ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3570/2013

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 16 mai 2012, reclamanta SC T.R.E.F.O. SA a chemat în judecată pe pârâta A.N.A.F., D.G.A.M.C., solicitând suspendarea executării Deciziei de Impunere nr. F-MC 67 din 21 martie 2012 emisă de A.N.A.F., D.G.A.M.C., până la soluționarea în primă instanța a acțiunii în anularea deciziei de impunere. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin decizia de impunere a cărei suspendare se solicită s-au stabilit în sarcina sa obligații suplimentare de plata în valoare totală de 1.277.418 lei. A mai arătat reclamanta următoarele: - În perioada 30 mai 2011 - 07 noiembrie 2011 doi comisari din cadrul Gărzii Financiare Galați au efectuat un control la societate, control ce a vizat realitatea și legalitatea operațiunilor comerciale derulate în perioada februarie - iulie 2008 cu societatea M.P.

Ungaria. Din cuprinsul Procesului Verbal nr. 2394/GL din 07 octombrie 2011 încheiat la data 07 octombrie 2011 a reieșit că după întocmirea unei note de constatare în data de 30 mai 2012, cei doi comisari au solicitat efectuarea unor controale încrucișate de către Garda Financiara Mureș și Cluj la cei trei transportatori înscriși în scrisorile de transport internațional predate de reclamantă, respectiv la SC R. SRL Luduș, la SC I.T. SRL Cluj și la SC E.I.T. SRL. Urmare a primirii Procesului Verbal al Gărzii Financiare, D.G.A.M.C., Activitatea de inspecție fiscală a desfășurat (între 21 decembrie 2011 și 21 martie 2012) o procedură de inspectie fiscală având ca obiect verificarea T.V.A.

în perioada 01 februarie 2008 - 31 iulie 2008, finalizată prin emiterea Raportului de Inspecție F/MC 65 din 21 martie 2012. În temeiul Raportului de Inspecție Fiscala, s-a emis și decizia de impunere, amândouă documentele fiind comunicate societății la data de 05 aprilie 2012. Prin decizia de impunere s-au stabilit în sarcina societății obligații suplimentare de plată în suma totală de 1.277.418 lei. Cu privire la îndeplinirea conditiei privind cazul bine justificat s-au menționat următoarele: perioada controlată a mai făcut obiectul unui control anterior, finalizat în 22 decembrie 2008; actele fiscale contestate sunt nemotivate; încălcarea principiilor comunitare care guvernează regimul T.V.A.

și care sunt consacrate deja în jurisprudența C.E.J. ; stabilirea obligațiilor suplimentare s-a făcut în pofida faptului că T. a prezentat echipei de inspecție scrisorile de transport internațional purtând mențiunea că locul de destinație al mărfurilor livrate este M. Ungaria; în subsidiar, echipa de inspectie nu a luat în considerare nici măcar cele 11 copii ale exemplarului 3 al scrisorilor de transport internațional, care poartă semnătura și ștampila M. Ungaria, ceea ce atesta ca bunurile transportate cu respectivele scrisori au fost efectiv livrate intracomunitar. În ceea ce privește cea de a doua condiție, s-a arătat că iminența cu care se va iniția în cazul reclamantei procedura executării silite a creanței contestate, este suficientă pentru a dovedi îndeplinirea condiției prevenirii pagubei iminente în speță.

Prin sentința nr. 3869 din 8 iunie 2012, Curtea de Apel București a admis cererea formulată de reclamanta SC T. SA și a dispus suspendarea executării Deciziei de impunere nr. F-MC 67 din 21 martie 2012 emisă de pârâtă, până la pronunțarea instanței de fond. Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a reținut că potrivit art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până Ia pronunțarea instanței de fond.

În consecință, instanța de contencios administrativ învestită cu judecarea cererii de suspendare trebuie să analizeze dacă în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 pentru a se dispune măsura provizorie a suspendării executării actului administrativ, referitoare la: - existența unui caz bine justificat, în sensul art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004; - iminența producerii unei pagube, în sensul art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004. Curtea a apreciat că există împrejurari legate de starea de fapt si de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.

Comparând cele două perioade verificate, a reținut Curtea că perioada verificată recent prin actele fiscale contestate și a căror suspendare se solicită actualmente este cuprinsă în perioada mult mai mare, verificată anterior, prin raportul de inspecție din 22 decembrie 2008. În opinia Curții, este inadmisibil ca un act administrativ fiscal să fie nemotivat sau să fie motivat prin citarea unor texte inaplicabile în speță, fară indicarea manierei în care contribuabilul ar fi încălcat respectivele norme. În lipsa unei asemenea motivări, se lipsește de fundament prezumția de legalitate a actului administrativ fiscal.

Cu privire la conditia prvenirii unei pagube iminente, Curtea a observat că potrivit art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea 554/2004 prin paguba iminenta se intelege "prejudiciul material viitor și previzibil sau după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public". Reclamanta a depus un raport de expertiză extrajudiciară care are ca obiectiv stabilirea impactului pe care plata creanței fiscale de 1.277418 lei ar avea-o asupra activității reclamantei în perioada martie - aprilie 2012. A concluzionat Curtea că, din acest raport reiese că în lipsa măsurii suspendării, activitatea reclamantei va fi complet blocată cu riscul imposibilității de resuscitare a acesteia, având consecințe ireversibile și atrăgând necesitarea inițierii procedurii insolventei.

Împotriva sentinței pronunțată de Curtea de Apel București a declarat recurs A.N.A.F. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând în drept dipozițiile art. 309 pct. 9 C. proc. civ. În motivarea căii de atac se arată că instanța de fond a pronunțat hotărârea cu încălcarea prevederilor legale cuprinse în art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ. Se arată că în speță, motivele invocate de intimate-reclamantă în cererea de chemare în judecată nu sunt de natură să dovedească faptul că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004. Se menționează că în vederea îndeplinirii primei condiții, cea a cazului bine justificat, instanța de fond nu avut în vedere faptul că, intimate-reclamantă a invocat o serie de motive privind nelegalitatea actului administrativ atacat, aspecte care țin de fondul dreptului dedus judecății prin acțiunea în anulare.

Susține recurenta că hotărârea instanței de fond a fost dată cu aplicarea greșită a legii și în ceea ce privește a doua condiție, ce referitoare la iminența producerii unei pagube. În opinia recurentei, instanța de fond în mod greșit a admis acțiunea, în situația în care intimata-reclamantă nu a făcut dovada că, în speță, există un prejudiciu material viitor și previzibil pe care l-ar putea suferi dacă nu se suspendă executarea actului administrative atacat și care să justifice suspendarea executării actului atacat, suspendarea fiind situația de excepție. Examinând cauza prin prisma criticilor din recurs, în raport cu art. 304 și art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru considerentele arătate în continuare.

Conform celor expuse anterior, reclamanta SC T. SA și SC T. SA a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere având ca obiect suspendarea executării Deciziei de Impunere nr. F-MC 67 din 21 martie 2012 emisă de A.N.A.F. – D.G.A.M.C., până la soluționarea în primă instanța a acțiunii în anularea deciziei de impunere. Prin sentința ce formează obiectul recursului, instanța de fond s-a pronunțat în sensul admiterii cererii de suspendare, reținând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 15 coroborat cu art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Înalta Curte constată că, prin Sentința nr. 1002 pronunțată în Dosarul nr. 6412/2/2012, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, învestită cu acțiunea în anularea Deciziei de Impunere nr. F-MC 67 din 21 martie 2012 emisă de A.N.A.F.

– D.G.A.M.C., a respins, ca inadmisibilă cererea de chemare în judecată formulată de SC T. SA prin administrator judiciar. Soluția pronunțată de instanța învestită cu acțiunea în anularea actelor administrative, conferă consistență concluziei că, în cauză, nu este îndeplinită condiția cazului bine justificat în sensul art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, pentru a fundamenta eventual dispunerea, în cadrul procedurii sumare reglementate de art. 14 din Legea nr. 554/2004 și sub rezerva îndeplinirii cumulative a celor două condiții prevăzute de textul de lege, măsura provizorie a suspendării executării actelor a căror legalitate a fost constată pe calea acțiunii în anulare.

Or, constatarea faptului că nu este îndeplinită condiția referitoare la cazul bine justificat în sensul în art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, face de prisos analiza condiției prevenirii unei pagube iminente, în sensul art. 2 alin. (1) lit. ș) din aceeași lege, atâta timp, așa cum s-a arătat anterior, pentru a fi dispusă măsura provizorie de suspendare a executării actului administrativ, este necesară îndeplinirea cumulativă a celor două condiții prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ. Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, cu consecința modificării sentinței atacate în sensul respingerii cererii de suspendare formulată de SC T. SA, prin administrator judiciar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta A.N.A.F. împotriva sentinței nr. 3869 din 8 iunie 2012 a Curții de Apel București, secția A VIII-A contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul că respinge cererea de suspendare formulată de SC T. SA, prin administrator judiciar ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 martie 2013.