ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4015/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamanta

a solicitat în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională a Vămilor

anularea actului administrativ nr. 39142 din 5 iulie 2011, suspendarea

executării Ordinului nr. 7072 din 2 august 2011, obligarea pârâtei la plata

despăgubirilor bănești egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate,

repunerea părților în situația anterioară în sensul reintegrării pe postul

deținut anterior datei la care Ordinul nr. 7072 și-a produs efectele, obligarea

pârâtei la plata daunelor morale în cuantum de 5000 lei și a cheltuielilor de

judecată.

În

susținerea cererii de suspendare reclamanta a arătat că sunt îndeplinite

condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 privind suspendarea

executării unui act administrativ.

În ceea

ce privește cazul bine justificat reclamanta a susținut că Ordinul nr. 7072 din

2 august 2011 încalcă drepturile conferite funcționarilor publici prin Legea nr.

188/1999.

În ceea

ce privește prejudiciul, reclamanta a precizat că efectul imediat al acestui

act administrativ îl constituie lipsirea sa de câștigul realizat sub forma de

salariu și crearea condițiilor unei existențe precare.

Curtea de Apel Brașov

- Secția de contencios administrativ și fiscal prin încheierea din 16 noiembrie

2011 a admis cererea formulată de reclamantă și a dispus suspendarea executării

Ordinului nr. 7072 din 2 august 2011 emis de vicepreședintele Autorității

Naționale a Vămilor, până la soluționarea irevocabilă a acțiunii ce are ca

obiect anularea acestui act administrativ.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța a reținut că în cauză sunt întrunite condițiile

prevăzute de art. 15 din Legea nr. 554/2004.

Astfel, referitor la prima

condiție, instanța a reținut că sunt suficiente indicii care să creeze aparența

conturării acelor împrejurări legate de starea de fapt și de drept prevăzute de

art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004.

În ceea ce privește

paguba iminentă, instanța constată că reclamanta a făcut dovada faptului că în

prezent veniturile sale s-au diminuat în mod considerabil aspect ce afectează

atât posibilitatea sa de a-și achita datoriile contractate în perioada în care

îndeplinea funcția publică de inspector vamal, cât și de a duce o existență în

condiții decente.

Împotriva acestei

sentințe considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs pârâta

Autoritatea Națională

a Vămilor

.

Recurenta a susținut

că instanța de judecată a apreciat eronat starea de îndoială asupra legalității

Ordinului nr. 7072 din 2 august 2011, deoarece a apreciat că Ordinele nr. 2406

și 2407 din 4 iulie 2011, care au stat la baza emiterii Ordinului nr. 7072 din 2

august 2011 trebuiau publicate în M. Of. al României fără însă a analiza

caracterul administrativ normativ al acestora.

Cu privire la

condiția pagubei iminente recurenta a susținut că absența remunerației lunare

ca efect al eliberării din funcția publică nu reprezintă o pagubă în aprecierea

art. 14 din Legea nr. 554/2004, ci un efect direct al încetării raportului de

muncă dintre reclamantă și autoritatea vamală.

Înalta Curte de Casație

și Justiție analizând actele și lucrările dosarului în raport cu motivele

invocate, sentința pronunțată și dispozițiile legale incidente în cauză, va

admite recursul și va modifica în tot sentința atacată, în sensul că va

respinge cererea de suspendare formulată în cauză ca nefondată.

Înalta Curte a

reținut că actul administrativ atacat, respectiv Ordinul nr. 7072/2011, a fost

emis de autoritatea pârâtă având în vedere prevederile H.G. nr. 110/2009,

Legii nr. 188/1999,

Ordinului nr. 2406 din 4 iulie 2001 privind aprobarea structurilor

organizatorice ale aparatului central al Autorității Naționale al Vămilor,

Direcțiilor Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale, Direcțiilor Județene

și a Municipiului București pentru Accize și Operațiuni Vamale, Ordinului nr. 2407

din 4 iulie 2011 privind aprobarea statului de funcții al Autorității Naționale

a Vămilor – aparat central și structuri subordonate, ordine emise de

Președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală, avizele Agenției

Naționale a Funcționarilor Publice nr. 895341 din 29 iunie 2011 și nr. 986404

din 4 iulie 2011, preavizul nr. 39142/2011, lista funcțiilor publice vacante

corespunzătoare puse la dispoziție pentru a opta în vederea numiri în una din

funcțiile publice, opțiunea d-nei C.C. pentru ocuparea funcției publice

teritoriale de execuție de inspector vamal grad profesional asistent în cadrul

Biroului Autorizări – Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale

Brașov, rezultatele finale ale examenului de testare profesională desfășurat în

perioada 18-29 iulie 2011 pentru ocuparea funcțiilor publice vacante din cadrul

Autorității Naționale a Vămilor.

În aplicarea acestor

dispoziții, la data de 4 iulie 2011 au fost emise Ordinele Președintelui

Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 2406/2011 privind aprobarea

structurilor organizatorice ale aparatului central al Autorității Naționale a

Vămilor, Direcțiilor Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale și

Direcțiilor Județene și a Municipiului București și nr. 2407/2011 privind

aprobarea statelor de funcții ale Autorității Naționale a Vămilor, aparat

central și structuri subordonate.

Potrivit art. 14 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004 „În cazuri bine justificate și pentru prevenirea

unei pagube iminente, după sesizarea în condițiile art. 7 a autorității publice

care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată

poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului

administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond”.

Înalta Curte, văzând

dispozițiile legale mai sus arătate a constatat că un act administrativ va

putea fi suspendat din executarea sa numai în situația în care vor fi

îndeplinite cumulativ cele două condiții: existența unui caz bine justificat și

necesitatea evitării unei pagube iminente ireparabile sau dificil de reparat.

Noțiunea de caz bine

justificat a fost definită la art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004,

ca fiind acele împrejurări legate de starea de fapt și de drept care sunt de

natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului

administrativ.

În jurisprudența sa

constantă, Secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți a

reținut că pentru conturarea cazului temeinic justificat, care să impună

suspendarea unui act administrativ, instanța nu trebuie să procedeze la

analizarea criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăși cererea de

anulare a actului administrativ, ci trebuie să-și limiteze verificarea doar la

acele împrejurări vădite de fapt și/ sau de drept care au capacitatea să producă

o îndoială serioasă asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act

administrativ.

Astfel

de împrejurări vădite, de fapt sau/ și de drept care sunt de natură să producă

o îndoială serioasă cu privire la legalitatea unui act administrativ au fost

reținute de Înalta Curte ca fiind: emiterea unui act administrativ de către un

organ necompetent sau cu depășirea competenței, actul administrativ emis în

temeiul unor dispoziții legale declarate neconstituționale, nemotivarea actului

administrativ, modificarea importantă a actului administrativ în calea

recursului administrativ.

Ori, așa

cum s-a arătat, actul administrativ atacat a fost emis ca urmare a

dispozițiilor legale referitoare la reorganizarea Autorității Naționale a

Vămilor, fiind emise și comunicate preavizele acelor funcționari publici ale

căror posturi au fost supuse reorganizării.

Toate aspectele

prezentate de reclamantă au fost analizate de Înalta Curte și s-a constatat că

nu există indicii de nelegalitate în emiterea actelor administrative atacate.

De asemenea, din

dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. ș) din lege, rezultă că noțiunea de pagubă

iminentă are în vedere producerea unui prejudiciu material viitor și

previzibil, greu sau imposibil de reparat, condiție inexistentă în cazul unei diminuări

salariale, care poate fi recuperată.

Înalta Curte

rejudecând cererea de suspendare formulată a constatat că în aparență indiciile

de nelegalitate ale actelor contestate nu se circumscriu dispozițiilor

prevăzute de art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004, nefiind de natură a crea o

îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.

Nici condiția pagubei

iminente nu este îndeplinită în cauză, prejudiciul material invocat de

reclamantă nu există.

Pentru toate aceste

considerente, în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va admite

recursul formulat și va modifica hotărârea atacată, în sensul că va respinge

cererea de suspendare formulată ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Regională

pentru Accize și Operațiuni Vamale împotriva Încheierii din 16 noiembrie 2011 a

Curții de Apel Brașov – Secția contencios administrativ și fiscal.

Modifică

hotărârea recurată în sensul că respinge cererea de suspendare ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 9 octombrie 2012.