ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3308/2021

Ședința publică din data de 2 iunie 2021 Deliberând asupra contestației în anulare de față, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele: 1. Hotărârile pronunțate în cauză Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2016, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, anularea Deciziei nr. 149 din 30.07.2010 emisă de intimata-pârâtă prin Comisia pentru Autorizarea Operatorilor de Produse Supuse Accizelor Armonizate și suspendarea în tot a executării acestei decizii, până la soluționarea definitivă a cauzei.

Prin sentința civilă nr. 110 din 29 martie 2017, Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea de anulare a Deciziei nr. 149 din 30.07.2010 emisă de intimata-pârâtă prin Comisia pentru Autorizarea Operatorilor de Produse Supuse Accizelor Armonizate, ca fiind tardiv formulată, respingând și cererea de suspendare a executării aceleiași decizii, ca neîntemeiată. Împotriva acestei sentințe a promovat recurs reclamanta A. S.R.L., recurs ce a fost respins, ca nefondat, prin Decizia nr. 5066 din 25 octombrie 2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2016. 2. Calea de atac exercitată Împotriva Deciziei nr. 5066 din 25 octombrie 2019, recurenta-reclamantă A. S.R.L.

a formulat contestație în anulare, în temeiul dispozițiilor art. 503 alin. (2) pct. 3 din C. proc. civ., solicitând admiterea acesteia, anularea hotărârii contestate și soluționarea cauzei în raport cu probatoriul concludent și pertinent existent la dosar. 3. Apărările formulate în cauză Intimatul Ministerul Finanțelor a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației în anulare, ca nefondată. 4. Cererea de renunțare la judecata contestației în anulare La data de 12 mai 2021, contestatoarea A. S.R.L. a depus cerere de renunțare la judecarea contestației în anulare, întemeiată pe dispozițiile art. 406 din C. proc. civ.

Analizând, cu prioritate, cererea de renunțare la judecata contestației în anulare, Înalta Curte reține că manifestarea de voință, în sensul de a se renunța la judecata contestației în anulare, reprezintă o desistare, un act de dispoziție al contestatoarei care nu este supus cenzurii instanței, conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil, prevăzut de art. 9 din C. proc. civ. Văzând dispozițiile art. 406 alin. (1) din C. proc. civ., conform cărora se poate renunța oricând la judecată, fie verbal în ședință de judecată, fie prin cerere scrisă și având în vedere dispozițiile art. 22 alin. (6) din C. proc. civ., potrivit cărora judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel, Înalta Curte va lua act de cererea contestatoarei de renunțare la judecata contestației în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Ia act de renunțarea contestatoarei A. S.R.L. la judecarea contestației în anulare formulate împotriva Deciziei nr. 5066 din 25 octombrie 2019 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2016. Definitivă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 2 iunie 2021.