ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1373/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice - Comisia Pentru Autorizarea Operatorilor de Produse Speciale Accizelor Armonizate București, obligarea acesteia la emiterea unei decizii de soluționare a contestației formulate în cadrul procedurii prealabile administrative, împotriva Deciziei nr. 012 din data de 29.02.2016, emisă de pârât.

Curtea de Apel Suceava, secția contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 216 din 13 septembrie 2016, a admis acțiunea formulată de reclamantă și a obligat autoritatea pârâtă la emiterea unei decizii de soluționare a contestației formulate împotriva Deciziei nr. 012/29.02.2016.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Finanțelor Publice - Comisia pentru Autorizarea Operatorilor de Produse Supuse Accizelor Armonizate, pentru motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurenta a susținut, în esență, contrar celor reținute de prima instanță, că contestația administrativă formulată de reclamantă a fost soluționată anterior datei de 13 septembrie 2016, în interiorul termenului de 6 luni la care instanța a făcut referire în considerentele sentinței.

În concluzie, față de faptul că prin Decizia nr. 061 din 29 iulie 2016, anterior pronunțării primei instanțe, a fost soluționată plângerea prealabilă formulată de reclamantă, obiect al cererii deduse judecății, recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și, rejudecând, cauza, să fie admisă excepția rămânerii fără obiect a acțiunii.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată, în raport cu actele dosarului și cu dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul este fondat, în limitele arătate în continuare.

Intimata-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere vizând obligarea autorității pârâte la emiterea deciziei de soluționare a contestației formulate în cadrul procedurii prealabile administrative împotriva Deciziei nr. 012 din data de 29.02.2016, emisă de pârât.

Prin Decizia nr. 061 din 29 iulie 2016, recurentul-pârât Ministerul Finanțelor Publice - Comisia Pentru Autorizarea Operatorilor de Produse Speciale Accizelor Armonizate București a soluționat contestația formulată de către reclamantă în cadrul procedurii prealabile administrative, împotriva Deciziei nr. 012 din data de 29.02.2016, în sensul respingerii acesteia.

Așa fiind, în raport cu prevederile art. 194 lit. c) din C. proc. civ., se constată că acțiunea intimatei-reclamante prin care a solicitat obligarea autorității pârâte la emiterea unei decizii de soluționare a contestației formulate în cadrul procedurii prealabile administrative a rămas fără obiect.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, Înalta Curte va admite recursul, va casa hotărârea atacată și va respinge acțiunea formulată de reclamantă ca rămasă fără obiect, ținând seama, totodată, de prevederile art. 499 teza a doua din Cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice - Comisia pentru Autorizarea Operatorilor de Produse Supuse Accizelor Armonizate împotriva Sentinței nr. 216 din 13 septembrie 2016 a Curții de Apel Suceava, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și, în rejudecare, respinge acțiunea ca rămasă fără obiect.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 14 martie 2019.

GGC - NN