ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5239/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată și precizată pe rolul Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă

de contencios administrativ și fiscal, reclamantul S.S. a solicitat, în

contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală și

Autoritatea Națională a Vămilor, anularea ordinelor nr. 2406 din 4 iulie 2011,

nr. 2589 din 12 iulie 2011 și nr. 2619 din 15 iulie 2011, emise de Agenția

Națională de Administrare fiscală București și, în subsidiar, constatarea nulității

absolute a acestor ordine precum și inopozabilitatea acestora față de

reclamant, anularea examenului organizat în perioada 18-29 iulie 2011 și

constatarea nulității actelor subsecvente emise în baza ordinelor sus­menționate,

respectiv a ordinului de încetare a raportului de serviciu nr. 7156 din 2

august 2011, emis de Autoritatea Națională a Vămilor București, cu consecința

reîncadrării în funcția publică deținută anterior, cu obligarea pârâtei la

plata drepturilor salariale și a celorlalte drepturi salariale de care

reclamantul ar fi beneficiat, reactualizate cu rata inflației, suspendarea ordinului

de încetare a raportului de serviciu nr. 7156 din 2 august 2011, emis de

Autoritatea Națională a Vămilor București, până la soluționarea irevocabilă a cauzei

precum și obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii

de suspendare, reclamantul a arătat că sunt îndeplinite cumulativ condițiile

prevăzute de art. 14 și art. 15 din Legea nr. 554/2004 având în vedere că, prin

ordinul nr. 7156/2011, emis de Autoritatea Națională a Vămilor București s-a

dispus încetarea raportului de serviciu prin eliberarea din funcția publică

teritorială de execuție de inspector vamal cu grad profesional asistent.

Pârâta Direcția

Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași în numele și pentru

Autoritatea Națională a Vămilor a formulat întâmpinare prin care a solicitat

respingerea cererii de suspendare, ca neîntemeiată.

Curtea de Apel

Suceava, secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal, prin sentința

nr. 120 din 26 martie 2012, a admis cererea privind suspendarea ordinului nr.

7156 din 2 august 2011 emis de Autoritatea Națională a Vămilor și a dispus

suspendarea executării ordinului până la soluționarea irevocabilă a fondului

cauzei ce face obiectul prezentului dosar.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de fond a reținut, în ce privește condiția cazului bine justificat, că

există dubii cu privire la caracterul de act administrativ individual al unui ordin

prin care se aprobă structura organizatorică a Autorității Naționale a Vămilor.

Instanța de fond a constatat

că există o pagubă iminentă prin trecerea de la statutul de funcționar public la

statutul de șomer, cu atât mai mult cu cât perioada de preaviz, menită să atenueze

acest disconfort și să-l pregătească pe cel vizat pentru o nouă direcție în carieră

și viață, a expirat aproximativ la data la care, afișându-se rezultatele concursului,

reclamantul a aflat că nu va mai avea calitatea sus-menționată.

Pârâta Direcția Regională

pentru Accize și Operațiuni Vamale în numele și pentru Autoritatea Națională a Vămilor

a formulat recurs împotriva sentinței nr. 120 din 26 martie 2012 a Curții de Apel

Suceava, secția a II-a civilă contencios administrativ și fiscal, invocând ca temei

legal dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și solicitând admiterea recursului,

casarea sentinței recurate și respingerea cererii de suspendare ca nefondată.

În motivarea căii de atac

exercitată se menționează, în esență, că instanța de fond, în mod eronat a reținut

că s-a făcut dovada îndeplinirii cumulative a condițiilor impuse prin dispozițiile

art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/ 2004 pentru a fi admisă cererea de suspendare

formulată.

Se arată, în esență, că

atât cerința cazului bine justificat cât și cea referitoare la prevenirea unei pagube

iminente în mod eronat s-a apreciat că sunt îndeplinite în cauză, întrucât ordinul

președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 2406, nr. 2407 și

nr. 2619/2011 nu pot reprezenta acte cu caracter normativ, ci îndeplinesc cerințele

încadrării în categoria actelor administrative cu caracter individual, în acest

sens pronunțându-se și Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal prin decizia nr. 5440/2009.

Se arată și faptul că

în raport de punctajul obținut de intimatul-reclamant la testarea profesională organizată

în perioada 18–22 iulie 2011, în mod corect acestuia i-au încetat raporturile de

serviciu prin eliberarea din funcția publică.

Intimatul-reclamant a

formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susținând

legalitatea și temeinicia sentinței recurate, precum și faptul că prin sentința

nr. 229 din 25 iunie 2012 Curtea de Apel Suceava, soluționând fondul cauzei, a admis

în parte acțiunea sa, anulând ordinul nr. 7156 din 2 august 2011 și dispunând reîncadrarea

în funcția publică de execuție avută anterior precum și nulitatea examenului organizat

în perioada 18-29 iulie 2011 cu privire la reclamant, fiind respinsă ca nefondată

cererea privind constatarea nulității ordinelor nr. 2406, nr. 2407, nr. 2589,

nr. 2619/2011 emise de președintele Agenției Naționale de Fiscală.

În cuprinsul întâmpinării

se invocă și excepția lipsei de interes a formulării recursului în raport de disp.art.

15 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, cât și faptul că recursul a fost formulat de

o unitate fără calitate procesuală în cauză, respectiv de Direcția Regională

pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași, deși ordinul nr. 7156 din 2 august 2011

a fost emis de Autorității Naționale a Vămilor București care a avut și calitatea

de pârâtă în primul ciclu procesual.

Au fost depuse la dosar

înscrisuri în susținerea celor menționate în întâmpinare .

Cu referire la excepțiile

formulate, Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași, în numele

și pentru Autoritatea Națională a Vămilor, a formulat concluzii scrise, prin care

a solicitat respingerea acestora ca nefondate, anexând înscrisurile care dovedesc

calitatea procesuală.

recurs

Instanța de recurs, analizând

în raport de disp.art. .137 alin. (1) C. proc. civ. excepțiile invocate, apreciază

că acestea sunt neîntemeiate, urmând a fi respinse.

În ceea ce privește excepția

lipsei calității procesuale pasive a Direcția Regională pentru Accize și

Operațiuni Vamale Iași invocată de intimatul-reclamant, se reține că aceasta este

neîntemeiată.

După cum se constată,

recursul a fost formulat în numele și pentru Autoritatea Națională a Vămilor în

baza ordinului circular nr. 4990 din 15 iunie 2011, depus la dosarul cauzei.

De asemenea, este eronată

susținerea intimatului-reclamant în sensul că Direcția Regională pentru Accize

și Operațiuni Vamale Iași este parte în proces întrucât aceasta și-a exercitat mandatul

urmare a ordinului circular nr. 4990/2011 în numele și pentru Autoritatea

Națională a Vămilor, care este emitenta ordinului nr. 7156/2011, față de care s-a

dispus suspendarea executării și care figurează ca pârâtă atât la instanța de fond

cât și în recurs.

Referitor la excepția

lipsei de interes a formulării recursului, se reține că aceasta este neîntemeiată

întrucât recursul a fost formulat la 9 aprilie 2012, anterior pronunțării sentinței

nr. 229 din 25 iunie 2012 prin care s-a soluționat fondul cauzei, astfel că recurenta

a justificat interesul în formularea căii de atac.

Înalta Curte, analizând

recursul formulat în raport de criticile formulate, care sunt circumscrise motivului

de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., de înscrisurile ce se află

la dosarul cauzei, de dispozițiile legale incidente, apreciază că acesta este nefondat

pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

Așa cum rezultă din expunerea

rezumativă prevăzută la pct. 1 al acestor considerente, instanța de fond prin sentința

nr. 120 din 26 martie 2012 a admis cererea de suspendare formulată de reclamant

și a dispus suspendarea executării ordinului nr. 7156 din 22 august 2011 emis de

Autoritatea Națională a Vămilor până la soluționarea irevocabilă a fondului cauzei,

în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, apreciind că s-a făcut dovada îndeplinirii

cumulative a condițiilor impuse de alin. (1) al art. 14 din aceeași lege, referitoare

la cazul bine justificat și paguba iminentă, astfel cum aceste noțiuni sunt definite

de legiuitor în art. 2 alin. (1) lit. ș) și t) din aceeași lege.

Din înscrisul depus la

dosarul cauzei de intimatul-reclamant rezultă că prin sentința nr. 229/2012 pronunțată

în Dosarul nr. 94/39/2012 de Curtea de Apel Suceava, secția contencios administrativ

și fiscal s-a admis acțiunea reclamantului S.S. în contradictoriu cu Autoritatea

Națională a Vămilor, a fost anulat ordinul nr. 7156 din 2 august 2011 emis de pârâtă,

s-a dispus reîncadrarea acestuia în funcția publică de execuție avută anterior și

a fost obligată autoritatea pârâtă să-i plătească acestuia o despăgubire egală cu

salariile actualizate, în raport cu rata inflației, începând cu data de 8

august 2011 și până la data reintegrării efective.

De asemenea, s-a dispus

anularea examenului organizat în perioada 18-29 iulie 2011 cu privire la reclamant,

fiind respinsă ca nefondată cererea privind anularea ordinelor nr. 2406, nr. 2407,

nr. 2589, nr. 2619/2011 emis de președintele Agenției Naționale de Administrare

Fiscală.

Urmare a sentinței

nr. 120 din 26 martie 2012 a fost emis ordinul nr. 675 din 4 aprilie 2012 prin care

s-a dispus suspendarea executării ordinului nr. 7156/2012 prin care intimatului-reclamant

i-a încetat raportul de serviciu prin eliberarea din funcția publică deținută.

În contextul celor expuse,

al anulării de către Curtea de Apel Suceava a ordinului nr. 7156 din 2 august 2011

a cărui suspendare a executării s-a solicitat și admis și în cauza dedusă judecății,

rezultă că este corectă aprecierea instanței de fond referitoare la îndeplinirea

condiției cazului bine justificat, întrucât ordinul menționat nu se mai bucură de

prezumția de legalitate.

În raport de soluția pronunțată

pe fondul cauzei și de faptul că încă de la momentul emiterii ordinului au existat

împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze

o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ și care au fost

reținute de instanța care a soluționat fondul cauzei în argumentarea soluției de

admitere a acțiunii în anulare, instanța de recurs reține că în cauză este îndeplinită

condiția referitoare la cazul justificat, cum în mod corect a reținut și instanța

de fond.

Din dispozițiile art.

2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004, rezultă că noțiunea de pagubă iminentă

are în vedere producerea unui prejudiciu.

În cauză, este necontestat

că prin măsura dispusă de autoritatea pârâtă în ceea ce-l privește pe reclamant,

statutul acestuia este afectat, la fel și veniturile.

Or, în situația în care

acest lucru are la bază un act administrativ în privința căruia a fost răsturnată

prezumția de legalitate, prin anularea sa, situația creată reclamantului atât din

punct de vedere al statutului cât și al veniturilor nu mai are caracter prezumat

legal, astfel că în mod corect s-a apreciat de instanța de fond că este îndeplinită

condiția pagubei iminente.

Față de toate considerentele

expuse, Înalta Curte reține că este legală și temeinică sentința recurată, nefiind

fondate criticile recurentei-pârâte.

Susținerile din cuprinsul

cererii de recurs referitoare la celelalte ordine menționate, nu pot constitui obiectul

analizei în prezenta cauză care are ca obiect cererea de suspendare a executării

numai în ceea ce privește ordinul nr. 7156 din 2 august 2011 emis de Autoritatea

Națională a Vămilor.

În temeiul art. 312

alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., art. 20 din Legea nr. 554/2004, cu modificările

și completările ulterioare, instanța de recurs va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția lipsei

calității procesuale pasive a Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale

Iași, precum și excepția lipsei de interes.

Respinge recursul declarat

de Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale în numele și pentru Autoritatea

Națională a Vămilor împotriva sentinței nr. 120 din 26 martie 2012 a Curții de Apel

Suceava, secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 decembrie

2012.