ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4934/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Craiova, reclamantul N.Ș. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele

Autoritatea Națională a Vămilor și Agenția Națională de Administrare Fiscală,

constatarea nulității Ordinului nr. 27 din 6 ianuarie 2012 prin care s-a dispus

eliberarea sa din funcția publică pe care o deținea, obligarea pârâtelor la

reîncadrarea sa în funcția deținută anterior eliberării fin funcție, obligarea

pârâtelor la plata daunelor morale, precum și suspendarea ordinului atacat, în

temeiul art. 15 prin raportare la art. 14 din Legea nr. 55472004.

Prin întâmpinare,

pârâta Autoritatea Națională a Vămilor a solicitat respingerea acțiunii ca

neîntemeiată.

Pârâta Agenția Națională

de Administrare Fiscală, prin întâmpinare, a invocat excepția lipsei calității

procesuale pasive, pe fond solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

de apel

Prin Sentința nr. 345

din 6 aprilie 2012, Curtea de Apel Craiova a respins cererea de suspendare a

Ordinului nr. 27/2012 formulată de reclamantul N.Ș., în contradictoriu cu

pârâtele Autoritatea Națională a Vămilor și Agenția Națională de Administrare

Fiscală.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că în cadrul cererii de

suspendare, reclamantul a invocat, în susținerea cazului bine justificat,

argumente ce vizează fondul cauzei, prin urmare susținerile acestuia

referitoare la nepublicarea ordinelor în M. Of. exced analizei în cadrul

procesual de față.

Prin urmare, prima

instanță a apreciat că, în limitele permise de natura specifică a procedurii,

nu există împrejurări legate de starea de fapt și de drept din care să rezulte

o îndoială puternică asupra prezumției de legalitate de care se bucură actul

administrativ.

În fine, judecătorul

fondului a constatat că în cauză nu este îndeplinită nici condiția pagubei

iminente, susținerile reclamantului referitoare la pierderea salariului și

situația economică, nefiind concludente pentru a se aprecia că sunt întrunite

condițiile legale ale suspendării executării actului administrativ.

în cauză

Împotriva sentinței

Curții de apel a declarat recurs reclamantul N.Ș., criticând sentința pentru

nelegalitate și netemeinicie, pentru următoarele motive:

Se arată în esență

că, în mod greșit, instanța de fond apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile

prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, în condițiile în care Ordinele nr.

2406/2011 și nr. 2407/2011, în baza cărora a fost emis actul administrativ

atacat, nu au fost publicate în M. Of., motiv pentru care nu puteau produce

efecte juridice.

De asemenea,

recurentul a susținut că ordinul atacat este rezultatul încălcării de către

instituția emitentă a dispozițiilor din Legea nr. 188/1999 și H.G. nr. 611/2008

În fine, recurentul

arată că este îndeplinită și condiția prevenirii unei pagube iminente, întrucât

actul atacat îi provoacă pagube de ordin material prin pierderea drepturilor

salariale, lipsa veniturilor afectând situația sa financiară, grevate pe

actuală stare economică pe care o traversează întreaga societate.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința

atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă, precum și în baza art.

304

1

C. proc. civ., sub toate aspectele, Înalta Curte constată că

recursul este nefondat pentru argumentele expuse în continuare.

și de drept relevate

Cauza dedusă

judecății care are ca obiect cererea de suspendare a executării Ordinului nr.

27 din 6 ianuarie 2012 prin care intimata Autoritatea Națională a Vămilor a

dispus încetarea raportului de serviciu al recurentului, începând cu data de 1

ianuarie 2012, prin eliberare din funcția publică teritorială de execuție -

inspector vamal grad profesional principal gradația 5, clasa de salarizare 48,

la Biroul Vamal Porțile de Fier din cadrul Direcției Regionale pentru Accize și

Operațiuni Vamale Timișoara.

Ordinul nr. 27/2012 a

fost emis în temeiul H.G. nr. 110/2009 privind organizarea și funcționarea

A.N.V., cu modificările și completările ulterioare, precum și a Ordinului nr.

2406/2011 și Ordinului nr. 2407/2011 emise de președintele A.N.A.F.

La emiterea ordinului

au fost avute în vedere:

Dispozițiile

Ordinului Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 2406 din

4 iulie 2011 privind aprobarea structurilor organizatorice ale aparatului

central al Autorității Naționale a Vămilor, direcțiilor regionale pentru accize

și operațiuni vamale, direcțiilor județene și a municipiului București pentru

accize și operațiuni vamale; prevederile Ordinului Președintelui Agenției

Naționale de Administrare Fiscală nr. 2407 din 4 iulie 2011 privind aprobarea

statului de funcții al Autorității Naționale a Vămilor - aparat central și

structuri subordonate; avizele Agenției Naționale a Funcționarilor Publici nr.

896.341 din 29 iunie 2011 și nr. 896.404 din 4 iulie 2011 înregistrate la

Autoritatea Națională a Vămilor cu nr. 37.601 din 29 iunie 2011 și nr. 37.516

din 4 iulie 2011; Preavizul nr. 37601/2011; lista funcțiilor publice vacante

corespunzătoare puse la dispoziție pentru a opta în vederea numirii în una din

funcțiile publice; opțiunea persoanei în cauză pentru ocuparea funcției publice

teritoriale de execuție de inspector vamal grad profesional principal în cadrul

Biroului Vamal Porțile de Fier 1.

Luând în considerare

înscrisurile depuse la dosar, Înalta Curte constată că prima instanță a

interpretat și aplicat corect prevederile art. 14 alin. (1) din Legea nr.

554/2004, reținând neîndeplinirea, în speță, a condiției cazului bine justificat

pentru suspendarea actului administrativ, în accepțiunea art. 2 alin. (1) lit.

t) din aceeași lege.

Conform acestei norme

juridice, există un caz bine justificat dacă din datele speței pot fi

identificate anumite împrejurări de fapt sau de drept, care sunt de natură să

creeze o îndoială serioasă asupra legalității actului administrativ,

împrejurări care pot fi lesne decelate la nivelul aparenței dreptului, fără a

se prejudeca fondul cauzei.

Cu referire concretă

criticile formulate de recurent împotriva sentinței adoptate de judecătorul

fondului, fără a păși la efectuarea unei analize care ar depăși limitele sumare

ale procedurii suspendării executării actului administrativ, Înalta Curte

reține că cele două categorii de acte administrative trebuie diferențiate atât

în funcție de obiectul lor cât și în raport de criteriul determinabilității

persoanelor cărora li se aplică.

Înalta Curte constată

că, atât Ordinul nr. 2406/2011 privind structura organizatorică a A.N.V. și a

unităților subordonate acesteia, precum și Ordinul nr. 2407/2011 prin care au

fost aprobate statele de funcții pentru A.N.V. - aparat central și structuri

subordonate precum și Regulamentele pentru organizarea și desfășurarea

examenului de testare profesională a funcționarilor publici și personalului

contractual sunt acte administrative individuale, întrucât acestea nu prevăd

reglementări de principiu și nu au o aplicabilitate generală, nu se adresează

și nu produc efecte erga omnes, ci urmăresc stabilizarea unei situații juridice

precise în favoarea unui număr restrâns și bine definit de subiecte de drept,

respectiv funcționarilor publici și personalul contractual din cadrul A.N.V.

Astfel, Ordinele

Președintelui A.N.A.F. nr. 2406/2011 și respectiv nr. 2407/2011, ce au stat la

baza emiterii Ordinului nr. 27/2012, sunt acte administrative cu caracter

individual, producând efecte numai în raport cu persoanele care au făcut parte

din cadrul structurii A.N.V., respectiv ale căror funcții au fost supuse

reorganizării prin reducerea numărului de posturi, ca atare el se adresează

unui număr determinat de subiecte de drept, neputându-se reține aplicabilitatea

erga omnes a acestuia, rolul acestora fiind acela de a organiza în temeiul H.G.

nr. 110/2009, structura concretă a A.N.V.

Odată stabilit faptul

că cele două ordine mai sus indicate sunt acte individuale, devin aplicabile,

în cauză, dispozițiile art. 11 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 24/2004 privind

normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative,

republicată, potrivit cărora: „(2) Nu sunt supuse regimului de publicare în M.

Of. al României: b) actele normative clasificate, potrivit legii, precum și

cele cu caracter individual, emise de autoritățile administrative autonome și

de organele administrației publice centrale de specialitate.", precum și

dispozițiile art. 55 alin. (3) din Anexa 1 la H.G. nr. 561/2009 pentru

aprobarea Regulamentului privind procedurile, la nivelul Guvernului, pentru

elaborarea, avizarea și prezentarea proiectelor de documente de politici publice,

a proiectelor de acte normative, precum și a altor documente, în vederea

adoptării/aprobării, potrivit cărora: „Nu sunt supuse regimului de publicare în

M. Of. al României, Partea I, ordinele, instrucțiunile și alte acte cu caracter

normativ clasificate potrivit legii, precum și cele cu caracter individual”.

Prin urmare, sunt

nefondate susținerile recurentului privind încălcarea dispozițiile Legii nr.

24/2000, cerința publicării fiind prevăzută de lege în raport de un act

administrativ cu caracter normativ, iar nu individual, cum este cazul ordinelor

invocate în speță, emise în condițiile art. 5 alin. (3) și art. 7, art. 8 și

art. 9 din H.G. nr. 110/2009.

Celelalte argumente,

privind nelegalitatea derulării procedurilor de reorganizare a autorității și

de recrutare a funcționarilor publici în raport cu prevederile corespunzătoare

ale Legii nr. 188/1999 și cu legislația secundară, nu ar putea constitui temei

al identificării, în speță, a unui caz bine justificat, pentru că verificarea

lor ar necesita un probatoriu complex, care ar prejudeca fondul cauzei, ceea ce

nu este permis în cadrul procedurii suspendării executării actului

administrativ.

Prin urmare, instanța

de control judiciar apreciază că argumentele prezentate de către partea aflată

în discuție nu sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința

legalității actului administrativ contestat.

În ceea ce privește

paguba iminentă, definită în art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004 ca

fiind prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea

previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu

public, Înalta Curte, fără a înlătura, de plano, consistența acestui argument,

constată că, în raport cu cele reținute anterior în privința neîndeplinirii

condiției cazului bine justificat, nu se impune reformarea sentinței, pentru că

art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 impune îndeplinirea cumulativă a celor

două condiții.

soluției adoptate în recurs.

Având în vedere

considerentele menționate, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta

Curte va respinge recursul ca nefondat, neexistând motive de reformare a

sentinței, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 sau art. 304 pct.

9 și art. 304

1

C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de N.Ș. împotriva Sentinței nr. 345 din 6 aprilie 2012 a Curții de

Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 22 noiembrie 2012.

Procesat de GGC - LM