ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2845/2015

Decizia nr. 2845/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2/2013, reclamanta A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice - Comisia pentru Autorizarea Operatorilor de Produse Supuse Accizelor Armonizate, suspendarea executării Deciziei nr. 088 din 31 iulie 2013 și a Deciziei nr. 056 din 29 aprilie 2013, emise de Comisia pentru Autorizarea Operatorilor de Produse Supuse Accizelor Armonizate.

Prin Sentința civilă nr. 1311 din 25 aprilie 2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de suspendare formulată de reclamanta A. SRL în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice - Comisia pentru Autorizarea Operatorilor de Produse Supuse Accizelor Armonizate, ca nefondată.

Împotriva Sentinței civile nr. 1311 din 25 aprilie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs reclamanta A. SRL.

Recursul declarat de reclamantă s-a întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, în temeiul cărora s-a solicitat casarea sentinței atacate, rejudecarea în fond a cauzei și admiterea cererii de suspendare.

Recurenta-reclamantă a formulat, în esență, următoarele motive de nelegalitate ale hotărârii recurate:

Condiția referitoare la latura penală, prevăzută de art. 206

28

alin. (4) lit. b) din C. fisc., pentru suspendarea autorizației de antrepozit fiscal, trebuie circumscrisă la situația administratorului/administratorilor persoanelor juridice autorizate.

Din analizarea motivelor de fapt și de drept, invocate în cuprinsul Deciziei nr. 056 din 29 aprilie 2013, nu rezultă că împotriva A. SRL s-a pus în mișcare acțiunea penală și nici împotriva administratorilor societății care dețineau această calitate la data emiterii acesteia, respectiv 29 aprilie 2013.

La 29 aprilie 2013, funcția de administrator al A. SRL o deținea d-nul B., cu puteri depline de reprezentare și administrare pe durată nelimitată, potrivit Hotărârii nr. 113 din 12 martie 2013 și a Actului adițional din 12 martie 2013, ce nu face obiectul niciunui dosar penal.

Mai mult, Mențiunea nr. 4288 din 13 martie 2013 privind înregistrarea modificării actului constitutiv al A. SRL, a fost înscrisă în registrul comerțului la data de 14 martie 2013, în baza rezoluției nr. 1557 din 14 martie 2013, potrivit Certificatului de înregistrare mențiuni emis de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Vrancea, eliberat la data le 15 martie 2013.

Astfel, la data emiterii Deciziei nr. 056 din 29 aprilie 2013, A. SRL nu îndeplinea condițiile stipulate în cuprinsul art. 206

28

alin. (4) lit. b) din C. fisc., pentru ca autoritatea competentă să dispună suspendarea Autorizațiilor de antrepozit fiscal.

Pe de altă parte, societatea se află în procedura generală de insolvență deschisă prin Sentința nr. 123 din 28 martie 2013, pronunțată de Tribunalul Vrancea în Dosarul nr. x/91/2013, iar suspendarea autorizațiilor de antrepozit fiscal a condus la încetarea activității societății, deși potrivit art. 49 din Legea nr. 85/2006, pe perioada de observație, debitorul poate să continue desfășurarea activităților curente și poate efectua plăți către creditorii cunoscuți, care se încadrează în condițiile obișnuite de exercitare a activității curente.

Societatea debitoare se află în imposibilitatea de a-și continua activitatea și de a îndeplini obligațiile asumate prin contractele aflate în derulare, în condițiile în care nu deține autorizație de antrepozit fiscal valabilă. Prevederile art. 206

22

din C. fisc. condiționează funcționarea unui antrepozit fiscal de deținerea unui autorizații valabile, emisă de autoritatea competentă instituită la nivelul Ministerului Finanțelor Publice pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate.

Prin suspendarea autorizației de antrepozit fiscal se creează grave prejudicii materiale creditorilor societății debitoare și administratorului judiciar, ca urmare a nerespectării obligațiilor curente născute din desfășurarea activității, cât și a faptului că nu se pot asigura cheltuielile aferente procedurii insolvenței, având în vedere că nu a fost ridicat dreptul de administrare al debitorului insolvent, acesta continuându-și activitatea, sub supravegherea administratorului judiciar.

Această situație de blocaj determină practic intrarea forțată în faliment a societății, întrucât în aceste condiții, nu se poate propune un plan de reorganizare viabil, Legea nr. 85/2006 devenind inaplicabilă, iar paguba iminentă care s-ar pricinui, nu ar mai putea fi reparată.

Astfel, măsura suspendării, care este o măsura vremelnică, tinde să devină o măsura drastică, atât din punct de vedere al efectelor pe care le produce asupra procedurii insolvenței, cât și raportat la efectele măsurii revocării autorizației.

4.1 Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 4 martie 2015, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., republicat.

Prin încheierea din data de 10 iunie 2015, completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., republicat și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

II. Analiza motivelor de casare

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport de motivele de casare invocate de reclamantă, Înalta Curte constată că sunt nefondate criticile formulate de recurentă, pentru următoarele considerente:

Recurenta-reclamantă a solicitat, în temeiul art. 14 și art. 15 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării Deciziei nr. 088 din 31 iulie 2013 a Comisiei pentru Autorizarea Operatorilor de Produse Supuse Accizelor Armonizate, prin care a fost respinsă contestația formulată împotriva Deciziei nr. 056 din 29 aprilie 2013, precum și suspendarea executării acestei din urmă decizii, prin care s-a dispus suspendarea autorizațiilor de antrepozit fiscal nr. RO0020639PP01 din 30 ianuarie 2013 și nr. RO0020639PP02 din 30 ianuarie 2013.

Verificând îndeplinirea în cauză a celor două condiții impuse cumulativ de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 pentru acordarea suspendării executării, în mod corect prima instanță a concluzionat că solicitarea reclamantei este nefondată.

Potrivit art. 2 lit. t) din legea menționată, cazul bine justificat are în vedere acele "împrejurări legate de starea de fapt sau de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ", iar conform art. 2 lit. ș) din același act normativ, paguba iminentă constă în acel "prejudiciu material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public".

Astfel, în ceea ce privește cerința existenței unui caz bine justificat, contrar susținerilor recurentei, se reține că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 206

28

alin. (4) lit. b) din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc., republicată, cu modificările și completările ulterioare, având în vedere că s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva reprezentanților societății reclamante sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 9 din Legea nr. 241/2005 și art. 296

1

din Legea nr. 571/2003.

Împrejurarea că textul art. 206

28

alin. (4) lit. b) din C. fisc. nu specifică persoana împotriva căreia s-a pus în mișcare acțiunea penală, sub aspectul funcției deținute în cadrul societății, nu semnifică că aceste dispoziții trebuie interpretate în raport cu prevederile art. 206

23

sau art. 206

28

alin. (2) pct. 2 lit. b) din C. fisc., care reglementează condițiile de autorizare a antrepozitului fiscal și respectiv, de revocare a autorizației de antrepozit fiscal.

Faptul că sub aspectul laturii penale, dispozițiile legale invocate de către recurentă vizează numai situația administratorului persoanei juridice autorizate, nu conduce la concluzia că în mod corelativ, și suspendarea autorizației de antrepozit fiscal se poate dispune numai în cazul în care a fost pusă în mișcare acțiunea penală împotriva administratorului.

În condițiile în care în cuprinsul art. 206

28

alin. (4) lit. b) din C. fisc. nu este prevăzută nicio mențiune cu privire la calitatea persoanei din cadrul societății împotriva căreia a fost pusă în mișcare acțiunea penală, nu poate fi primită interpretarea recurentei în sensul că aceste dispoziții vizează, exclusiv, administratorul societății.

De asemenea, în acord cu opinia exprimată de judecătorul fondului, nu prezintă relevanță împrejurarea că la data de 12 martie 2013, asociații societății reclamante au hotărât încetarea mandatului persoanei care deținea funcția de administrator la data începerii controlului și numirea unei alte persoane în această funcție.

Declanșarea procedurii de insolvență în privința recurentei-reclamante nu este de natură a conduce la încălcarea dispozițiilor legale referitoare la condițiile ce trebuie îndeplinite de către un antrepozitar fiscal autorizat și nu exonerează societatea de sancțiunea suspendării autorizației de antrepozit fiscal în cazul nerespectării acestor cerințe legale.

În raport de considerentele ce preced, din care reiese cu evidență neîndeplinirea cerinței cazului bine justificat, analiza criticilor care vizează îndeplinirea condiției pagubei iminente, nu mai este necesară, întrucât textul art. 14 din Legea nr. 554/2004 impune întrunirea cumulativă a acestor două cerințe.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a hotărârii atacate, potrivit art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va dispune respingerea recursului declarat de reclamanta A. SRL, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. SRL împotriva Sentinței nr. 1311 din 25 aprilie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 septembrie 2015.

Procesat de GGC - GV