât acesta nu a fost cenzurat de autoritatea publică emitentă. Astfel, recurenta critică motivarea instanței de fond din considerentele hotărârii recurate, care, în mod greșit, a reținut că nepublicarea în M. Of. al României a ordinelor atacate ar duce la inexistența acestora. Autoritatea recurentă precizează, totodată, că Ordinul Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 2406/2011, nr. 2407/2011 și nr. 2619/2011 nu sunt acte normative emise sau adoptate de o autoritate publică, cu aplicabilitate generală, astfel cum prevăd dispozițiile art. 3 lit. a) din Legea nr. 52/2003 privind transparența decizională în administrația publică.

În speță, Ordinul Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 2406/2011, nr. 2407/2011 și nr. 2619/2011 nu pot reprezenta acte cu caracter normativ, întrucât acestea nu au o aplicabilitate generală și nu se adresează „erga omnes”. Referitor la soluția pronunțată de Curtea de Apel prin sentința nr. 75 din 27 februarie 2012, recurenta invocă excepția lipsei calității sale procesuale pasive, în ceea ce privește capătul acțiunii referitor la anularea concursului, în considerarea următoarelor argumente: În prezenta cauză, concursul organizat în perioada 18 - 29 iulie 2011 a fost organizat de către Autoritatea Națională a Vămilor, aceasta fiind singura instituție în măsură să formuleze apărări cu privire la actele proprii, Agenția Națională de Administrare Fiscală neavând calitate în acest raport juridic.

Totodată, recurenta invocă excepția inadmisibilității cererii intimatului-reclamant având în vedere faptul că, prin acțiunea formulată, acesta nu indică un act administrativ susceptibil de a fi atacat în contencios administrativ potrivit Legii nr. 554/2004 și nici nu face referire la nesoluționarea în termenul legal a unei cereri - condiții care trebuie îndeplinite pentru ca o persoană să se adreseze instanței de contencios administrativ, așa cum se prevede în mod expres și limitativ la art. 1 din actul normativ menționat.

Astfel, petitul cererii de față excede cadrului legal al contenciosului administrativ, întrucât intimatul-reclamant nu indică niciun act administrativ față de care să se considere a fi vătămat într-un drept sau interes legitim, ci se solicită anularea examenului organizat în perioada 18 iulie - 29 iulie 2011. În subsidiar, recurenta susține că, în mod greșit, instanța de fond a anulat concursul, deoarece proba interviului a fost desfășurată în deplină concordanță cu prevederile art. 23 - 29 din Anexa nr. 11 la Ordinul Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 2407 din 04 iulie 2011 care stabilesc faptul că interviul se realizează conform planului de interviu întocmit de comisia de examinare în ziua desfășurării acestei probe, pe baza criteriilor de evaluare care constau în abilitățile de comunicare, capacitatea de analiză și sinteză și abilitățile impuse de funcție; astfel, tuturor candidaților li s-au adresat întrebări și au fost notați în funcție de cele trei criterii stabilite prin ordinul menționat.

Referitor la susținerea intimatului-reclamant potrivit căreia au fost încălcate prevederile art. 100 din Legea nr. 188/1999, autoritatea recurentă precizează că actele administrative au fost emise cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, având în vedere prerogativa organizatorică a angajatorului, drept recunoscut de lege [art. 40 alin. (1) lit. a) și b) C. muncii, republicat], iar exercitarea acestui drept nu poate fi sub nicio formă asimilată unei fapte ilicite. Având în vedere toate considerentele menționate, recurenta solicită să se constate că examenul s-a desfășurat în concordanță cu dispozițiile legale în vigoare, petitul acțiunii fiind neîntemeiat.

4. Considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor Examinând cauza prin prisma criticilor formulate de recurente și a dispozițiilor art. 304 1 C. proc. civ., față de materialul probator și dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursurile sunt fondate, însă în limitele și pentru considerentele ce se vor arăta în continuare, cu precizarea prealabilă că, în raport cu soluția pronunțată, criticile formulate de recurente vor fi grupate și li se va răspunde prin argumente comune. În primul rând, Înalta Curte constată că raționamentul judecătorului fondului s-a bazat exclusiv pe ideea că Ordinele Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 2406/2011 și nr. 2407/2011 nu au fost publicate în M. Of.

al României deși, fiind acte administrative cu caracter normativ, exista această obligație potrivit dispozițiilor art. 11 alin. (1) din Legea nr. 24/2000 și art. 5 alin. (4) din H.G. nr. 110/2009, aspect de natură a atrage sancțiunea inexistenței respectivelor acte administrative și implicit, nulitatea actelor administrative emise în baza acestora, așa încât va analiza doar criticile formulate pe acest aspect. În acest context, Înalta Curte constată că esențială pentru soluționarea prezentei cauze este calificarea Ordinelor Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 2406/2011 și nr. 2407/2011 ca fiind acte administrative normative sau acte administrative individuale, în raport de conținutul acestora și efectele produse în ordinea juridică.

Actul administrativ normativ este acel act administrativ prin care se formulează reguli de drept generale și impersonale, se stabilesc situații juridice cu același caracter, aplicabile unui număr nedeterminat de subiecte de drept. Actul administrativ normativ, din punct de vedere material, al cuprinsului său, organizează aplicarea legilor și se aseamănă cu acestea, pentru că edictează reguli, norme, dispoziții generale și obligatorii pentru un număr nelimitat de subiecte. Actul administrativ individual este un act administrativ concret care privește aplicarea în concret a legilor și se adresează unui subiect de drept determinat sau unei categorii anume a subiectelor de drept.

Așadar, cele două tipuri/categorii de acte administrative trebuie diferențiate atât în funcție de obiectul lor, cât și în raport de criteriul determinabilității persoanelor cărora li se aplică, criterii în raport de care Înalta Curte constată că, atât Ordinul nr. 2406/2011 privind structura organizatorică a Autorității Naționale a Vămilor și a unităților subordonate acesteia și Ordinul nr. 2407/2011 prin care au fost aprobate statele de funcții pentru Autoritatea Națională a Vămilor - aparat central și structuri subordonate, precum și Regulamentele pentru organizarea și desfășurarea examenului de testare profesională a funcționarilor publici și personalului contractual, sunt acte administrative individuale, întrucât acestea nu prevăd reglementări de principiu și nu au o aplicabilitate generală, nu se adresează și nu produc efecte erga omnes, ci urmăresc stabilizarea unei situații juridice precise în favoarea unui număr restrâns și bine definit de subiecte de drept, respectiv funcționarilor publici și personalul contractual din cadrul Autorității Naționale a Vămilor.

Astfel, în mod greșit primă instanța a reținut că Ordinele Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 2406/2011 și respectiv nr. 2407/2011, ce au stat la baza Ordinului nr. 7159/2011, sunt acte administrative cu caracter normativ, fără a observa că acestea produc efecte numai în raport cu persoanele care au făcut parte din cadrul structurii Autorității Naționale a Vămilor, respectiv ale căror funcții au fost supuse reorganizării prin reducerea numărului de posturi, ca atare ele se adresează unui număr determinat de subiecte de drept, neputându-se reține aplicabilitatea erga omnes a acestora, rolul lor fiind acela de a aplica H.G. nr. 110/2009 privind organizarea și funcționarea Autorității Naționale a Vămilor, stabilind structura concretă și statul de funcții al acestei autorități, inclusiv pentru direcțiile corespunzătoare din teritoriu.

Odată stabilit faptul că cele două ordine mai sus indicate sunt acte individuale, devin aplicabile, în cauză, dispozițiile art. 11 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 24/2004 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, potrivit cărora: „(2) Nu sunt supuse regimului de publicare în M. Of. al României: b) actele normative clasificate, potrivit legii, precum și cele cu caracter individual, emise de autoritățile administrative autonome și de organele administrației publice centrale de specialitate”, precum și dispozițiile art. 55 alin. (3) din Anexa nr. 1 la H.G. nr. 561/2009 pentru aprobarea Regulamentului privind procedurile, la nivelul Guvernului, pentru elaborarea, avizarea și prezentarea proiectelor de documente de politici publice, a proiectelor de acte normative, precum și a altor documente, în vederea adoptării/aprobării, potrivit cărora: „Nu sunt supuse regimului de publicare în M. Of.

al României, Partea I, ordinele, instrucțiunile și alte acte cu caracter normativ clasificate potrivit legii, precum și cele cu caracter individual”. Prin urmare, în mod greșit a reținut instanța de fond că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 24/2000 și art. 5 alin. (4) din H.G. nr. 110/2009 privind organizarea și funcționarea Autorității Naționale a Vămilor, cerința publicării fiind prevăzută de lege în raport de un act administrativ cu caracter normativ, iar nu individual, cum este cazul ordinelor invocate în speță, emise în condițiile art. 5 alin. (3) și art. 7, art. 8 și art. 9 din H.G. nr. 110/2009 privind organizarea și funcționarea Autorității Naționale a Vămilor, modificată și completată prin H.G.

nr. 565/2011. În aceste condiții, în mod neîntemeiat a apreciat instanța de fond că cele două ordine, prin nepublicarea în M. Of. al României, nu pot produce efecte juridice, de unde a reținut, în mod greșit, caracterul nelegal al întregii proceduri de eliberare din funcție a reclamantului, respectiv caracterul nelegal al tuturor actelor emise în această procedură, inclusiv a Ordinului nr. 7159 din 02 augsut 2011 prin care intimatul-reclamant a fost eliberat din funcția publică de inspector vamal. Totodată, constatând, în acord cu instanța de fond, că recurenta Agenția Națională de Administrare Fiscală este emitenta Ordinului nr. 2407/2011 prin care s-a dispus organizarea examenului contestat în prezenta cauză, Înalta Curte constată că în mod corect s-a respins excepția lipsei calității procesual pasive a acestei recurente.

Deoarece în cererea introductivă intimatul reclamant a formulat și alte critici privind legalitatea procedurii de concurs, care nu au fost examinate de prima instanță, ceea ce echivalează cu o necercetare completă a fondului cauzei deduse judecății, în sensul art. 312 alin. (3) C. proc. civ., pentru a nu lipsi părțile de un grad de jurisdicție, se va dispune, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, precum și a dispozițiilor art. 312 alin. (1) - (3) C. proc. civ., admiterea recursurilor declarate de Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași, în numele și pentru Autoritatea Națională a Vămilor, precum și de către Agenția Națională de Administrare Fiscală, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru verificarea și soluționarea tuturor susținerilor intimatului-reclamant.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași în numele și pentru Autoritatea Națională a Vămilor și de Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva sentinței nr. 445 din 19 decembrie 2011 și a sentinței nr. 75 din 27 februarie 2012 ale Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 octombrie 2012.