ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4015/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională a Vămilor anularea actului administrativ nr. 39142 din 5 iulie 2011, suspendarea executării Ordinului nr. 7072 din 2 august 2011, obligarea pârâtei la plata despăgubirilor bănești egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate, repunerea părților în situația anterioară în sensul reintegrării pe postul deținut anterior datei la care Ordinul nr. 7072 și-a produs efectele, obligarea pârâtei la plata daunelor morale în cuantum de 5000 lei și a cheltuielilor de judecată. În susținerea cererii de suspendare reclamanta a arătat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 privind suspendarea executării unui act administrativ.

În ceea ce privește cazul bine justificat reclamanta a susținut că Ordinul nr. 7072 din 2 august 2011 încalcă drepturile conferite funcționarilor publici prin Legea nr. 188/1999. În ceea ce privește prejudiciul, reclamanta a precizat că efectul imediat al acestui act administrativ îl constituie lipsirea sa de câștigul realizat sub forma de salariu și crearea condițiilor unei existențe precare. Curtea de Apel Brașov - Secția de contencios administrativ și fiscal prin încheierea din 16 noiembrie 2011 a admis cererea formulată de reclamantă și a dispus suspendarea executării Ordinului nr. 7072 din 2 august 2011 emis de vicepreședintele Autorității Naționale a Vămilor, până la soluționarea irevocabilă a acțiunii ce are ca obiect anularea acestui act administrativ.

Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că în cauză sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 15 din Legea nr. 554/2004. Astfel, referitor la prima condiție, instanța a reținut că sunt suficiente indicii care să creeze aparența conturării acelor împrejurări legate de starea de fapt și de drept prevăzute de art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004. În ceea ce privește paguba iminentă, instanța constată că reclamanta a făcut dovada faptului că în prezent veniturile sale s-au diminuat în mod considerabil aspect ce afectează atât posibilitatea sa de a-și achita datoriile contractate în perioada în care îndeplinea funcția publică de inspector vamal, cât și de a duce o existență în condiții decente.

Împotriva acestei sentințe considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs pârâta Autoritatea Națională a Vămilor . Recurenta a susținut că instanța de judecată a apreciat eronat starea de îndoială asupra legalității Ordinului nr. 7072 din 2 august 2011, deoarece a apreciat că Ordinele nr. 2406 și 2407 din 4 iulie 2011, care au stat la baza emiterii Ordinului nr. 7072 din 2 august 2011 trebuiau publicate în M. Of. al României fără însă a analiza caracterul administrativ normativ al acestora. Cu privire la condiția pagubei iminente recurenta a susținut că absența remunerației lunare ca efect al eliberării din funcția publică nu reprezintă o pagubă în aprecierea art. 14 din Legea nr. 554/2004, ci un efect direct al încetării raportului de muncă dintre reclamantă și autoritatea vamală.

Înalta Curte de Casație și Justiție analizând actele și lucrările dosarului în raport cu motivele invocate, sentința pronunțată și dispozițiile legale incidente în cauză, va admite recursul și va modifica în tot sentința atacată, în sensul că va respinge cererea de suspendare formulată în cauză ca nefondată. Înalta Curte a reținut că actul administrativ atacat, respectiv Ordinul nr. 7072/2011, a fost emis de autoritatea pârâtă având în vedere prevederile H.G.

nr. 110/2009, Legii nr. 188/1999, Ordinului nr. 2406 din 4 iulie 2001 privind aprobarea structurilor organizatorice ale aparatului central al Autorității Naționale al Vămilor, Direcțiilor Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale, Direcțiilor Județene și a Municipiului București pentru Accize și Operațiuni Vamale, Ordinului nr. 2407 din 4 iulie 2011 privind aprobarea statului de funcții al Autorității Naționale a Vămilor – aparat central și structuri subordonate, ordine emise de Președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală, avizele Agenției Naționale a Funcționarilor Publice nr. 895341 din 29 iunie 2011 și nr. 986404 din 4 iulie 2011, preavizul nr. 39142/2011, lista funcțiilor publice vacante corespunzătoare puse la dispoziție pentru a opta în vederea numiri în una din funcțiile publice, opțiunea d-nei C.C.

pentru ocuparea funcției publice teritoriale de execuție de inspector vamal grad profesional asistent în cadrul Biroului Autorizări – Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale Brașov, rezultatele finale ale examenului de testare profesională desfășurat în perioada 18-29 iulie 2011 pentru ocuparea funcțiilor publice vacante din cadrul Autorității Naționale a Vămilor. În aplicarea acestor dispoziții, la data de 4 iulie 2011 au fost emise Ordinele Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 2406/2011 privind aprobarea structurilor organizatorice ale aparatului central al Autorității Naționale a Vămilor, Direcțiilor Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale și Direcțiilor Județene și a Municipiului București și nr. 2407/2011 privind aprobarea statelor de funcții ale Autorității Naționale a Vămilor, aparat central și structuri subordonate.

Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 „În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea în condițiile art. 7 a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond”. Înalta Curte, văzând dispozițiile legale mai sus arătate a constatat că un act administrativ va putea fi suspendat din executarea sa numai în situația în care vor fi îndeplinite cumulativ cele două condiții: existența unui caz bine justificat și necesitatea evitării unei pagube iminente ireparabile sau dificil de reparat.

Noțiunea de caz bine justificat a fost definită la art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, ca fiind acele împrejurări legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ. În jurisprudența sa constantă, Secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți a reținut că pentru conturarea cazului temeinic justificat, care să impună suspendarea unui act administrativ, instanța nu trebuie să procedeze la analizarea criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăși cererea de anulare a actului administrativ, ci trebuie să-și limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt și/ sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ.

Astfel de împrejurări vădite, de fapt sau/ și de drept care sunt de natură să producă o îndoială serioasă cu privire la legalitatea unui act administrativ au fost reținute de Înalta Curte ca fiind: emiterea unui act administrativ de către un organ necompetent sau cu depășirea competenței, actul administrativ emis în temeiul unor dispoziții legale declarate neconstituționale, nemotivarea actului administrativ, modificarea importantă a actului administrativ în calea recursului administrativ. Ori, așa cum s-a arătat, actul administrativ atacat a fost emis ca urmare a dispozițiilor legale referitoare la reorganizarea Autorității Naționale a Vămilor, fiind emise și comunicate preavizele acelor funcționari publici ale căror posturi au fost supuse reorganizării.

Toate aspectele prezentate de reclamantă au fost analizate de Înalta Curte și s-a constatat că nu există indicii de nelegalitate în emiterea actelor administrative atacate. De asemenea, din dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. ș) din lege, rezultă că noțiunea de pagubă iminentă are în vedere producerea unui prejudiciu material viitor și previzibil, greu sau imposibil de reparat, condiție inexistentă în cazul unei diminuări salariale, care poate fi recuperată. Înalta Curte rejudecând cererea de suspendare formulată a constatat că în aparență indiciile de nelegalitate ale actelor contestate nu se circumscriu dispozițiilor prevăzute de art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004, nefiind de natură a crea o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.

Nici condiția pagubei iminente nu este îndeplinită în cauză, prejudiciul material invocat de reclamantă nu există. Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul formulat și va modifica hotărârea atacată, în sensul că va respinge cererea de suspendare formulată ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale împotriva Încheierii din 16 noiembrie 2011 a Curții de Apel Brașov – Secția contencios administrativ și fiscal. Modifică hotărârea recurată în sensul că respinge cererea de suspendare ca nefondată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 octombrie 2012.