ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 494/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 494/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

primei instanțe

Prin cererea de chemare în judecată

înregistrată la data de 06 septembrie 2011 pe rolul Curții de Apel Suceava,

secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul N.D., în

contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală -

Autoritatea Națională a Vămilor, a solicitat anularea Ordinului nr. 7121 din 2

august 2011, comunicat la 7 august 2011 și emis de către Autoritatea Națională

a Vămilor București; reintegrarea în funcția publică de execuție, de inspector

vamal, grad profesional superior, la Biroul Vamal Siret, din cadrul Direcției

Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași; plata despăgubirilor

reprezentând drepturile salariale și a celorlalte drepturi de care ar fi

beneficiat începând cu data eliberării din funcție și până la data reintegrării

efective, actualizată în funcție de rata inflației; suspendarea aplicării

Ordinului nr. 7121 din 2 august 2011 și menținerea în funcția publică de

execuție deținută anterior emiterii acesteia, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea

acțiunii, reclamantul a precizat faptul că a fost angajat la Direcția Generală

a Vămilor, începând cu anul 1993, iar prin Ordinul nr. 7121 din 2 august 2011

emis de Autoritatea Națională a Vămilor București, s-a dispus încetarea

raportului de serviciu prin eliberarea din funcția publică teritorială de

execuție de inspector vamal grad profesional superior, gradația 5, clasa de

salarizare 48 la Biroul Vamal Siret din cadrul Direcției Regionale pentru

Accize și Operațiuni Vamale, invocându-se ca temei legal dispozițiile art. 97

lit. c) și art. 99 alin. (1) lit. b) și alin. (5) din Legea nr. 188/1999

privind Statutul funcționarilor publici, cu modificările și completările

ulterioare.

Prin întâmpinarea

formulată, pârâta Autoritatea Națională a Vămilor a solicitat respingerea

cererii de suspendare a executării Ordinului nr. 7121 din 2 august 2011 emis de

Autoritatea Națională a Vămilor, ca neîntemeiată.

instanței de fond

Prin Încheierea din 4

octombrie 2011, Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal a suspendat executarea Ordinului nr. 7121 din 2 august

2011 emis de pârâta Autoritatea Națională a Vămilor până la soluționarea

irevocabilă a cererii de anulare a aceluiași act administrativ.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a constatat că ordinul atacat și a cărui

suspendare se solicită a fost emis ca o consecință a Ordinului Președintelui

Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 2406 din 4 iulie 2011 privind

aprobarea structurilor organizatorice ale aparatului central al Autorității

Naționale a Vămilor, direcțiilor regionale pentru accize și operațiuni vamale,

direcțiilor județene și a municipiului București pentru accize și operațiuni

vamale și a Ordinului Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală

nr. 2407 din 4 iulie 2011 privind aprobarea statului de funcții al Autorității

Naționale a Vămilor - aparat central și structuri subordonate și a

Regulamentului pentru organizarea și desfășurarea examenului de testare

profesională a funcționarilor publici și personalului contractual.

Potrivit art. 5 alin.

(3) din H.G. nr. 110/2009, forma la zi, „în exercitarea atribuțiilor sale,

vicepreședintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală care conduce

Autoritatea Națională a Vămilor emite, în condițiile legii, ordine cu caracter

individual sau normativ (…)”, iar potrivit alin. (4), „ordinele cu caracter

normativ și instrucțiunile de aplicare a reglementărilor vamale se publică în

M. Of., Partea I.

De asemenea, potrivit

art. 11 din Legea nr. 24/2000, „în vederea intrării lor în vigoare, legile (…),

ordinele, instrucțiunile și alte acte normative emise de conducătorii organelor

administrative publice centrale de specialitate se publică în M. Of., Partea

I”.

În cazul de față, a

reținut judecătorul fondului, pentru Ordinele nr. 2406 și 2407 din 4 iulie

2011, aparent acte administrative unilaterale cu caracter normativ, nu s-a

făcut dovada publicării în M. Of.

Or, un asemenea viciu

pune la îndoială și legalitatea actelor administrative subsecvente, printre

care și actul atacat, așa încât instanța de fond a apreciat că se poate reține

existența cazului bine justificat.

Cât privește paguba

iminentă definită de dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr.

554/2004, Curtea a reținut că reclamantul va suferi un prejudiciu material

viitor și previzibil prin executarea ordinului contestat având în vedere că va

fi lipsit de drepturile salariale cuvenite, iar această situație va duce la

lipsirea reclamantului și a familiei sale de mijloacele minime de subzistență,

posibilitățile de angajare fiind destul de reduse în actuala stare economică

traversată de întreaga societate.

exercitată în cauză

Împotriva Încheierii

din 4 octombrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Suceava a formulat recurs

Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași prin reprezentanții

săi legali, în numele și pentru Autoritatea Națională a Vămilor, criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie și invocând ca temei legal dispozițiile

art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În motivarea căii de

atac, recurenta susține că din probatoriul administrat în cauză nu a rezultat

îndeplinirea niciuneia dintre cele două condiții impuse de dispozițiile art. 14

alin. (1) din Legea nr. 554/2004, respectiv existența unui caz justificat și

prevenirea unei pagube iminente.

Referitor la

aprecierea greșită a instanței de fond asupra îndeplinirii condiției cazului

bine justificat, recurenta-pârâtă arată că din considerentele sentinței atacate

nu rezultă care au fost motivele de fapt și de drept care au dus la înlăturarea

apărărilor sale.

De asemenea, se

susține că: Ordinele nr. 2406 și nr. 2407/2011 emise de președintele A.N.A.F.

nu sunt supuse regimului de publicare în M. Of. al României, conform art. 11

alin. (2) lit. b) din Legea nr. 24/2000, privind normele de tehnică legislativă

pentru elaborarea actelor normative, republicată; a existat un proces de

reorganizare al autorității publice pârâte și nu de ocupare a unei funcții

publice prin una din modalitățile prevăzute de Legea nr. 188/1999, republicată,

cu modificările și completările ulterioare; nu sunt aplicabile dispozițiile

art. 56 și 57 alin. (2) din legea menționată și nici cele ale H.G. nr.

611/2008; nu-i incumba obligația de a publica anunțul privind examenul de

testare profesională în M. Of. al României cu 30 de zile înainte de data

susținerii acestuia și nici de a respecta dispozițiile H.G. nr. 611/2008, în

ceea ce privește stabilirea bibliografiei, constituirea comisiilor de examen,

desfășurarea probelor.

În raport de aceste

argumente, se menționează că nu se poate reține îndeplinirea condiției cazului

bine justificat de către intimatul-reclamant.

Referitor la

îndeplinirea condiției care vizează prevenirea unei pagube iminente, se arată

că instanța de fond în mod greșit a reținut că reclamantul a probat

îndeplinirea acestei condiții, deși nu s-au administrat probe în acest sens. Se

arată și faptul că nu este posibilă o eventuală reintegrare a

intimatului-reclamant pe funcția pe care o deținea anterior reorganizării,

întrucât postul acestuia a fost supus reorganizării, motiv pentru care acesta a

și formulat opțiunea de numire pentru funcția publică de inspector vamal

principal, funcție care, în urma examenului de testare profesională a fost

ocupată de un alt funcționar public potrivit punctajului obținut.

Intimatul-reclamant a

formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, întrucât

acesta a fost formulat de Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale

Iași, care nu are calitate procesuală, nefiind prezentată o împuternicire în

acest sens din partea intimatei ANV București care are legitimare în cauză.

S-a invocat și

excepția lipsei de interes în promovarea recursului, motivat de faptul că prin

Ordinul nr. 8822 din 12 octombrie 2011 emis de ANV București, s-a suspendat

executarea Ordinului nr. 7121 din 2 august 2011 până la soluționarea definitivă

și irevocabilă a cauzei.

De asemenea, s-a

precizat că, prin Sentința nr. 14 din 16 ianuarie 2012, Curtea de Apel Suceava

a admis acțiunea sa și a anulat Ordinul nr. 7121/2011 emis de A.N.V. București,

dispunând reintegrarea în funcția publică deținută anterior, cu plata

drepturilor salariale aferente, astfel că devin incidente dispozițiile art. 15

alin. (4) din Legea nr. 554/2004.

Referitor la fondul

cauzei, se arată că sentința recurată este legală și temeinică, fiind combătute

criticile recurentei-pârâte.

instanței de control judiciar

4.1. Examinând cu

prioritate, în raport de dispozițiile art. 137 C. proc. civ., excepțiile

invocate de intimatul-reclamant prin întâmpinare, Înalta Curte reține

următoarele:

Excepția lipsei

mandatului Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași de a

promova recursul în numele și pentru Autoritatea Națională a Vămilor nu poate

fi reținută întrucât, prin înscrisul depus la dosarul cauzei, s-a făcut dovada

că a existat un mandat al ANV prin care D.R.A.O.V. Iași a fost împuternicită să

formuleze, să motiveze și să înainteze recursul.

Excepția lipsei de

interes în promovarea recursului este de asemenea neîntemeiată, întrucât

înscrisurile invocate de intimatul-reclamant în susținerea acestei excepții

sunt ulterioare pronunțării sentinței recurate și declarării recursului.

4.2. Examinând cauza

prin prisma criticilor formulate de recurentă și a dispozițiilor art. 304

1

C. proc. civ., față de materialul probator și dispozițiile legale incidente,

Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse

în continuare.

Criticile referitoare

la greșita apreciere a instanței de fond cu privire la îndeplinirea condiției

„cazului bine justificat” sunt nefondate.

Potrivit art. 14

alin. (1) din Legea nr. 554/2004, „în cazuri bine justificate și pentru

prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a

autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare,

persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea

executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de

fond”.

Conform art. 15 alin.

(1) din aceeași lege, suspendarea executării actului administrativ unilateral

poate fi solicitată de către reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14 și

prin cererea adresată instanței competente pentru anularea actului.

Cererea de suspendare

se poate formula odată cu acțiunea principală sau printr-o acțiune separată.

Prin urmare, în

raport de aceste dispoziții și în ipoteza prevăzută de art. 15 alin. (1)

menționat, pentru a admite o cerere de suspendare a executării unui act

administrativ care este, ca regulă generală, executoriu din oficiu, instanța de

fond trebuie să constate și să motiveze îndeplinirea cumulativă a celor două

condiții cerute de dispozițiile menționate, suspendarea executării unui act

administrativ fiind o măsură excepțională.

Îndeplinirea

condițiilor cazului bine justificat și a iminenței unei pagube sunt supuse

aprecierii judecătorului, care efectuează o analiză sumară a aparenței

dreptului, pe baza circumstanțelor de fapt și de drept ale cauzei. Acestea

trebuie să ofere indicii suficiente de răsturnare a prezumției de legalitate și

să facă verosimilă iminența producerii unei pagube în cazul particular supus

evaluării.

Cazul bine justificat

este definit de art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind o

împrejurare legată de starea de fapt și de drept, de natură să creeze o

îndoială serioasă asupra legalității actului administrativ.

În mod corect

instanța de fond a reținut îndeplinirea condiției cazului bine justificat,

aceasta fiind întărită și de faptul că, prin Sentința nr. 14 din 16 ianuarie

2012, Curtea de Apel Suceava a admis acțiunea reclamantului și a anulat Ordinul

nr. 7121/2011 a cărui suspendare a executării s-a solicitat în cauza de față.

Mai mult, însăși

autoritatea pârâtă a dispus suspendarea executării acestui ordin până la

soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei prin Ordinul nr. 8822 din 12

octombrie 2011.

În ceea ce privește

îndeplinirea condiției referitoare la paguba iminentă, instanța de recurs

reține că soluția instanței de fond este corectă.

Este evident că un

act administrativ în privința căruia nu mai poate fi reținută prezumția de

legalitate, face verosimilă iminența producerii unei pagube persoanei vizate de

acest act. Întrucât Ordinul nr. 7121/2011 emis de autoritatea pârâtă a fost

anulat, astfel cum s-a reținut anterior, în privința acestuia nemaiputând opera

prezumția de legalitate, este implicită îndeplinirea condiției referitoare la

paguba iminentă, astfel cum această noțiune a fost definită în art. 2 alin. (1)

lit. ș) din Legea nr. 554/2004.

În concluzie, în

raport de cele reținute mai sus, instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală

și temeinică, nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.

proc. civ.

Având în vedere toate

considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a

C. proc. civ. coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și

completările ulterioare, va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași, în

numele și pentru Autoritatea Națională a Vămilor, împotriva Încheierii din 4

octombrie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 2 februarie 2012.

Procesat de GGC - LM