ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2627/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal la data de 4.08.2016, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice - Comisia Pentru Autorizarea Operatorilor De Produse Supuse Accizelor Armonizate a solicitat instanței, pe calea ordonanței președințiale, suspendarea provizorie a executării Deciziei nr. 038/22.04.2016 emisă de Comisia Pentru Autorizarea Operatorilor De Produse Supuse Accizelor Armonizate, până la soluționarea cererii de suspendare ce face obiectul dosarului nr. x/2016

1.2. Soluția instanței de fond

Prin sentința nr. 2466 din data de 17.08.2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal s-a admis excepția inadmisibilității și s-a respins cererea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice - Comisia Pentru Autorizarea Operatorilor De Produse Supuse Accizelor Armonizate, ca inadmisibilă.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, reclamanta A. S.R.L. a formulat recurs, criticând soluția instanței de fond ca netemeinică și nelegală.

In drept au fost invocate dispozițiile art. 488 alin. (1), pct. 8 din C. proc. civ., solicitându-se casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța care a pronunțat hotărârea criticata.

Recurenta critică aspectele reținute de către instanța de fond, cât timp suspendarea executării actului administrativ, poate fi solicitată și pe calea dreptului comun, respectiv pe calea ordonanței președințiale, ca și măsura provizorie, pana la soluționarea cererii de suspendare potrivit art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Astfel, chiar daca legea speciala deroga de la cea generala, dispozițiile Legii nr. 554/2004 se completează cu prevederile dreptului comun, așa cum de altfel este prevăzut la art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora,, Dispozițiile prezentei legi se completează cu prevederile C. civ. și cu cele ale C. proc. civ., în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de putere dintre autoritățile publice, pe de o parte, și persoanele vătămate în drepturile sau interesele lor legitime, pe de altă parte."

Or, in speța, a arătat recurenta, atât timp cât prin prevederile legii contenciosului administrativ nu este interzisă în mod expres, suspendarea executării unui act administrativ pe calea ordonanței președințiale, rezultă pe cale de consecința că, este admisibilă o astfel de cerere, ca și măsură provizorie, până la soluționarea cererii de suspendare formulată în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004.

În fine, recurenta a susținut că având în vedere motivele de fapt și drept invocate, rezultă fără dubiu că, în speță sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de lege pentru emiterea ordonanței președințiale, astfel încât instanța de fond în mod eronat a respins excepția inadmisibilității cererii, prin aplicarea și interpretarea greșita a normelor de drept material.

2.1 Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 23.03.2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat.

Prin încheierea din data de 18.05.2017 completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., republicat, fixând termen pentru judecarea lui pe fond.

2.2 Cu privire la fondul recursului. Soluția instanței de recurs.

2.2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Analizând motivele de recurs invocate de reclamant și subsumate cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată ca este nefondat recursul.

Înalta Curte reține că, prin cererea introductivă, reclamanta a solicitat instanței, pe calea ordonanței președințiale, suspendarea provizorie a executării Deciziei nr. 038/22.04.2016 emisă de Comisia Pentru Autorizarea Operatorilor De Produse Supuse Accizelor Armonizate, până la soluționarea cererii de suspendare ce face obiectul dosarului nr. x/2016

Înalta Curte reține că ordonanța președințială este o instituție juridică de origine franceză, cu importanță deosebită în dreptul procesual civil, fiind consacrată în legislația românească încă din anul 1900, cu ocazia revizuirii C. proc. civ. (prin reglementarea art. 66 bis - de la acea dată).

Prin reglementarea acestei proceduri, s-a avut in vedere necesitatea soluționării în regim de urgență a unor litigii care, dacă ar urma calea procedurii de drept comun (datorita formalismului exagerat), ar putea asigura rămânerea fără obiect a cauzei sau ar conduce la diminuarea semnificativă a importanței acestuia.

Cât privește domeniul de aplicare, în literatura juridică s-a opinat ca procedura ordonanței președințiale își găsește - de principiu - aplicare în orice materie, câtă vreme legea nu a stabilit pentru respectiva materie o procedură specială, exclusivă.

Înalta Curte a statuat, prin hotărârile pronunțate în această materie, că, în materia contenciosului administrativ, pe aspectul normei de drept aplicabile în materia suspendării executării actelor administrative, ordonanța președințială nu-și găsește aplicarea.

Și aceasta nu pentru că materia contenciosului administrativ ar fi incompatibilă prin definiție cu ordonanța președințială, ci pentru că Legea nr. 554/2004 instituie o procedura specială pentru soluționarea grabnică a unor situații de urgență, reglementând, prin dispozițiile art. 14 și art. 15, cazurile de suspendare a executării actului administrativ, condițiile de admisibilitate ale cererii de suspendare formulate, precum și procedura de soluționare și calea de atac exercitată.

Pentru aceste considerente, având în vedere natura actului ce se solicită a fi suspendat, care este un act administrativ, precum și dispozițiile legale aplicabile în aceasta materie, respectiv dispozițiile art. 14 și 15 din Legea contenciosului administrativ, Înalta Curte apreciază că cererea de ordonanță președințială în materia suspendării unui act administrativ este inadmisibilă.

În concluzie, se constată că toate criticile recurentei sunt nefondate, judecătorul fondului a expus în mod clar și logic argumentele care au fundamentat soluția adoptată, cu interpretarea corectă a probelor administrate, iar considerentele hotărârii reflectă aplicarea adecvată a cadrului normativ incident.

4.2.2. Soluția instanței de recurs.

În conformitate cu prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., constatând că sentința recurată este legală și temeinică și că nu există motive care să atragă casarea sau modificarea acesteia, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 ori potrivit art. 488 din Noul C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. S.R.L. împotriva sentinței nr. 2466 din 17 august 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 septembrie 2017.