ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 518/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei. 1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată la data de 8 martie 2012 pe rolul Curții de Apel Galați, reclamanta SC G. SRL – Galați a solicitat, în contradictoriu cu pârâta D.G.F.P. Galați, suspendarea executării Deciziei de impunere nr. 103 din 27 februarie 2012 și a Raportului de inspecție fiscală nr. 104 din 27 februarie 2012 emise de pârâtă, prin care se contestă suma de 651.164 lei, reprezentând impozit pe profit, majorări și penalități de întârziere, precum și T.V.A. Reclamanta arată că este îndeplinită prima cerință prevăzută de art. 14 din Legea nr. 554/2004, întrucât, împotriva deciziei de impunere, a formulat contestație înregistrată la pârâtă la 08 martie 2012 (filele 15-18 la dosarul de fond), arătând motivele invocate în cuprinsul contestației administrative, expuse în continuare.

Sub aspectul cazului bine justificat, cu privire la sumele stabilite suplimentar prin actele contestate, reprezentând impozit de profit și T.V.A., precum și majorări de întârziere și penalități aferente, reclamanta arată că a înregistrat în evidența contabilă facturile emise ca urmare a unor prestații efectiv realizate de către SC A. SRL, SC Z. SRL și SC B. SRL, cu respectarea dispozițiilor art. 21 alin. (1) și alin. (4) lit. m), art. 145 alin. (2) lit. a) din C. fisc. și ale pct. 48 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind C. fisc., aprobate prin H.G. nr. 44/2004.

Expunând pe larg derularea operațiunilor de natură contractuală și fiscală, reclamanta susține, în esență, că, prin actele contestate în mod eronat au fost stabilite obligații fiscale suplimentare în sarcina societății, întrucât aceasta nu răspunde pentru faptul că societățile comerciale interpuse SC L. SA și SC C. C. SRL nu au colectat și nu au achitat T.V.A., iar SC M. E. SRL nu a înregistrat, nu a declarat și nu a plătit T.V.A. colectată, raportat la dispozițiile art. 134, art. 134 1 , art. 134 2 , art. 145 alin. (1) și (2) și art. 160 alin. (2) lit. b) din C. fisc.

În esență, reclamanta mai arată că aprecierile făcute de organele de inspecție fiscală în sensul că nu ar fi reale operațiunile desfășurate de societate cu diverși furnizori și prestatori, pe considerentul că nu a fost făcută dovada desfășurării acestora cu situații de lucrări, nu pot fi primite cât timp acestea au fost efectuate pe baza unor contracte comerciale, conform art. 134 1 alin. (7) din C. fisc. Reclamanta susține că este îndeplinită și condiția referitoare la prevenirea producerii unei pagube iminente, întrucât executarea actelor contestate ar pune societatea în situația de a nu-și putea onora obligațiile curente față de furnizori, ducând la un blocaj financiar și funcțional, ceea ce ar paraliza activitatea societății și ar atrage după sine insolvența.

Se arată, totodată, că societatea nu ar mai putea achita salariile celor aproximativ 40 de angajați, iar societatea nu are debite față de bugetul statului, fiind unul dintre contribuabilii importanți la nivelul Județului Galați. 2. Soluția pronunțată de Curtea de apel Prin Sentința nr. 177 din 4 aprilie 2012, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de reclamanta SC G. SRL – Galați și a dispus suspendarea Deciziei de impunere nr. 103 din 27 martie 2012 emisă de autoritatea pârâta D.G.F.P. Galați, până la soluționarea instanței de fond.

Curtea de apel a reținut, în esență, următoarele: Raportat la dispozițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, sunt îndeplinite cumulativ cele două condiții prevăzute de textul de lege raportat la art. 2 alin. (1) lit. ș) și t) din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat și iminența producerii unei pagube, precum și sesizarea, în condițiile art. 7 din aceeași lege, a autorității publice care a emis actele contestate. De asemenea, reclamanta a îndeplinit și condiția depunerii unei cauțiuni în valoare de 10.000 lei, conform recipisei C.E.C. din 2012, potrivit art. 215 alin. (2) C. proc. fisc.

Examinând sumar actele dosarului, fără a antama fondul cauzei, instanța a constatat că este îndeplinită condiția cazului bine justificat impusă de art. 14 din Legea nr. 554/2004, în raport de faptul că actul fiscal contestat poate fi pus în executare, anterior momentului în care instanța de judecată urmează sa analizeze legalitatea acestuia, cu consecința producerii de prejudicii care ulterior nu mai pot fi reparate. Astfel, în raport cu complexitatea cauzei, a contractelor de vânzare cumpărare încheiate de societatea reclamantă cu SC M. E. SRL Oradea, societate fantomă conform susținerilor pârâtei, urmează a fi analizate condițiile privind exigibilitatea taxei pe valoarea adăugată conform dispozițiilor art. 145 alin. (2) lit. a), art. 11 și art. 134 1 alin. (7) din C. fisc., dacă constatările pârâtei sunt corecte sau nu privind achiziționarea de marfă prin societăți interpuse și nu direct de la producător, în scopul obținerii deducerii de T.V.A.

Actele dosarului și ansamblul circumstanțelor cauzei atestă, totodată, și îndeplinirea condiției privind iminența pagubei, raportat la numărul angajaților, precum și a contractelor încheiate de societate reclamantă cu ceilalți parteneri contractuali, care ar pune-o în imposibilitatea îndeplinirii obligațiilor contractuale,datorită contextului economic. 3. Recursul declarat de pârâta D.G.F.P. Galați Î mpotriva sentinței pronunțate de Curtea de apel a declarat recurs pârâta D.G.F.P. Galați, invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 și art. 304 1 C. proc. civ.

În esență, recurenta-pârâtă susține că în mod greșit instanța a reținut îndeplinirea condiției referitoare la cazul bine justificat în sensul art. 14 alin. (1) coroborat cu art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, deoarece susținerile reclamantei nu constituie motive suficiente pentru înlăturarea prezumției de legalitate a actului contestat, raportat la împrejurările de fapt și de drept ale cauzei. De asemenea, recurenta-pârâtă susține că în mod greșit instanța a reținut îndeplinirea condiției referitoare la prevenirea producerii unei pagube iminente în sensul art. 14 alin. (1) coroborat cu art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004, deoarece reclamanta nu a făcut dovada iminenței producerii unui prejudiciu material.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Deși a invocat dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., se constată că recurenta-pârâtă nu a expus argumente în sensul dispozițiilor menționate, toate criticile cuprinse în cererea de recurs fiind circumscrise prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în raport de care va fi analizată calea de atac exercitată. Examinând cauza prin prisma criticilor din recurs, în raport cu art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru considerentele arătate în continuare. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Conform celor expuse anterior, reclamanta SC G. SRL - Galați a învestit instanța de contencios administrativ, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, cu o cerere de suspendare a executării Deciziei de impunere nr. 103 din 27 februarie 2012 și a Raportului de inspecție fiscală nr. 104 din 27 februarie 2012 emise de pârâta D.G.F.P.

Galați, prin care au fost stabilite în sarcina societății obligații fiscale suplimentare, după cum urmează: impozit de profit – 6.630 lei, majorări de întârziere – 8.017 lei și penalități de întârziere – 994 lei; T.V.A. – 383.464 lei, majorări de întârziere – 194.539 lei și penalități de întârziere – 57.520 lei. Măsura de suspendare a executării actului administrativ la cererea persoanei vătămate, reglementată în art. 14 din Legea nr. 554/2004, constituie un instrument procedural menit să asigure protecția juridică provizorie a subiectelor de drept în sarcina cărora actul administrativ dă naștere unor obligații, până la evaluarea acestuia de către instanța de contencios administrativ învestită cu acțiunea în anulare.

Sau, așa cum a reținut Curtea Constituțională, „dreptul de a solicita suspendarea executării unui act administrativ […] constituie o garanție procesuală aflată la îndemâna părții interesate pentru evitarea efectelor negative pe care punerea în executare a actului administrativ unilateral a cărui anulare s-a solicitat le-ar putea avea asupra acesteia” Această măsură de protecție, care înlătură temporar efectul executoriu al actului administrativ, poate fi dispusă numai dacă sunt îndeplinite cele două condiții prevăzute cumulativ de lege: - cazul bine justificat, definit de art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, ca fiind împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ ; - paguba iminentă, definită de art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004, ca fiind prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public . Îndeplinirea celor două condiții este verificată în funcție de circumstanțele cauzei, printr-o analiză sumară a aparenței dreptului, pe baza argumentelor de fapt și de drept prezentate de partea interesată,

care trebuie să ofere indicii suficiente pentru răsturnarea prezumției de legalitate de care se bucură actul administrativ și să facă verosimilă iminența producerii unei pagube greu sau impozabil de înlăturat în ipoteza în care actul contestat ar fi, în final, anulat de instanță. În jurisprudența sa, Înalta Curte a reținut că, pentru conturarea cazului temeinic justificat care să impună suspendarea unui act administrativ, instanța trebuie să își limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt și/sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ.

Astfel de împrejurări vădite, de fapt sau/și de drept, care sunt de natură să producă o îndoială serioasă cu privire la legalitatea unui act administrativ au fost reținute de Înalta Curte ca fiind: emiterea unui act administrativ de către un organ necompetent sau cu depășirea competenței, actul administrativ emis în temeiul unor dispoziții legale declarate neconstituționale, nemotivarea actului administrativ, modificarea importantă a actului administrativ în calea recursului administrativ. Or, în cauză, în sensul celor expuse, nu suntem în prezența unor împrejurări vădite de fapt sau de drept care să facă dovada îndeplinirii cerinței referitoare la cazul bine justificat în sensul art. 14 alin. (1) coroborat cu art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004.

în acest sens, Înalta Curte constată că, prin cererea de chemare în judecată și probatoriul administrat, reclamanta invocă motive de nelegalitate a actului contestat ce presupun o analiză în fond, în concret și complexă a situației de fapt și a dispozițiilor legale incidente, care au stat la baza emiterii actului contestat, examinare ce excede procedurii sumare de verificare a aparenței dreptului reglementată de art. 14 din Legea nr. 554/2004. De asemenea, Înalta Curte constată că în mod eronat instanța de fond a apreciat că este îndeplinită cerința referitoare la prevenirea producerii unei pagube iminente, atât atimp cât aprecierea este fundamentată exculsiv pe simplele aserțiuni ale reclamantei referitoare la imposibilitatea de plată a obligațiilor curente față de furnizori, la riscul unui blocaj financiar și funcțional și al intrării în insolvență sau la imposibilitatea de plată a angajaților.

Sub acest aspect, se constată că reclamanta nu a administrat probe care să facă dovada obligațiilor de plată curente ale societății prin raportare la disponibilitățile financiare pentru a se putea aprecia cu privire la prejudiciul material viitor și previzibil care s-ar produce prin punerea în executare a actului contestat. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 312 alin. (1) și alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de D.G.F.P. Galați împotriva sentinței Curții de Apel Galați, pe care o va modifica în sensul respingerii, ca nefondată, a cererii de suspendare a executării formulată de reclamanta SC G. SRL Galați.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de D.G.F.P. Galați împotriva Sentinței civile nr. 177 din 4 aprilie 2012 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul că respinge cererea de suspendare a executării formulată de reclamanta SC G. SRL Galați, ca nefondată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 februarie 2013.