ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 665/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul cererii de chemare în judecată și hotărârea primei instanțe. Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, la data de 26 septembrie 2011, reclamanta G.A.

a solicitat anularea Ordinului nr. 2.406 din 04 iulie 2011 emis de ANAF prin care s-a aprobat structura organizatorică a aparatului central al A.N.V, ale direcțiilor generale și a municipiului București și direcțiilor județene și a municipiului București pentru accize și operațiuni vamale și a Ordinului nr. 2.407 din 04 iulie 2011 emis de aceiași pârâtă prin care s-a aprobat statul de funcțiuni a Autorității Naționale a Vămilor și unităților subordonate acesteia; A solicitat, totodată să se constate că examenul organizat de pârâta Autoritatea Națională a Vămilor în perioada 18 - 29 iulie 2011 este nul de drept; să se anuleze Ordinul nr. 7.123 din 02 august 2011; să se dispună reîncadrarea sa în funcția publică de inspector vamal, grad profesional principal la Biroul Vamal Siret din cadrul Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași; să fie obligată pârâta să-i plătească o despăgubire egală cu salariile și celelalte drepturi de care ar fi beneficiat în cazul în care era în funcție, actualizată cu rata inflației.

La termenul de judecată din data de 27 octombrie 2011, s-a luat în examinare cererea de suspendare a Ordinului nr. 7.123 din 02 august 2011 emis de A.N.V, până la soluționarea fondului acțiunii în anulare a actelor contestate, formulată de reclamanta G.A. Prin Încheierea de ședință din data de 27 octombrie 2011, instanța a respins cererea de suspendare ca neîntemeiată, reținând în esență că, în cauză, nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Pentru termenul de judecată din data de 9 februarie 2012, recurenta reclamantă a solicitat instanței să ia act că renunță la judecarea recursului declarat, în temeiul art. 246 C. proc.

civ. II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție. Manifestarea de voință în sensul de a se renunța la judecată, reprezintă o desistare, care nu este supusă cenzurii Înaltei Curți, conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil. Văzând dispozițiile prevăzute de art. 246 alin. (1) C. proc. civ., în conformitate cu care se poate renunța oricând la judecată, fie verbal în ședință, fie prin cerere scrisă și având în vedere dispozițiile art. 129 alin. (6) C. proc. civ., Înalta Curte va lua act de renunțarea la judecata recursului formulat de G.A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Ia act de renunțarea la judecarea recursului formulat de G.A. împotriva Încheierii din 27 octombrie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția a II-a contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 9 februarie 2012. Procesat de GGC - LM