ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3857/2012

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Instanța de fond 1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, la data de 26 septembrie 2011 și completată la 10 octombrie 2011, reclamanta G.A.

a chemat în judecată pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală și Autoritatea Națională a Vămilor, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate: - nulitatea absolută a Ordinului nr. 2406 din 4 iulie 2011 emis de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală (A.N.A.F.), prin care s-a aprobat structura organizatorică a aparatului central al Autorității Naționale a Vămilor, ale direcțiilor regionale pentru accize și operațiuni vamale și a Ordinului nr. 2407 din 4 iulie 2011, emis de aceeași pârâtă, prin care s-a aprobat statul de funcțiuni a Autorității Naționale a Vămilor și unităților subordonate acesteia; - nulitatea de drept a examenului organizat de pârâta Autoritatea Națională a Vămilor, în perioada 18 - 29 iulie 2011; - anularea Ordinului nr. 7123 din 2 august 2011, emis de pârâta Autoritatea Națională a Vămilor București, comunicat la data de 8 august 2011; - să se dispună reîncadrarea sa în funcția publică de inspector vamal grad profesional principal la Biroul Vamal Siret din cadrul Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași; - obligarea secund-pârâtei la plata unei despăgubiri egale cu salariile și celelalte drepturi de care ar fi beneficiat în cazul în care s-ar fi aflat în funcție, începând cu data eliberării din funcție și până la data reintegrării efective, actualizate cu rata inflației;

- obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată. De asemenea, reclamanta a solicitat suspendarea executării Ordinului nr. 7123 din 2 august 2011, emis de pârâta Autoritatea Națională a Vămilor până la pronunțarea instanței de fond asupra acțiunii în anularea actului. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că a fost încadrată în funcția publică de execuție de inspector vamal, grad profesional principal, gradația 2, clasa de salarizare 44, la Biroul Vamal Siret din cadrul Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași, până la data de 8 august 2011, când raportul de serviciu a încetat, urmare a emiterii Ordinului nr. 7123 din 2 august 2011 de către pârâta Autoritatea Națională a Vămilor, conform art. 97 lit. c) și art. 99 alin. (1) lit. b) alin. (3), alin. (5) din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici.

Reclamanta a susținut că Ordinele nr. 2406 și nr. 2407 din 4 iulie 2011, emise de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, acte administrative unilaterale cu caracter normativ, sunt nule absolut întrucât nu au fost publicate în Monitorul Oficial al României, conform art. 15 alin. (2) din Constituția României. Referitor la capătul de cerere privind constatarea nulității de drept a examenului organizat de secund-pârâtă, în perioada 18 - 29 iulie 2011, reclamanta a afirmat că a fost organizat în baza Ordinului nr. 2407 din 4 iulie 2011 emis de A.N.A.F., prin care s-au aprobat regulamentele pentru organizarea și desfășurarea examenului de testare profesională a funcționarilor publici, regulamente care, în opinia sa, încalcă prevederile H.G.

nr. 611/2008 privind aprobarea Normelor de organizare și dezvoltare a carierei funcționarilor publici, în situația în care bibliografia s-a aprobat prin Ordinul A.N.A.F. nr. 2589 din 12 iulie 2011, în timp ce examenul scris s-a desfășurat la data de 18 iulie 2011. Reclamanta a susținut că au fost încălcate și prevederile H.G. nr. 611/2008 referitoare la probele concursului și desfășurarea acestuia, în mod deosebit a interviului care s-a desfășurat subiectiv și tendențios, fiind favorizate persoanele care au obținut punctaj redus la proba scrisă.

Pe fondul cauzei, reclamanta a arătat că Ordinul nr. 7123 din 2 august 2011 este nelegal și netemeinic, întrucât, potrivit art. 99 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, eliberarea din funcția publică se face de persoana care are competența legală de numire în funcția publică, dacă autoritatea sau instituția publică își reduce personalul ca urmare a reorganizării activității de reducerea postului ocupat de funcționarul public. Or, în speță, nu s-a redus postul ocupat de reclamantă, ci s-a redus numărul de posturi la unitatea la care a lucrat. În aceste condiții, reclamanta a apreciat că nu subzistă temeiul de drept invocat de secund-pârâtă, situația fiind aceea a reorganizării instituției publice, conform art. 100 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, care însă nu s-a aplicat în cauză, deși s-a organizat examen conform art. 100 alin. (3) din aceeași lege.

În optica reclamantei, în mod nelegal i s-a acordat preaviz înainte de susținerea examenului pentru ocuparea unui post din cele existente potrivit noii structuri organizatorice și noului stat de funcțiuni, dată după care trebuia să se facă eliberarea din funcție și să se acorde preaviz conform art. 99 alin. (3) din Legea nr. 188/199. De asemenea, nu au fost respectate prevederile art. 99 alin. (5) din Legea nr. 188/1999, în sensul punerii la dispoziție a locurilor publice vacante și nici prevederile art. 65 - 67 C. muncii care, potrivit art. 4 din Ordinul nr. 2407 din 4 iulie 2011 al A.N.A.F., sunt direct aplicabile. În ceea ce privește cererea de suspendare a Ordinului nr. 7123 din 2 august 2011, având în vedere că a fost inițiată procedura prealabilă, reclamanta a arătat că sunt întrunite condițiile cazului bine justificat și prevenirea pagubei iminente, prevăzute.

de art. 14 din Legea contenciosului administrativ coroborat cu art. 2 lit. ș) și t) din Legea nr. 554/2004. 2. Apărările pârâtelor Pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, motivând că: Ordinele nr. 2406/2011 și nr. 2407/2011 nu pot fi încadrate în categoria actelor cu caracter normativ, întrucât aceste nu au o aplicabilitate generală și nu se adresează „erga omnes”, ci au aplicabilitate limitată doar pentru salariații funcționari publici și personalul contractual, încadrați în Autoritatea Națională a Vămilor și structurile acesteia. Astfel, potrivit art. 11 lit. b) din Legea nr. 24/2000, respectiv art. 55 alin. (3) din Anexa 1 la H.G.

nr. 561/2009, nu se impunea publicarea O.P.A.N.A.F. nr. 2406/2011 și O.P.A.N.A.F. nr. 2407/201 în Monitorul Oficial al României. Totodată, pârâta a arătat că cererea privind anularea examenului este inadmisibilă, în acest sens pronunțându-se și Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 3546 din 24 iunie 2009 în Dosarul nr. 1178/35/2008. În ceea ce privește anularea Ordinului nr. 7123 din 2 august 2011, s-a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a A.N.A.F., solicitând respingerea cererii ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. Pârâta Autoritatea Națională a Vămilor a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a A.N.V.

în ceea ce privește capătul de cerere privind anularea Ordinelor A.N.A.F. nr. 2406/2011 și nr. 2407/2011, având în vedere că acestea au fost emise de Președintele A.N.A.F. în baza H.G. nr. 109/2009, și nu de către conducătorul Autorității Naționale a Vămilor. Pe fond, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată. 3. Soluția instanței de fond Prin Încheierea de ședință din 27 octombrie 2011, Curtea de Apel Suceava a respins cererea de suspendare a executării Ordinului nr. 7123 din 2 august 2011. Prin Sentința nr. 444 din 19 decembrie 2011, Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a dispus următoarele: A respins excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de Agenția Națională de Administrare Fiscală București; A respins ca nefondată cererea de anulare a Ordinelor nr. 2406 din 4 iulie 2011, nr. 2407 din 4 iulie 2011 și nr. 2619 din 15 iulie 2011 emise de A.N.A.F., formulată de G.A.

în contradictoriu cu Agenția Națională de Administrare Fiscală București. A admis în parte cererea de anulare a examenului organizat de pârâta Autoritatea Națională a Vămilor în perioada 18 - 29 iulie 2011, în sensul că a anulat parțial acest examen, doar în ceea ce o privește pe reclamanta G.A.; A admis cererea de anulare a Ordinului nr. 7123 din 2 august 2011 emis de pârâta Autoritatea Națională a Vămilor formulată de reclamanta G.A.

în contradictoriu cu A.N.V.; A anulat Ordinul nr. 7123 din 2 august 2011 emis de Autoritatea Națională a Vămilor; A dispus reîncadrarea reclamantei în funcția publică de inspector vamal, grad profesional principal la Biroul Vamal Siret în cadrul Direcției Județene pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași; A obligat pârâta Autoritatea Națională a Vămilor să plătească reclamantei o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și recalculate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat începând cu data de 8 august 2011 până la data reintegrării efective; A obligat pârâtele la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.860 RON. Pentru a pronunța această hotărâre, curtea de apel a reținut următoarele: Excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de A.N.A.F.

nu este fondată, întrucât, așa cum rezultă din cuprinsul cererii introductive, A.N.A.F. a fost chemată în judecată doar pentru primul capăt din cerere, respectiv pentru anularea Ordinelor nr. 2406/2011, 2407/2011 (ordine emise de A.N.A.F.). Pe fondul cauzei, referitor la cererea de anulare a Ordinelor nr. 2406 din 4 iulie 2011 și 2407 din 4 iulie 2011, Curtea a constatat că singurul motiv de anulare invocat a fost acela al nepublicării ordinelor în Monitorul Oficial al României. În opinia curții de apel, nepublicarea în Monitorul Oficial nu atrage anularea, motivele de nelegalitate trebuie să fie concomitente cu emiterea actului, în sensul că acesta să nu fi fost corespunzător cu actul normativ superior în baza căruia a fost emis.

Nepublicarea atrage o altă sancțiune, aceea a inexistenței, cu consecința inopozabilității (așa cum s-a reținut și în cuprinsul Deciziei nr. 5440 din 27 noiembrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție). Referitor la anularea Ordinului nr. 7123 din 2 august 2011: Ordinul contestat, prin care s-a dispus eliberarea reclamantei din funcția publică deținută a fost emis în temeiul H.G. nr. 110/2009, a Ordinului nr. 2406/2011 și a Ordinului nr. 2407/2011, emise de A.N.A.F. Ordinele A.N.A.F. nr. 2406/2011 și nr. 2407/2011, prin care s-a aprobat structura organizatorică a Autorității Națională a Vămilor și statutul de funcții nu au fost publicate în Monitorul Oficial al României, deși exista această obligație, potrivit dispozițiilor art. 11 din Legea nr. 24/2000 și art. 5 alin. (4) din H.G.

nr. 110/2009. Susținerea pârâtei, potrivit căreia că nu era necesară publicarea întrucât ordinele învederate nu au caracter normativ, a fost înlăturată, Curtea reținând că potrivit art. 4 pct. 24 din H.G. nr. 110/2009, A.N.V. are ca atribuție întocmirea de studii, analize și elaborări de proiecte de acte normative privind organizarea activității proprii, așa încât, Ordinele nr. 2406 și 2407, care reglementează structura organizatorică și statele de funcții au, prin urmare, un caracter normativ. Din conținutul acestor ordine, a reținut Curtea, derivă doar indirect drepturi subiective individuale, fapt ce le confirmă caracterul normativ în timp ce din actele administrative individuale derivă direct drepturi și obligații personale.

Aceste două ordine nu privesc persoane determinate, ci doar reglementează normativ, organizarea și statul de funcții, aceste funcții putând fi ocupate de persoane diferite pe parcursul existenței lor, fiind evident caracterul lor impersonal, normativ, ce rezultă cu pregnanță din cuprinsul anexei nr. 11 din Ordinul nr. 2407/2011, care privește Regulamentul pentru organizarea și desfășurarea examenului. Este evident că un astfel de regulament este act administrativ normativ, nu individual, întrucât „normează”, „reglementează” de o manieră generală și impersonală. Odată stabilit caracterul normativ al Ordinelor nr. 2406/2011 și 2407/2011, Curtea a apreciat că nepublicarea lor în Monitorul Oficial al României atrage sancțiunea inexistenței și pe cale de consecință a inopozabilității, aplicându-se prin analogie dispozițiile art. 100 alin. (1) și art. 108 alin. (4) din Constituția României.

De altfel, viciul nepublicării fiind un viciu de legalitate externă, pledează pentru sancțiunea inexistenței, interpretare în acord cu jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție în materie, respectiv Decizia nr. 5440 din 27 noiembrie 2009, în cuprinsul căreia s-a reținut că sancțiunea nepublicării atrage inexistența și prin urmare inopozabilitatea. Cum sancțiunea inexistenței atrage inopozabilitatea, efectele juridice ale Ordinelor nr. 2406/2011 și nr. 2407/2011 nu pot fi opuse reclamantei, iar noua organizare a Autorității Naționale a Vămilor, care a redus numărul de posturi și efectele concursului organizat de A.N.V. (concurs organizat în baza Ordinului nr. 2407/2011) nu pot produce efecte împotriva reclamantei.

Curtea a mai reținut că Ordinul nr. 7123 din 2 august 2011 a fost emis în baza Ordinelor nr. 2406 și 2407, și cum efectele acestora nu îi sunt opozabile reclamantei datorită sancțiunii inexistenței, ordinul atacat este lovit de sancțiunea nulității, fiind emis în baza unor acte normative afectate de vicii de legalitate capitale, în speță, fiind încălcat atât principiul ierarhiei actelor juridice, cât și principiul legalității. În ceea ce privește cererea de constatare a nulității de drept a concursului organizat de A.N.V., având în vedere considerentele referitoare la inopozabilitatea Ordinelor nr. 2406, 2407, anexele la Ordinul nr. 2407/2011, ce reglementează procedura pentru organizarea și desfășurarea examenului, Curtea a ajuns la concluzia că examenul organizat de A.N.V.

este nul doar în ceea ce o privește pe reclamantă, efectele nulității neputându-se extinde asupra celorlalte persoane care au participat la concurs și nu sunt părți în acest dosar. Astfel, în temeiul art. 106 alin. (1), (2) din Legea nr. 188/1999, Curtea a apreciat că se impune reintegrarea reclamantei în funcția publică de inspector vamal grad profesional principal, la Biroul Vamal Siret din cadrul Direcției Județene pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași, precum și plata unei despăgubiri egală cu salariile indexate, majorate și recalculate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat începând cu data de 8 august 2011 până la data reintegrării efective. În temeiul art. 274 C. proc. civ., a obligat pârâtele la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu avocat.

1. Cererile de recurs Împotriva Sentinței civile nr. 444 din 19 decembrie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, au declarat recurs pârâtele Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași în numele și pentru Autoritatea Națională a Vămilor și Agenția Națională de Administrare Fiscală prin președinte, care au invocat motivul de recurs prevăzut la art. 304 pct. 9, în condițiile art. 304 1 C. proc. civ., fiind susținute, în esență, următoarele critici: Printr-o primă critică formulată recurentele Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași și Autoritatea Națională a Vămilor au susținut că sentința civilă recurată este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, în condițiile în care Ordinele Președintelui A.N.A.F.

nr. 2406/2011 și nr. 2407/2011 nu reprezintă acte cu caracter normativ, întrucât acestea nu au o aplicabilitate generală și nu se adresează erga omnes, ci se adresează unui număr restrâns și bine definit de subiecți, care au luat la cunoștință de dispozițiile acestora, dată fiind afișarea acestora atât pe site-ul A.N.A.F., cât și pe site-ul A.N.V., dar și la sediul A.N.V. De asemenea, s-a susținut că: Ordinele nr. 2406, nr. 2407/2011 și 2619/2011 emise de președintele A.N.A.F. nu sunt supuse regimului de publicare în Monitorul Oficial al României, conform art. 11 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 24/2000, privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată; a existat un proces de reorganizare al autorității publice pârâte, fiind redus numărul de posturi de la 4586 la maxim 3159, conform art. 7 alin. (5) din H.G.

nr. 110/2009 privind organizarea și funcționarea A.N.V., modificată și completată prin H.G. nr. 565/2011, nefiind vorba de ocuparea unei funcții publice prin una din modalitățile prevăzute de Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările și completările ulterioare. S-a mai arătat că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 56 și 57 alin. (2) din legea menționată, și nici cele ale H.G. nr. 611/2008; procesul de reorganizare a A.N.V. s-a desfășurat cu avizul A.N.F.P., așa cum rezultă din Adresele nr. 895341 din 29 iunie 2011 și nr. 896.404 din 4 iulie 2011, adrese care, de altfel, au fost invocate în preambulul ordinelor contestate și că nu-i incumbă obligația de a publica anunțul privind examenul de testare profesională în Monitorul Oficial al României cu 30 de zile înainte de data susținerii acestuia, și nici de a respecta dispozițiile H.G.

nr. 611/2008, în ceea ce privește stabilirea bibliografiei, constituirea comisiilor de examen, desfășurarea probelor. S-a învederat că prin Adresa nr. 904.605 din 12 septembrie 2011 emisă de A.N.F.P. se arată că modalitatea de organizare și desfășurare a examenului organizat în cazul reorganizării instituției publice în temeiul art. 100 alin. (3) din Legea nr. 188/1999 se stabilește de către fiecare autoritate sau instituție publică în parte, aceasta nefiind reglementată prin prevederile H.G. nr. 611/2008. Drept urmare, prin Ordinul Președintelui A.N.A.F. nr. 2589/2011 s-a aprobat bibliografia pentru examenul de testare profesională din perioada 18 - 29 iulie 2011, pentru funcționarii publici și personalul contractual din structura A.N.V.

ale căror funcții au fost supuse reorganizării, cărora li s-a oferit posibilitatea de a opta în scris pentru funcții publice vacante, de conducere sau execuție corespunzătoare, în termenul comunicat în preaviz. Recurenta a arătat că subiectele la proba scrisă s-au elaborat de Comisia de examen cu 3 ore înaintea examenului, cu respectarea bibliografiei aprobate, candidații nemulțumiți având posibilitatea formulării unei contestații, interviul desfășurându-se conform art. 23 - 29 din Regulamentul Anexa 11 la O.P.A.N.A.F. nr. 2407/2011, candidații admiși la cele două probe fiind numiți în funcțiile publice conform punctajelor obținute, în ordine descrescătoare și în limita posturilor vacante, potrivit art. 32 din Regulament.

S-a concluzionat că punctajul obținut de intimata-reclamantă G.A. - 144 puncte - a fost mai mic decât cel obținut de ceilalți funcționari publici care au optat pentru aceeași funcție publică vacantă, în cadrul Biroului Vamal Siret existând 26 posturi vacante pentru care și-au exprimat opțiunea 33 funcționari publici, astfel că prin Ordinul nr. 7123 din 2 august 2011 s-a dispus eliberarea intimatei din funcția publică deținută, de inspector vamal grad profesional principal gradația 2 clasa salarizare 44 la Biroul Vamal Siret, din cadrul Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași, întreaga procedură de reorganizare a sistemului vamal și de examen desfășurându-se conform legii.

Prin recursul formulat, recurenta Agenția Națională de Administrare Fiscală a solicitat modificarea în parte a hotărârii recurate, în sensul admiterii excepției lipsei calității procesual pasive, având în vedere faptul că în cauză sunt atacate acte administrative emise de alte instituții, singurele în măsură să formuleze apărări de fond cu privire la criticile invocate de reclamantă, reiterându-se sintetic și celelalte critici ale recurentelor pârâte, prezentate anterior. 2. Apărările intimatei Intimata, prin întâmpinarea depusă la dosar în temeiul art. 308 alin. (2) C. proc. civ. și prin apărătorul său în instanță, a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate. 3. Considerentele instanței de recurs Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurente, a apărărilor cuprinse în întâmpinare, cât și sub toate aspectele, în temeiul art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că recursurile declarate în cauză sunt fondate, pentru argumentele expuse în continuare. În primul rând, Înalta Curte constată că raționamentul judecătorului fondului s-a bazat exclusiv pe ideea că Ordinele Președintelui A.N.A.F. nr. 2406/2011 și nr. 2407/2011 nu au fost publicate în Monitorul Oficial al României deși, fiind acte administrative cu caracter normativ, exista această obligație potrivit dispozițiilor art. 11 alin. (1) din Legea nr. 24/2000 și art. 5 alin. (4) din H.G. nr. 110/2009, aspect de natură a atrage sancțiunea inexistenței respectivelor acte administrative și implicit nulitatea actelor administrative emise în baza acestora, așa încât va analiza doar criticile formulate pe acest aspect.

În acest context, Înalta Curte constată că esențială pentru soluționarea prezentei cauze este calificarea Ordinelor Președintelui A.N.A.F. nr. 2406/2011 și nr. 2407/2011 ca fiind acte administrative normative sau acte administrative individuale, în raport de conținutul acestora și efectele produse în ordinea juridică. Actul administrativ normativ este acel act administrativ prin care se formulează reguli de drept generale și impersonale, se stabilesc situații juridice cu același caracter, aplicabile unui număr nedeterminat de subiecte de drept. Actul administrativ normativ, din punct de vedere material, al cuprinsului său, organizează aplicarea legilor și se aseamănă cu acestea, pentru că edictează reguli, norme, dispoziții generale și obligatorii pentru un număr nelimitat de subiecte.

Actul administrativ individual este un act administrativ concret care privește aplicarea în concret a legilor și se adresează unui subiect de drept determinat sau unei categorii anume a subiectelor de drept. Așadar, cele două tipuri/categorii de acte administrative trebuie diferențiate atât în funcție de obiectul lor, cât și în raport de criteriul determinabilității persoanelor cărora li se aplică, criterii față de care Înalta Curte constată că, atât Ordinul nr. 2406/2011 privind structura organizatorică a A.N.V. și a unităților subordonate acesteia, precum și Ordinul nr. 2407/2011, prin care au fost aprobate statele de funcții pentru A.N.V.

- aparat central și structuri subordonate, precum și regulamentele pentru organizarea și desfășurarea examenului de testare profesională a funcționarilor publici și personalului contractual sunt acte administrative individuale, întrucât acestea nu prevăd reglementări de principiu și nu au o aplicabilitate generală, nu se adresează și nu produc efecte erga omnes, ci urmăresc stabilizarea unei situații juridice precise în favoarea unui număr restrâns și bine definit de subiecte de drept, respectiv funcționarilor publici și personalul contractual din cadrul Autorității Naționale a Vămilor. Astfel, în mod greșit prima instanță a reținut că Ordinele Președintelui A.N.A.F.

nr. 2406/2011 și respectiv nr. 2407/2011, ce au stat la baza Ordinului nr. 7123/2011, sunt acte administrative cu caracter normativ, fără a observa că acestea produc efecte numai în raport cu persoanele care au făcut parte din cadrul structurii A.N.V., respectiv ale căror funcții au fost supuse reorganizării prin reducerea numărului de posturi, ca atare ele se adresează unui număr determinat de subiecte de drept, neputându-se reține aplicabilitatea erga omnes a acestora, rolul lor fiind acela de a aplica H.G. nr. 110/2009, privind organizarea și funcționarea Autorității Naționale a Vămilor, stabilind structura concretă și statul de funcții al acestei autorități, inclusiv pentru direcțiile corespunzătoare din teritoriu.

Odată stabilit faptul că cele două ordine mai sus indicate sunt acte individuale, devin aplicabile, în cauză, dispozițiile art. 11 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 24/2004 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, potrivit cărora: „(2) Nu sunt supuse regimului de publicare în Monitorul Oficial al României: b) actele normative clasificate, potrivit legii, precum și cele cu caracter individual, emise de autoritățile administrative autonome și de organele administrației publice centrale de specialitate.", precum și dispozițiile art. 55 alin. (3) din Anexa 1 la H.G.

nr. 561/2009 pentru aprobarea Regulamentului privind procedurile, la nivelul Guvernului, pentru elaborarea, avizarea și prezentarea proiectelor de documente de politici publice, a proiectelor de acte normative, precum și a altor documente, în vederea adoptării/aprobării, potrivit cărora: „Nu sunt supuse regimului de publicare în Monitorul Oficial al României, Partea I, ordinele, instrucțiunile și alte acte cu caracter normativ clasificate potrivit legii, precum și cele cu caracter individual”. Prin urmare, în mod greșit a reținut instanța de fond că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 24/2000 și art. 5 alin. (4) din H.G. nr. 110/2009 privind organizarea și funcționarea A.N.V., cerința publicării fiind prevăzută de lege în raport de un act administrativ cu caracter normativ, iar nu individual, cum este cazul ordinelor invocate în speță, emise în condițiile art. 5 alin. (3) și art. 7, art. 8 și art. 9 din H.G.

nr. 110/2009 privind organizarea și funcționarea Autorității Naționale a Vămilor, modificată și completată prin H.G. nr. 565/2011. În concluzie, în mod neîntemeiat a apreciat instanța de fond că cele două ordine, prin nepublicarea în Monitorul Oficial al României, nu pot produce efecte juridice, de unde a reținut, în mod greșit, caracterul nelegal al întregii proceduri de eliberare din funcție a reclamantei, respectiv caracterul nelegal al tuturor actelor emise în această procedură, inclusiv a Ordinului nr. 7146 din 2 august 2011, prin care intimata-reclamantă a fost eliberată din funcția publică de inspector vamal. Totodată, constatând, în acord cu instanța de fond, că recurenta Agenția Națională de Administrare Fiscală, este emitenta Ordinului nr. 2407/2011, prin care s-a dispus organizarea examenului contestat în prezenta cauză, Înalta Curte constată că în mod corect s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a acestei recurente.

Deoarece în cererea introductivă intimata-reclamantă a formulat și alte critici privind legalitatea procedurii de concurs, care nu au fost examinate de prima instanță, ceea ce echivalează cu o necercetare completă a fondului cauzei deduse judecății, în sensul art. 312 alin. (3) C. proc. civ., pentru a nu lipsi părțile de un grad de jurisdicție, se va dispune, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, precum și a dispozițiilor art. 312 alin. (1) - (3) C. proc. civ., admiterea recursurilor declarate de Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași, în nume propriu și pentru Autoritatea Națională a Vămilor, precum și de către Agenția Națională de Administrare Fiscală, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru verificarea și soluționarea tuturor susținerilor intimatei-reclamante.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași în numele și pentru Autoritatea Națională a Vămilor și Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva Sentinței nr. 444 din 19 decembrie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 octombrie 2012. Procesat de GGC - AZ