ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 488/2013

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 488/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursurilor

de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Instanța de fond

Cererea de chemare în

judecată

Prin acțiunile înregistrate și conexate pe

rolul Tribunalului Suceava, la data de 18 august 2011, reclamantul a solicitat,

în contradictoriu cu Agenția Națională de Administrare Fiscală și Autoritatea

Națională a Vămilor să se dispună:

Cu referire la

Direcția Regionala pentru Accize Vamale Iași și repunerea sa în

funcția de inspector vamal grad profesional superior, gradația 5, clasa de

salarizare 59, la Biroul Vamal Siret din cadrul Direcției Regionale pentru

Accize și Operațiuni Vamale Iași, conform punctajului obținut.

Prin cererea

înregistrată pe rolul aceleiași instanțe la 30 august 2011 reclamantul P.D.O. a

solicitat, în contradictoriu cu aceleași pârâte, anularea Ordinului nr. 7160

din 02 august 2011 emis de Vicepreședintele A.N.A.F. București prin care s-a

dispus, începând cu data de 08 august 2011, încetarea raportului de serviciu și

eliberarea din funcția publică teritorială de execuție de inspector vamal grad

profesional superior, gradația 5, clasa de salarizare 59, la Biroul Vamal Siret din cadrul Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași.

- constatarea

nulității examenului organizat în baza pct. 5 din Ordinul nr. 2407 din 4 iulie

2011 emis de Agenția Națională de Administrare Fiscală;

- anularea Ordinului nr.

7146 din 2 august 2011 emis de Autoritatea națională a Vămilor și a

operațiunilor administrative care au stat la baza emiterii acestuia;

- repunerea în

situația anterioară prin reintegrarea în funcția de inspector vamal grad

profesional superior, gradația 5, clasa de salarizare 59, la Biroul Vamal Siret din cadrul Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași.

- obligarea pârâtei

A.N.A.F. - A.N.V. la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate

și recalculate de la emiterea ordinului nr. 7160 din 2 august 2011 până la

soluționarea definitivă a cauzei, în conformitate cu prevederile art. 100 alin.

(1) din Legea nr. 188/1999 republicată;

- suspendarea

executării Ordinului Autorității Naționale a Vămilor nr. 7160 din 2 august 2011

până la soluționarea cauzei pe fond, în condițiile art. 14 din Legea nr.

554/2004;

- constatarea

nulității concursului organizat în baza Ordinului nr. 2407 din 4 iulie 2011

prin încălcarea Ordinului nr. 2589 din 12 iulie 2011 și a Anexei la acest ordin

- prin nerespectarea bibliografiei specifice pentru personalul cu atribuții

financiar contabile, prin încălcarea principiului egalității de tratament și

discriminare între candidații care au candidat, precum și prin nerespectarea

statului de funcții Anexa 9

1

la Ordinul nr. 2407 din 4 iulie 2011, precum și Anexa 5 la Ordinul nr. 2406 din 4 iulie 2011.

În motivarea

acțiunii, reclamantul a susținut că eliberarea sa din funcție, în baza

Ordinului nr. 7160 din 2 august 2011 a avut loc în conformitate cu disp. art. 97

lit. c) și art. 99 alin. (1) lit. b), alin. (3) și alin. (5) din Legea nr. 188/1999,

ca urmare a reorganizării activității, prin reducerea postului ocupat și nu pe

baza rezultatelor examenului de testare profesională organizat în perioada

18-29 iulie 2011.

Totodată, reclamantul

a susținut că prin modalitatea de organizare și desfășurare a concursului din

12 iulie 2011 a fost încălcat Ordinului nr. 2589 din 12 iulie 2001 și Anexa 1

la acest ordin, prin nerespectarea bibliografiei specifice indicată pentru

personalul cu atribuții financiar contabile, prin încălcarea principiului

egalității de tratament între candidații, prin nerespectarea statului de

funcții - Anexa 9

1

la Ordinul nr. 2407/2011 precum și Anexa 5 la Ordinul nr. 2406/2011, prin încălcarea Preavizului nr. 38174 din 5 iulie 2011 și a

dispozițiilor Regulamentului de organizare - art. 2 alin. (4) și art. 33.

Apărările pârâtei

În întâmpinarea

depusă la dosar, pârâta Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale

Iași, în numele și pentru Autoritatea Națională a Vămilor a arătat, în esență,

că Ordinele Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 2406

și 2407 ambele din 4 iulie 2011 nu sunt acte administrative cu caracter

normativ, așa încât nu sunt supuse publicării lor în M. Of., astfel că, toate

actele emise ulterior sunt valabile.

A susținut că nu sunt

incidente dispozițiile H.G. nr. 611/2008 iar la emiterea actelor administrative

contestate au fost respectate dispozițiile art. 99 alin. (5) și art. 100 alin. (1)

și (3) din Legea nr. 188/1999.

Pârâtele, pe cale de

excepție, au invocat lipsa calității procesuale pasive, fiecare, în raport de

actele administrative ce fac obiectul criticilor reclamantului și de capetele

de cerere din acțiunea reclamantului.

Hotărârile

Tribunalului Suceava și a Curții de apel

Tribunalul Suceava, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 6097 din

13 octombrie 2011, a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe

și, pe cale de consecință, a declinat competența de soluționare a cauzei în

favoarea Curții de Apel Suceava, reținând ca fiind aplicabile dispozițiile art.

10 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

În vestită cu

soluționarea cauzei, prin sentința nr. 74 din 27 februarie 2011, Curtea de Apel

Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis

excepția privind lipsa calității procesuale pasive invocată de pârâta Agenția

Națională de Administrare Fiscală București - cu privire la Ordinul nr. 7160 din 02 august 2011 emis de Autoritatea Națională a Vămilor - în cadrul

acțiunii în contencios administrativ, având ca obiect „litigiu privind

funcționarii publici (Legea nr. 188/1999)”, formulată de reclamantul P.D.O., în

contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală și

Autoritatea Națională a Vămilor, cu sediul în București, a admis în parte

cererea de anulare a examenului organizat de pârâta Autoritatea Națională a

Vămilor în perioada 18 - 29 iulie 2011, în sensul că a anulat parțial acest

examen, doar în ceea ce îl privește pe reclamantul P.O.D., a admis cererea de

anulare a Ordinului nr. 7160 din 02 august 2011 emis de pârâta Autoritatea

Națională a Vămilor, cerere formulată de reclamantul P.O.D. în contradictoriu

cu A.N.V., a anulat Ordinul nr. 7160 din 02 august 2011, emis de Autoritatea

Națională a Vămilor și a dispus reîncadrarea reclamantului P.O.D. în funcția

publică de inspector vamal, grad profesional superior, gradația 5, clasa de

salarizare 59 la Biroul Vamal Siret în cadrul Direcției Județene pentru Accize

și Operațiuni Vamale Iași.

Totodată, a obligat

pârâta Autoritatea Națională a Vămilor să plătească reclamantului P.O.D. o

despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și recalculate de care ar fi

beneficiat începând cu data de 08 august 2011 până la data reintegrării

efective.

Pentru a se pronunța

astfel, instanța a reținut, în esență că

Ordinele nr. 2406 și nr. 2407, nu sunt

altceva decât o etapă intermediară a procesului juridic normativ. Aceste două

ordine nu privesc persoane determinate ci doar reglementează normativ,

organizarea și statul de funcții, aceste funcții putând fi ocupate de persoane

diferite pe parcursul existenței lor. Așadar este evident caracterul impersonal.

Caracterul normativ

rezultă cu pregnanță din cuprinsul anexei nr. 11 din Ordinul nr. 2407/2011 care

reglementează regulamentul pentru organizarea și desfășurarea examenului. Este

evident că un astfel de regulament este normativ nu individual întrucât

„normează”, „reglementează” de o manieră generală și impersonală.

Odată stabilit

caracterul normativ al ordinelor nr. 2406/2011 și 2407/2011, instanța a

apreciat că nepublicarea lor în M. Of. al României atrage sancțiunea

inexistenței și pe cale de consecință a inopozabilității aplicându-se prin

analogie dispozițiile art. 100 alin. (1) și art. 108 alin. (4) din Constituția

României.

Mai susține instanța

că împrumutând sintagmele jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului

(cauza Petra împotriva României din 23 septembrie 1998), nepublicarea ordinelor

în M. Of. nu corespunde exigenței de „accesibilitate”. De altfel, conform

jurisprudenței constante a CEDO, noțiunea „prevăzut de lege” înseamnă nu doar o

anume bază legală în dreptul intern dar și „calitatea legii” în cauză: astfel

aceasta trebuie să fie accesibilă persoanei și previzibilă. De menționat că

CEDO are în vedere legea în sens material (orice act normativ emis de

autoritățile statului) nu în sens formal (act emis de Parlament).

Ordinul atacat nr.

7160 din 02 august 2011 are ca temei ordinele nr. 2406 și 2407. Or, cum

efectele acestora nu îi sunt opozabile reclamantului datorită sancțiunii

inexistenței, ordinul atacat este lovit de sancțiunea nulității, fiind emis în

baza unor acte normative afectate de vicii de legalitate capitale. Principiul ierarhiei

actelor juridice și principiul legalității au fost încălcate

În ceea ce privește

cererea de constatare a nulității de drept a concursului organizat de ANV, instanța

a susținut că având în vedere considerentele anterior învederate relativ la

inopozabilitatea Ordinelor nr. 2406, 2407, anexele la Ordinul nr. 2407/2011

reglementând procedura pentru organizarea și desfășurarea examenului, că

examenul organizat de ANV este nul doar în ceea ce îl privește pe reclamant,

efectele nulității neputându-se extinde asupra celorlalte persoane care au

participat la concurs și nu sunt părți în acest dosar.

Concluzionează

instanța că, în temeiul art. 106 alin. (1), (2) din Legea nr. 188/1999, va

dispune reintegrarea reclamantului în funcția publică de inspector vamal grad

profesional superior, gradația 5, clasa de salarizare 59 la Biroul Vamal Siret în cadrul Direcției Județene pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași și,

totodată, în temeiul aceleiași dispoziții legale va obliga pârâta A.N.V. să

plătească reclamantului o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și

recalculate de care ar fi beneficiat începând cu data de 8 august 2011 până la

data reintegrării efective.

Referitor la sentința

nr. 188 din 28 mai 2012 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a

civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis cererea de completare a

dispozitivului sentinței nr. 74 din 27 februarie 2012 a Curții de Apel Suceava,

formulată de petentul P.D.O., în contradictoriu cu intimatele Agenția Națională

de Administrare Fiscală și Autoritatea Națională a Vămilor și, în consecință, a

completat sentința în sensul că a dispus suspendarea Ordinului nr. 7160 din 2

august 2011 emis de Autoritatea Națională a Vămilor.

Argumentând soluția,

curtea de apel a constat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14

din Legea nr. 554/2004, astfel că în temeiul art. 281

2

-281

3

C. proc. civ.,a admis cererea de completare a dispozitivului sentinței în

sensul celor arătate.

Instanța de recurs

Cererile de

recurs

Împotriva

sentinței civile nr. 74 din 27 februarie 23012 a Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, au

declarat recurs pârâtele Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale

Iași în numele și pentru Autoritatea Națională a Vămilor și Agenția Națională

de Administrare Fiscală prin Președinte, care au invocat motivul de recurs

prevăzut la art. 304 pct. 9, în condițiile art. 304

1

C. proc. civ.,

fiind susținute, în esență, următoarele critici:

Printr-o primă critică formulată recurentele Direcția Regională

pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași și Autoritatea Națională a Vămilor au

susținut că sentința civilă recurată este lipsită de temei legal,în parte,

fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, deoarece Ordinele

Președintelui A.N.A.F. nr. 2406/2011, nr. 2407/2011 și 2619/2011 nu reprezintă

acte cu caracter normativ, întrucât acestea nu au o aplicabilitate generală și

nu se adresează erga omnes, ci se adresează unui număr restrâns și bine definit

de subiecți, care au luat la cunoștință de dispozițiile acestora, dată fiind

afișarea acestora atât pe site-ul A.N.A.F. cât și pe site-ul A.N.V. dar și la

sediul A.N.V.

De asemenea, s-a susținut că: Ordinele nr. 2406, nr. 2407/2011 și

2619/2011 emise de președintele A.N.A.F. nu sunt supuse regimului de publicare

în M. Of. al României, conform art. 11 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 24/2000,

privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative,

republicată; a existat un proces de reorganizare al autorității publice pârâte,

fiind redus numărul de posturi de la 4586 la maxim 3159, conform art. 7 alin. (5)

din H.G. nr. 110/2009 privind organizarea și funcționarea A.N.V., modificată și

completată prin H.G. nr. 565/2011, nefiind vorba de ocuparea unei funcții

publice prin una din modalitățile prevăzute de Legea nr. 188/1999, republicată,

cu modificările și completările ulterioare.

S-a mai arătat că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 56 și 57 alin.

(2) din legea menționată și nici cele ale H.G. nr. 611/2008; procesul de

reorganizare a A.N.V. s-a desfășurat cu avizul A.N.F.P., așa cum rezultă din

adresele nr. 895341 din 29 iunie 2011 și nr. 896404 din 04 iulie 2011, adrese

care, de altfel, au fost invocate în preambulul Ordinelor contestate și că nu-i

incumba obligația de a publica anunțul privind examenul de testare profesională

în M. Of. al României cu 30 de zile înainte de data susținerii acestuia și nici

de a respecta dispozițiile H.G. nr. 611/2008, în ceea ce privește stabilirea

bibliografiei, constituirea comisiilor de examen, desfășurarea probelor.

S-a învederat că prin adresa nr. 904605 din 12 septembrie 2011

emisă de A.N.F.P. se arată că modalitatea de organizare și desfășurare a

examenului organizat în cazul reorganizării instituției publice în temeiul art.

100 alin. (3) din Legea nr. 188/1999 se stabilește de către fiecare autoritate

sau instituție publică în parte, aceasta nefiind reglementată prin prevederile

H.G. nr. 611/2008.

Drept urmare, prin Ordinul Președintelui A.N.A.F. nr. 2589/2011

s-a aprobat bibliografia pentru examenul de testare profesională din perioada

18-29 iulie 2011, pentru funcționarii publici și personalul contractual din

structura A.N.V. ale căror funcții au fost supuse reorganizării,cărora li s-a

oferit posibilitatea de a opta în scris pentru funcții publice vacante, de

conducere sau execuție corespunzătoare,în termenul comunicat în preaviz.

Recurenta a arătat că în ceea ce privește capătul de cerere prin

care s-a solicitat constatarea nulității examenului organizat în baza Ordinului

nr. 2407 din 4 iulie 2011, instanța ar fi trebuit să se pronunțe mai întâi

asupra excepției inadmisibilității acestui capăt de cerere.

Prin recursul formulat recurenta Agenția Națională de Administrare

Fiscală a solicitat modificarea în parte a hotărârii recurate în sensul

admiterii excepției inadmisibilității capătului de cerere prin care s-a

solicitat constatarea nulității examenului organizat în baza Ordinului nr. 2407

din 4 iulie 2011. Referitor la celelalte motive de nelegalitate s-au reiterat sintetic

celelalte critici ale recurentelor pârâte, prezentate anterior.

Recursul

formulat de pârâta

Direcția

Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași, în numele și pentru

Autoritatea Națională a Vămilor împotriva sentinței nr. 188 din 28 mai 2012

pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal, prin care s-a admis cererea de completare a

dispozitivului sentinței nr. 74 din 27 februarie 2012 a Curții de Apel Suceava,

formulată de petentul P.D.O., vizează critici care au încadrate în dispozițiile

art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Reiterând apărările

de la fond a susținut, pe cale de excepție, existența autorității de lucru

judecat în ceea ce privește cererea de suspendare a executării Ordinului

Autorității Naționale a Vămilor nr. 7160 din 2 august 2011 până la soluționarea

cauzei pe fond, în condițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, având în vedere

că sentința nr. 357 din 7 noiembrie 2011 pronunțată în Dosarul nr. 993/39/2011

al Curții de apel Suceava soluționată irevocabil prin respingerea cererii de

suspendare a aceluiași ordin.

Pe fondul cererii de

suspendare recurenta a susținut că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.

14 din Legea, astfel că instanța de fond a pronunțat o sentință nelegală și netemeinică.

Apărările intimatului

Intimatul,

prin întâmpinarea depusă la dosar în temeiul art. 308 alin. (2) C. proc. civ.

și prin apărătorul său în instanță a solicitat respingerea recursurilor ca

nefondate.

Considerentele

instanței de recurs

Examinând

sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurente, a apărărilor

cuprinse în întâmpinare, cât și sub toate aspectele, în temeiul art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursurile declarate în cauzele conexe

sunt fondate, pentru argumentele expuse în continuare.

În primul

rând, Înalta Curte constată că raționamentul judecătorului fondului s-a bazat exclusiv

pe ideea că

Ordinele Președintelui A.N.A.F. nr. 2406/2011 și nr. 2407/2011 nu

au fost publicate în M. Of. al României deși, fiind acte administrative cu

caracter normativ, exista această obligație potrivit dispozițiilor art. 11 alin.

(1) din Legea nr. 24/2000 și art. 5 alin. (4) din H.G. nr. 110/2009, aspect de

natură a atrage sancțiunea inexistenței respectivelor acte administrative

și

implicit nulitatea actelor administrative emise în baza acestora, așa încât va

analiza doar criticile formulate pe acest aspect.

În acest

context, Înalta Curte constată că esențială pentru soluționarea prezentei cauze

este calificarea

Ordinelor Președintelui A.N.A.F. nr. 2406/2011 și nr. 2407/2011 ca

fiind acte administrative normative sau acte administrative individuale,

în raport

de conținutul acestora și efectele produse în ordinea juridică.

Actul administrativ

normativ este acel act administrativ prin care se formulează reguli de drept

generale și impersonale, se stabilesc situații juridice cu același caracter,

aplicabile unui număr nedeterminat de subiecte de drept.

Actul administrativ

normativ, din punct de vedere material, al cuprinsului său, organizează

aplicarea legilor și se aseamănă cu acestea, pentru că edictează reguli, norme,

dispoziții generale și obligatorii pentru un număr nelimitat de subiecte.

Actul administrativ

individual este un act administrativ concret care privește aplicarea în concret

a legilor și se adresează unui subiect de drept determinat s-au unei categorii

anume a subiectelor de drept.

Astfel,

în mod greșit prima instanța a reținut că Ordinele Președintelui A.N.A.F. nr. 2406/2011

și respectiv nr. 2407/2011, ce au stat la baza Ordinului nr. 7146/2011, sunt

acte administrative cu caracter normativ, fără a observa că acestea produc

efecte numai în raport cu persoanele care au făcut parte din cadrul structurii

A.N.V., respectiv ale căror funcții au fost supuse reorganizării prin reducerea

numărului de posturi, ca atare ele se adresează unui număr determinat de

subiecte de drept, neputându-se reține aplicabilitatea erga omnes a acestora,

rolul lor fiind acela de a aplica H.G. nr. 110/2009, privind organizarea și

funcționarea Autorității Naționale a Vămilor, stabilind structura concretă și

statul de funcții al acestei autorități, inclusiv pentru Direcțiile

corespunzătoare din teritoriu.

Odată

stabilit faptul că cele două ordine mai sus indicate sunt acte individuale,

devin aplicabile, în cauză, dispozițiile art. 11 alin. (2) lit. b) din Legea nr.

24/2004 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor

normative, republicată, potrivit cărora: „(2) Nu sunt supuse regimului de

publicare în M. Of. al României: b) actele normative clasificate, potrivit

legii, precum și cele cu caracter individual, emise de autoritățile

administrative autonome și de organele administrației publice centrale de

specialitate

”

, precum și dispozițiile art. 55 alin. (3) din Anexa 1 la H.G. nr. 561/2009 pentru aprobarea Regulamentului privind procedurile, la nivelul Guvernului,

pentru elaborarea, avizarea și prezentarea proiectelor de documente de politici

publice, a proiectelor de acte normative, precum și a altor documente, în

vederea adoptării/ aprobării, potrivit cărora: „Nu sunt supuse regimului de

publicare în M. Of. al României, Partea I, ordinele, instrucțiunile și alte

acte cu caracter normativ clasificate potrivit legii, precum și cele cu

caracter individual”.

Prin

urmare, în mod greșit a reținut instanța de fond că în cauză sunt aplicabile

dispozițiile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 24/2000 și art. 5 alin. (4) din

H.G. nr. 110/2009 privind organizarea și funcționarea A.N.V., cerința

publicării fiind prevăzută de lege în raport de un act administrativ cu

caracter normativ, iar nu individual, cum este cazul ordinelor invocate în

speță, emise în condițiile art. 5 alin. (3) și art. 7, art. 8 și art. 9 din

H.G. nr. 110/2009 privind organizarea și funcționarea Autorității Naționale a

Vămilor,modificată și completată prin H.G. nr. 565/2011.

În aceste

condiții, în mod neîntemeiat a apreciat instanța de fond că cele două ordine,

prin nepublicarea în M. Of. al României, nu pot produce efecte juridice, de

unde a reținut, în mod greșit, caracterul nelegal al întregii proceduri de

eliberare din funcție a reclamantului, respectiv caracterul nelegal al tuturor

actelor emise în această procedură inclusiv a Ordinului nr. 7146 din 2 august 2011

prin care intimatul-reclamant a fost eliberat din funcția publică de inspector

vamal.

Actele administrative

sus menționate - Ordinele nr. 2406, nr. 2407/ 2011, precum și Ordinul nr. 2589/2011,

prin care a fost aprobată bibliografia pentru examen, se încadrează în

categoria actelor administrative individuale (interne - conform doctrinei mai

vechi) și nu se publică în M. Of. al României.

Consecința

calificării juridice a actelor în discuție nu antrenează inexistența -

nulitatea - inoperabilitatea acestora și nu conduce la nulitatea actelor

administrative emise în temeiul lor, cum în mod greșit a apreciat judecătorul

fondului.

De asemenea, se

remarcă faptul că reclamantul a fost în mod nelegal reîncadrat în funcția

publică ocupată anterior emiterii ordinelor a căror anulare s-a cerut și i s-au

acordat greșit drepturile salariale de care a fost lipsit pe toată această

perioadă, până la data reintegrării, numai ca o consecință a aprecierii greșite

asupra caracterului normativ al actelor administrative atacate.

Referitor la critica

privind nepronunțarea instanței asupra excepției inadmisibilității capătului de

cerere privind

constatarea nulității examenului organizat

în baza Ordinului nr. 2407 din 4 iulie 2011

este întemeiată, dar

devenită irelevantă în raport de soluția ce se va pronunța de Înalta Curte

asupra recursurilor formulate.

De altfel, și

criticile care privesc sentința nr. 188 din 28 mai 2012 pronunțată de Curtea de

Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin

care s-a admis cererea de completare a dispozitivului sentinței nr. 74 din 27

februarie 2012 a Curții de Apel Suceava, formulată de petentul P.D.O., în

sensul că a completat sentința și a dispus suspendarea Ordinului nr. 7160 din 2

august 2011 emis de Autoritatea Națională a Vămilor sunt întemeiate, dar

așa cum am arătat anterior devin irelevante în raport cu

soluția ce se va pronunța.

Așadar, instanța de

fond pronunțându-se numai asupra naturii juridice a Ordinelor nr. 2406, nr. 2407/2011,

se constată că aceasta nu a analizat toate motivele de fapt și de drept ale

acțiunii și nu a cercetat fondul pricinii.

Nu au fost analizate

susținerile reclamantului relative la încălcarea dispozițiilor art. 100 alin. (1)

din Legea nr. 138/1999, art. 99 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, H.G. nr. 611/2008,

consecința fiind aceea a admiterii recursului în temeiul art. 312 alin. (1)

teza I și alin. (3) C. proc. civ. coroborate cu art. 20 alin. (3) din Legea nr.

554/2004, modificată și completată, casării sentinței recurate și trimiterii

cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, pentru pronunțarea asupra

celorlalte temeiuri de fapt și de drept ale acțiunii reclamantului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile

declarate de pârâtele Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale

Iași, în numele și pentru Autoritatea Națională a Vămilor și Agenția Națională

de Administrare Fiscală împotriva Sentinței nr. 74 din 27 februarie 2012 a Curții

de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Admite recursul

declarat de pârâta Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași,

în numele și pentru Autoritatea Națională a Vămilor împotriva sentinței nr. 188

din 28 mai 2012 pronunțată de aceeași instanță.

Casează sentințele atacate

și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată,

în ședință publică, astăzi, 31 ianuarie 2013.