ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 523/2021

Obiectul litigiului dedus judecății Prin cererea înregistrată la data de 03 noiembrie 2016 sub nr. x/2016 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice - Comisia pentru Autorizarea Operatorilor de Produse Supuse Accizelor Armonizate anularea în tot a Deciziei nr. 074/31.08.2016 prin care s-a respins contestația formulată împotriva Deciziei nr. 038 din 22.04.2016, emisă de Ministerul Finanțelor Publice - Comisia pentru Autorizarea Operatorilor de Produse Supuse Accizelor Armonizate, precum si anularea în tot a Deciziei nr. 038/22.04.2016 privind revocarea autorizației de antrepozit fiscal nr. RO x/28.02.2013, emise de Ministerul Finanțelor Publice - Comisia pentru Autorizarea Operatorilor de Produse Supuse Accizelor Armonizate.

Hotărârea primei instanțe Prin sentința civilă nr. 3698 pronunțată în data de 13 octombrie 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice - Comisia pentru Autorizarea Operatorilor de Produse Supuse Accizelor Armonizate, ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 3698 pronunțată în data de 13 octombrie 2017 de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond admiterea acțiunii. În motivarea recursului a arătat că instanța de fond, analizând argumentele sale, a apreciat în mod eronat că actele administrative criticate sunt temeinice și legale: 1) Referitor la lipsa cvorumului Comisiei, din analiza procesului-verbal încheiat cu ocazia ședinței din data de 21.04.2016, în care s-au consemnat aspectele discutate cu privire la propunerea de revocare/anulare a autorizației de antrepozit fiscal, la care a participat și recurenta pentru a-și exprima punctul de vedere, se observă că la data și ora întrunirii Comisiei, nu era întrunit cvorumul prevăzut de lege, în vederea desfășurării ședinței, motiv pentru care decizia de revocare a autorizației de antrepozit fiscal este lovită de nulitate. Așa cum a reținut și instanța de fond, ședința Comisiei a fost suspendată ca urmare a faptului că reprezentantul Direcției generale juridice, a fost solicitat cu alte probleme urgente. Ceea ce nu a reținut instanța de fond, este faptul că recurenta reclamantă a fost audiată anterior suspendării ședinței și în lipsa reprezentantului Direcției generale juridice. Potrivit art. 2 alin. (1) din Regulamentul de organizare și funcționare a Comisiei, "Comisia funcționează în prezența a minimum 4 (patru) membri titulari din numărul total de 5 (cinci) membri". La data luării în discuție a cauzei sale, nu a fost întrunit cvorumul prevăzut de lege, deoarece reprezentantului Direcției generale juridice a lipsit. Mai mult, la data reluării ședinței Comisiei, persoana mandatată de directorul Direcției generale juridice, s-a pronunțat asupra cauzei deși, cu o zi înainte nu participase la dezbateri. 2) Referitor la nemotivarea în fapt a Deciziei nr. 038/22.04.2016, arată că aceasta a fost emisă cu încălcarea dispozițiilor art. 9 alin. (2) lit. e) din Regulamentul Comisiei, deoarece nu cuprinde motivele proprii ale Comisiei, care au determinat luarea deciziei de revocare a autorizației de antrepozit. Simpla citare a unor adrese nu poate constitui o motivare în fapt. Comisia, avea obligația ca din cuprinsul acestor adrese să rețină și să indice în cuprinsul deciziei, propriile motive de fapt care au determinat luarea deciziei de revocare a autorizației. Prin urmare, indicarea adreselor care au stat la baza emiterii deciziei, nu poate satisface cerințele dispozițiilor art. 9 alin. (2) lit. e) din Regulamentul Comisiei, atât timp cât decizia nu înfățișează și considerentele avute în vedere de Comisie și care au condus la luarea măsurii de revocare a autorizației de antrepozit. Pe de altă parte susține că motivarea reprezintă o obligație generală, aplicabilă oricărui act administrativ potrivit art. 31 alin. (1) si (2) din Constituția României. Motivarea actelor administrative reprezintă o condiție de valabilitate a acestora, sau, după cum s-a apreciat constant în doctrina de specialitate și în practica judecătorească, o condiție de legalitate externă a actului. Cerința motivării corespunzătoare a actelor administrative, cu indicarea motivelor de fapt și de drept pentru care au fost adoptate, se regăsește și în Recomandarea (2007)7 a Comitetului de Miniștri (art. 17 pct. 2), respectiv în Rezoluția (77)31 a Comitetului de Miniștri (principiul IV), fiind preluată și menționată în mod expres în Codul European al Bunei Conduite Administrative. În același sens invocă jurisprudența C.J.U.E. și cea a Înaltei Curți de Casație și Justiție. După cum a statut CJUE în jurisprudența sa, amploarea și detalierea motivării depind de natura actului adoptat, iar cerințele pe care trebuie să le îndeplinească motivarea depind de circumstanțele fiecărui caz, o motivare insuficientă, sau greșită, este considerată a fi echivalentă cu o lipsă a motivării actelor, mai mult decât atât, insuficiența motivării sau nemotivarea atrage nulitatea sau nevalabilitatea actelor comunitare (Cauza C- 41/1969). Față de cerințele pe care trebuie să le îmbrace o motivare adecvată și corespunzătoare, se poate concluziona că, în cauza de față, la baza măsurilor dispuse a stat simpla apreciere subiectivă a Comisiei. 3) Nelegalitatea deciziilor contestate raportat la situațiile în care Comisia poate revoca autorizația de antrepozit fiscal. În acest sens, contrar susținerilor instanței de fond, arată că din analiza actului administrativ contestat, se poate observa faptul că situațiile expuse la punctul 1 în Decizie, cu trimitere la faptele din Procesul-verbal nr. x/24.09.2015 nu se încadrează în cele prevăzute de art. 206 28 Codul fiscal, cu excepția celei din finalul punctului 1. Astfel, argumentează că art. 206 52 nu se încadrează în teza articolului 206 28 alin. (2) lit. c) Codul fiscal. În ceea ce privește încadrarea pe art. 206 55 Codul fiscal, ce se regăsește în cerințele de revocare, fapta nu există, având în vedere apărările formulate și înscrisurile depuse în susținerea acestora. În raport cu art. 206 55 alin. (1) Codul fiscal arată că în toată perioada verificată a declarat și achitat accize conform documentelor contabile pe care le-a anexat. Inspectorii antifraudă au comis greșeli evidente la întocmirea procesului-verbal de control, una dintre acestea fiind faptul că, deși susțin că au ținut cont la calculul accizelor de declarațiile rectificative depuse de societate, se observă că cel puțin de trei dintre aceste declarații rectificative nu s-a ținut cont (declarațiile aferente lunii ianuarie 2013, martie 2013 și aprilie 2014). Mai mult, organul de control nu tine cont de valoarea banderolelor care trebuie dedusă din valoarea accizelor, iar în calculul accizelor stabilit de acesta s-a inclus si valoarea produselor comerciale care aveau accizele achitate. În contextul multiplelor greșeli care reies din calculele efectuate de către inspectorii antifraudă, a solicitat un raport de expertiză contabilă care ar indica în mod corect dacă au fost calculate, declarate și achitate în mod corespunzător accizele de către societate, dar solicitarea sa a fost ignorată. În ceea ce privește faptele descrise la punctul 2 cu referire la Procesul-verbal de control nr. x/SSV/13.05.2015 se reține încălcarea art. 206 26 alin. (1) lit. d) și j) din Codul fiscal. Și în acest caz susține că prin contestația formulată la Procesul-verbal nr. x/SSV/13.05.2015 a demonstrat netemeinicia argumentelor organului de control însă nu s-a ținut cont de opinia sa și probele administrate în cauză. 4) Nelegalitatea deciziilor contestate raportat la faptul ca dosarul penal nu a fost soluționat. Cu privire la acest aspect, arată că instanța de fond reține o ipoteză ce nu poate fi avută în vedere, deoarece actul administrativ nu a fost emis în temeiul art. 369 alin. (2) lit. b) pct. 2 din Codul fiscal. Indicând dispozițiile art. 206 28 din Codul fiscal și pct. 88 din Normele metodologice date în aplicarea acestei dispoziții legale arată că din Procesul-verbal de control nr. x/SSV/13.05.2015, întocmit de Direcția Supraveghere și Control Vamal, ce a stat la baza emiterii Deciziei 038/22.04.2016 de către Comisie, arată că acest control a fost efectuat în sprijinul anchetei penale, fiind subordonat acesteia. De asemenea între Procesul-verbal de control nr. x/SSV/13.05.2015 și Procesul-verbal nr. x/24.09.2015 există o strânsă legătură. De fapt, ultimul a fost emis ca o continuare a controlului inițiat prin Procesul-verbal de control nr. x/SSV/13.05.2015 în cadrul anchetei penale. Practic, toată acțiunea de control s-a desfășurat în sprijinul unei anchete penale. Ambele procese-verbale au stat la baza emiterii Deciziei nr. 038/22.04.2016. Raportat la dispozițiile art. 206 28 alin. (3) Codul fiscal, deoarece controlul organului fiscal s-a desfășurat în cadrul unei anchete penale, fiind subordonat acesteia, Comisia trebuia să nu procedeze la revocarea autorizației în baza Procesului-verbal de control nr. x/SSV/13.05.2015 și Procesului-verbal nr. x/24.09.2015 atâta timp cât nu este finalizat dosarul penal. Prezumția de nevinovăție din materie penală se răsfrânge și în situația aflată în analiza Comisiei, ca o obligație. Această obligație de abținere la luarea unei asemenea măsuri rezultă din faptul că situația prevăzută de art. 206 28 alin (3) Codul fiscal este distinctă față de cazurile enumerate la art. 206 28 alin. (2). 5) Referitor la cele reținute de instanța de fond cu privire la faptul că a refuzat primirea deciziei de revocare a autorizației de antrepozit fiscal recurenta reclamantă arată că a manifestat întotdeauna o deschidere totală față de organele statului venite în control, punându-le la dispoziție toate informațiile, spațiile și documentele aflate în posesia sa, iar refuzul de a primi o decizie atât de importantă în copie xerox nu este o "lipsă de colaborare", ci un drept legitim - acela de a primi în original un document de însemnătate pentru soarta societății. De asemenea, contrar celor reținute de instanța de fond, arată că administratorul societății nu avea și nu are nici în prezent, cunoștință despre existența unui dosar penal, cu atât mai mult cu cât nu există nici un dosar penal pe numele său, fapt pe care îl dovedește prin certificat de cazier judiciar. Ridicarea de către DIICOT a evidenței contabile a societății nu este egală cu existența unui dosar penal, cum, de altfel, nici existența unui dosar penal nu este egală cu vinovăția, ci cu cercetarea anumitor aspecte legale. Documentele de evidentă contabilă au fost ridicate de DIICOT și de aceea nu au putut fi puse la dispoziția organelor de control. 6) Referitor la cele reținute de instanța de fond în sensul că societatea nu a ținut evidențe corecte și exacte cu privire la materiile prime, lucrările în derulare și produsele accizabile finite, arată că acele două producții nu erau încă operate în sistemul de gestiune deoarece au avut loc în 27 aprilie (ultima zi lucrătoare în companie, înaintea mini-vacanței de 1 Mai) și în 4 Mai (prima zi lucrătoare, după mini-vacanța de 1 Mai) ziua precedentă controlului. Societatea nu a încercat să ascundă această chestiune, astfel că în dimineață zilei de 05.05.2015 la ora 09:30, adică înainte de începerea efectivă a controlului, inginerul tehnolog, a completat și semnat în fața inspectorilor DGV, o Declarație de inventar, înregistrată cu nr. x/06.05.2015 în care a menționat toate rapoartele de preparare și îmbuteliere care nu erau operate la zi/nu erau introduse în contabilitate. Mai mult inginerul tehnolog a întocmit un Opis cu toate aceste documente, în care a inclus chiar și rapoartele de producție din perioada controlului (05- 13.05.2015). Cu toate acestea inspectorii vamali nu au inclus aceste documente în procesul-verbal, lăsând prin aceste omisiuni să se subînțeleagă nereguli care sunt inexistente. Toate aceste rapoarte de producție, preparare și îmbuteliere, precum și un tabel centralizat prin care se clarifică stocurile faptice din momentul controlului și diferențele (invocate ulterior de inspectori) la materii prime și produse, au fost depuse la Direcția Generală a Vămilor împreună cu Adresa înregistrată la DGV cu nr. 13.869/19.05.2015. Este exclus ca societatea să nu țină evidențe corecte și exacte, acest fapt fiind constatat toate echipele de control anterioare și ulterioare acelui control. Situația cu cele două rapoarte de producție (de dinainte și de după vacanța de 1 Mai) reprezintă un episod absolut izolat, asumat în totalitate de societate și pentru care s-ar fi putut dispune maxim o amendă, nicidecum revocarea autorizației, pentru că, așa cum consemnează inspectorii vamali înșiși, "la inventarierea produselor finite și a materiilor prime (verificate integral), stocurile scriptice si stocurile faptice erau identice", deci nu există niciun plus sau minus în gestiune. 7) Reținerea potrivit căreia nu s-a conformat reglementărilor privind calcularea corectă și plata la termen a declarațiilor de accize este contrară realității, deoarece a achitat întotdeauna nu doar accizele, ci toate taxele și impozitele pe care le-a datorat statului, fapt care rezultă și din împrejurarea că organele competente nu au emis o decizie de impunere. Toate neregulile ce i-au fost imputate au fost explicate și justificate prin documente doveditoare transmise către Direcția Generală Antifraudă Fiscală însă acestea nu au fost luate în considerare. Întotdeauna circulația mărfii s-a făcut sub document e_DAI și înregistrată în B., în care s-au operat toate modificările survenite pe parcurs, ca urmare a solicitărilor clientului. Inspectorii vamali pot oricând verifica și chiar anula o tranzacție în sistemul B., dacă un e_DAI le ridică suspiciuni, dar acest lucru nu s-a întâmplat niciodată. Recurenta reclamantă susține că s-a asigurat de fiecare dată că produsele au ajuns la destinație, fiind în interesul său comercial ca marfa să fie livrată cu bine și la timp. Înregistrările din sistemul securizat B., documentele oficiale din care rezultă efectuarea plăților, CMR-urile în care există semnături și ștampile de confirmare a primirii, toate atestă că marfa a ajuns întotdeauna la destinația finală indicată în e_DAI și în intervalul de timp estimat în e_DAI. Mai mult, inspectorii vamali au acces la sistemul B. și au posibilitatea, prin procedura de asistență, să verifice dacă bunurile au ajuns sau nu la destinație. Cât privește lipsa responsabilității antrepozitului fiscal în ceea ce privește modul în care compania de transport își efectuează activitatea, reafirmă că în sistemul de livrare C., toate drepturile și obligațiile asupra mărfii se transferă cumpărătorului din momentul în care marfa a părăsit incinta vânzătorului. Alegerea companiei care va efectua transportul, plata cheltuielilor de transport și a asigurărilor, redirecționarea mărfii către unul sau altul dintre depozitele aflate pe teritoriul intracomunitar etc., sunt decizii ale clientului, iar recurenta reclamantă ca vânzător, nu poate decât să comunice transportatorului solicitarea cumpărătorului și să opereze în aplicația B. rerutările survenite. Dacă pe traseu este necesară mutarea mărfii dintr-un mijloc de transport în altul, este obligația transportatorului să se asigure că această mutare se desfășoară în prezența organelor vamale și să întocmească documentele aferente. Referitor la spărtura în care s-a așezat o bucată de țeavă, pentru a sugera o legătură ilegală între hala de producție a antrepozitului fiscal și o cramă dezafectată, cu utilajele sigilate, în care nu exista niciun fel de lichid, susține că aceste împrejurări se află în prezent în atenția Inspectoratului de Poliție Județean Giurgiu, ca urmare a plângerii penale formulate. În dimineață zilei de 05.05.2015, la sediul societății au venit simultan în control echipe de la mai multe instituții (DIICOT, ANAF Antifraudă, DGV, Jandarmeria Română etc.). Prima echipa sosită, cea care a deschis și verificat spațiile aparținând societății, a fost echipa formată din organele de poliție judiciară din cadrul IGPR - DCCO - SCFTSB/DIICOT, care în Procesul-verbal de efectuare a percheziției consemnează că au verificat toate spatiile, au constatat că instalațiile și echipamentele din fosta cramă a S.C. D. S.A. sunt dezactivate și complet nefuncționale și că acolo nu exista niciun fel de lichid, produs finit sau materie primă, fără a sesiza prezența vreunei spărturi în perete sau a vreunei instalații artizanale, ilegale. 8) Referitor la faptul că motivele invocate prin acțiune nu sunt susținute prin probe arată în mod contrar că a probat prin documente toate susținerile sale. Astfel, în conținutul deciziei de revocare a autorizației de antrepozit se face referire la faptul că aceasta a fost emisă ca urmare a înaintării către Comisie a două procese-verbale de control respectiv: Procesul-verbal de control nr. x/24.09.2015 și Procesul-verbal de control nr. x/SSV/13.05.2015 întocmit de către Direcția Supraveghere și Control Vamal, din care rezultă existența unor abateri ce au format convingerea Comisiei că autorizația de antrepozit fiscal trebuie revocată. Consideră că aceste constatări ale echipelor de control au fost eronate, prezentate într-o manieră tendențioasă de natură a construi imaginea unei societăți care încalcă obligațiile legale, fapt neadevărat. Cu referire la Procesul-verbal nr. x/24.09.2015, precizează că neregulile prezentate au fost explicate și justificate prin înscrisuri doveditoare în cele două documente care au fost transmise de S.C. A. S.R.L. către Direcția Generală Antifraudă Fiscală - ANAF, și anume: - Contestația împotriva Procesului-verbal încheiat de Direcția Generală Antifraudă Fiscală - ANAF; - Răspunsul formulat la cele 30 de întrebări transmise de inspectorii din cadrul Direcției Generale Antifraudă Fiscală. Modul în care sunt prezentate faptele în Decizia nr. 038 din 22.04.2016 demonstrează că niciunul dintre răspunsurile și documentele justificative transmise nu au fost luate în considerare. Cu privire la neregulile semnalate, cele mai multe dintre acestea se referă la chestiuni legate de transportul produselor (schimbarea antrepozitului fiscal de destinație, rerutări, transportatori succesivi, transbordări în alte mijloace de transport etc.). Datorită faptului că transporturile mărfurilor sale s-au desfășurat, în majoritatea lor, în sistem C., responsabilitatea asupra acestor aspecte nu îi revine ci reprezintă voința și responsabilitatea exclusivă a clientului, deoarece conform Incoterms, în cazul condiției de livrare C., produsul/marfa și riscurile se transferă cumpărătorului (inclusiv plata transportului și costul asigurării) de la poarta fabricii vânzătorului. Singurele cazuri în care transportul mărfurilor nu s-a produs în regim C., pentru care societatea a efectuat comenzi și a achitat facturi către casele de expediție, sunt cele efectuate la începutul colaborării externe (anul 2013). prin transportatorul S.C. E. S.R.L., fiind vorba despre cantități mici (maxim de 2 paleți), care au plecat în regim de grupaj. Se face referire la opt cazuri de livrări intracomunitare (fără a fi definite), având transportator S.C. F. S.R.L., care ridică suspiciuni, datorită rerutării. Toate aceste rerutări se datorează exclusiv deciziei clientului, care, după momentul plecării mărfii din antrepozit alege să redirecționeze marfa către unul sau altul dintre depozitele sale aflate pe teritoriul intracomunitar. Vânzătorul nu poate în această situație decât să comunice transportatorului solicitarea clientului și să opereze rerutările survenite în aplicația B., fără a avea nicio responsabilitate legată de modul în care compania de transport își efectuează activitatea. Atâta timp cât în sistemul B. există rapoartele de primire a mărfurilor, iar acestea au fost recepționate și plătite de client, eventualele inadvertențe din documentele de transport nu intră în responsabilitatea S.C. A. S.R.L.. În plus, desemnarea S.C. F. S.R.L. ca transportator în aceste livrări intracomunitare nu a fost alegerea sa, ci exclusiv a clientului, ceea ce este firesc în sistemul de lucru C.. Referitor la faptul că s-au efectuat livrări duble cu aceleași documente administrative de însoțire, precum și că s-au efectuat achiziții (de materii prime și ambalaje) fără documente justificative și fără înregistrare în evidența contabilă susține că aceste concluzii au fost formulate din cauza diferențelor enorme dintre stocul scriptic și cel faptic, diferențe datorate unor erori de calcul. Astfel, inspectorii antifraudă au stabilit prin metode indirecte stocurile scriptice, utilizând date de intrare și ieșire ale stocurilor preluate eronat chiar și din propriile centralizări (sau nepreluate deloc) și au comparat aceste stocuri scriptice (eronate) cu stocurile faptice preluate din procesul-verbal de inventariere nr. x/SSV/13.05.2015, efectuat de către inspectorii DGV - Direcția Supraveghere și Control Vamal, proces-verbal ce conține, la rândul său o mulțime de erori, sesizate și contestate de reprezentații societății. Astfel, au rezultat plusuri și minusuri de stocuri cu valori foarte mari, care au fost interpretate în mod forțat ca fiind cauzate de livrări duble. De exemplu, minusul eronat de 123.411 sticle 0.7 l G. ar fi condus la concluzia că societatea nu a avut cantitatea suficientă de sticle nici măcar pentru livrările intracomunitare înregistrate, cu atât mai puțin pentru dublarea acestora. Cu toate acestea, organele de control, în loc să reverifice, au preferat să concluzioneze, fără să dețină vreun indiciu în acest sens, că această lipsă se justifică prin achiziționarea fără documente justificative și fără înregistrarea în contabilitate, atât a ambalajelor "lipsă", cât și a celor utilizate la presupusele livrări duble. Mai mult, societatea ar fi achiziționat, tot fără documente, și alcoolul pur necesar producției produselor respective, fapt, de asemenea, contrazis de evidențele stricte ale achizițiilor de alcool - verificate prin încrucișare de organe fiscale cu organele fiscale din Bulgaria, unde are sediul principalul furnizor de alcool al societății. Referitor la faptul că S.C. A. S.R.L. nu ar fi ținut o evidentă strictă și actualizată cu privire la stocurile de materii prime, materiale, semifabricate și produse finite și că ar fi pus la dispoziția organelor de control o situație a stocurilor incomplete, fără fișe de magazie arată că fișele de magazie și stocurile se țin în format electronic și toate hardurile au fost ridicate de specialiștii DIICOT la percheziția din data de 05.05.2015. Cât privește situația incompletă a stocurilor prezentată la începerea controlului, cu referire la Adresa nr. x/15.05.2015 a Direcției Generale a Vămilor și la procesul-verbal de control nr. x/SSV/13.05.2015, întocmit de Direcția Supraveghere și Control Vamal, precizează că la punctul a), referitor la stocuri, sunt enumerate 4 nereguli: existența unei presupuse diferențe în plus față de stocul scriptic de 105 pet-uri 3 litri H. 17% (315 litri), marcate fiscal, neoperate în sistemul contabil; faptul că o parte dintre produsele finite ambalate nu erau marcate fiscal și nu erau operate în sistemul contabil; existența unei presupuse diferențe în minus față de stocul scriptic de 244 litri alcool etilic rafinat, neoperat în sistemul contabil; faptul că într-un rezervor de inox exista cantitatea de 500 litri lichior de mentă (vrac), care nu figura înregistrată în evidențele contabile. Referitor la toate diferențele de stocuri, neoperate în sistemul contabil (descrise la pct. I, III și IV) precizează că inginerul tehnolog al societății a pus la dispoziția inspectorilor vamali toate documentele solicitate, inclusiv toate rapoartele de producție, preparare si îmbuteliere neincluse în sistemul de gestiune la momentul controlului, deoarece producțiile au avut loc în 27 aprilie (ultima zi lucrătoare. înaintea mini-vacantei de 1 Mai) și în 4 Mai (prima zi lucrătoare, după mini-vacanta de 1 Mai), adică în preziua controlului. De asemenea, inginerul tehnolog a întocmit un OPIS cu toate aceste documente, în care a inclus chiar și rapoartele de producție din perioada controlului (05 - 13.05.2015), dar inspectorii vamali nu au ținut cont de acestea și nici nu le-au menționat în procesul-verbal de control. Mai mult, inginerul tehnolog, în dimineață zilei de 05.05.2015 la ora 09:30, adică înainte de începerea efectivă a controlului, a completat și semnat în fața inspectorilor DGV, o Declarație de inventar (înregistrată cu nr. x din data de 06.05.2015) în care, la punctul 6, a menționat toate rapoartele preparare si îmbuteliere care nu erau operate la zi sau nu erau introduse în contabilitate. Cu toate acestea inspectorii vamali nu au inclus aceste documente în procesul lor verbal, lăsând prin aceste omisiuni să se subînțeleagă nereguli inexistente. Toate aceste rapoarte de producție, preparare și îmbuteliere, precum si un tabel centralizat prin care se clarifică stocurile faptice din momentul controlului și diferențele la materii prime și produse - au fost depuse direct la Direcția Generală a Vămilor, împreună cu Adresa înregistrată la DGV cu nr. 13869/19.05.2015. Referitor la produsele finite nemarcate fiscal, precizează că i s-a adus la cunoștință echipei de control faptul că S.C. A. S.R.L. avea depusă cererea de eliberare a banderolelor fiscale pentru acestea, fiind la acel moment în așteptarea lor, dar inspectorii vamali nu au ținut cont de această explicație și nici nu au precizat-o în procesul-verbal. Referitor la amplasarea antrepozitului, sunt descrise două modificări: existența unei spărturi în peretele ce desparte hala de producție a S.C. A. S.R.L. de crama aparținând S.C. D. S.A., spărtură protejată cu capac din material PVC fixat cu holșuruburi, dar care ar permite trecerea a cel puțin două țevi de dimensiunea 1, 1/2 și identificarea a trei segmente de conductă de aproximativ 2 metri aparținând S.C. D. S.A.; existența în hala de producție a antrepozitului a 11 rezervoare din material PVC/cub, capacitate 1000 litri, dintre care numai 2 ar fi prevăzute ca amplasate în schița antrepozitului fiscal. Referitor la spărtura din perete și la presupusa legătură dintre hala de producție a S.C. A. S.R.L. și crama S.C. D. S.A. precizează că în fosta cramă a S.C. D. S.A. toate instalațiile si echipamentele sunt dezactivate și complet nefuncționale, iar acolo nu există niciun fel de lichid, produs finit sau materie primă. Acest lucru a fost constatat de toate celelalte echipe aflate în control la acel moment, care au verificat toate spațiile la începerea controlului (în 05.05.2015) și nu au sesizat prezența vreunei instalații artizanale, ilegale, sau existența vreunui produs finit sau materie primă în spațiul fostei crame a S.C. D. S.A., așa cum certifică chiar procesele-verbale întocmite de aceștia. Capacul din PVC din perete a fost spart de către inspectori în ziua de 05.05.2015, în intervalul orar 12:30 - 13:00, aceștia așezând acolo formal o țeavă găsită în incintă, pe care apoi au fotografiat-o. Inspectorii au fost identificați de opt angajați ai societății, care pot depune mărturie. Asociatul recurentei reclamante nu a aflat despre acest fapt decât în ziua de 11.05.2015, prin întrebarea nr. 8 din Nota explicativă și a respins categoric posibilitatea existenței oricărui racord între cele două spații. La fața locului, a constatat că peretele prezenta o zonă spartă, în care era pusă formal o țeavă de inox, fără a fi racordată la vreo altă țeavă sau bazin. Angajații aflați în hala de producție au relatat că în prima zi a controlului (05.05.2015), în timp ce erau în pauză de masă, inspectorii DGV au spart zona respectivă din perete și au așezat țeava. Toate aceste fapte au fost aduse la cunoștință prin sesizările depuse la Comisie, la Direcția Generală a Vămilor și prin petițiile depuse la Direcția Generală de Integritate și la Comisia de Disciplină din cadrul ANAF. Singurul răspuns a venit de la Direcția Generală de Integritate, prin Adresa cu nr. 920715/921012/A DGI 5041/25.01.2016, prin care i se comunică faptul că președintele ANAF a aprobat declanșarea unei acțiuni de control intern, ca urmare a verificării de către DGI a aspectelor semnalate, dar de atunci nu a mai fost informată asupra stadiului sau rezultatelor acestui control, deși a solicitat acest lucru. De asemenea, deoarece aceste fapte reprezintă o fabricare de probe false, incriminatorii, și o dovadă de abuz în serviciu, s-a adresat Inspectoratului de Poliție Județean Giurgiu, prin plângerea penală nr. 88/12.05.2015, înregistrată cu nr. x/12.05.2015, precum și Parchetului de pe lângă Judecătoria Giurgiu, prin plângerea nr. 87/12.05.2015, înregistrată cu nr. RA 640/12.05.2015. Referitor la presupusa modificare a echipamentelor amplasate în antrepozitul fiscal, precizează că spațiul antrepozitul fiscal nu a suferit nicio modificare, fiind identic cu spațiul autorizat în 2009 și reautorizat în 2013. Mai mult, după reautorizare, același spațiu a mai fost verificat și controlat în nenumărate rânduri și, de fiecare dată, s-a constatat buna funcționare și nemodificarea spațiului sau a instalației de producție a antrepozitului fiscal. La Adresa depusa la MFP cu nr. 267/02.12.2015 a anexat zece Procese-verbale de Control și Note de Constatare ale organelor de control care au verificat S.C. A. S.R.L. între anii 2013 și 2015. Totodată, în perioada 27 - 28 ianuarie 2016, antrepozitul fiscal al S.C. A. S.R.L. a fost verificat de o echipă de inspectori din cadrul Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Ploiești, Direcția Regională Vamală - Biroul Supraveghere și Control Vamal Fiscal. Controlul s-a efectuat la cererea sa și a avut ca obiect "verificarea condițiilor de reautorizare ca antrepozit fiscal de producție băuturi alcoolice". Procesul-verbal de control nr. x/28.01.2016, încheiat de inspectorii din cadrul DRV Ploiești, certifică faptul că antrepozitul fiscal S.C. A. S.R.L. funcționează în conformitate cu toate cerințele, reglementările si prevederile legale, din toate punctele de vedere (juridic, amplasament, dotare). În drept a invocat art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 coroborat cu prevederile art. 483 și următoarele din C. proc. civ. În temeiul dispozițiilor art. 223 C. proc. civ. a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.

Apărări formulate în cauză 4.1. Intimatul-pârât a depus întâmpinare și, fără a invoca excepții, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a soluției instanței de fond, formulând următoarele apărări: 1) În ceea ce privește motivul de recurs potrivit căruia la momentul revocării autorizației de antrepozit fiscal, Comisia pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate nu ar fi întrunit cvorumul prevăzut de lege, arată că în mod temeinic judecătorul fondului a reținut că situația societății a fost analizată în cadrul mai multor ședințe ale Comisiei și anume în ședințele din 29.06.2015, 08.07.2015, 27.11.2015 respectiv 21.04.2016 și 22.04.2016, momente la care au fost clarificate aspecte privind faptele pentru care s-a propus anularea/revocarea autorizației de antrepozit fiscal. În scopul adoptării unei decizii corect fundamentate în temeiul prevederilor art. 8 alin. (3) și (4) din Anexa nr. 2 la Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 219/2016 privind instituirea și aprobarea componenței Comisiei pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate și a regulamentului de organizare și funcționare a acesteia la ședințele la care s-a discutat situația societății au fost invitați reprezentanți ai autorităților cu atribuții de control, care puteau furniza informații relevante pentru cazul supus analizei dar și reprezentanți ai societății, în vederea exprimării punctului de vedere referitor la constatările cuprinse în actele de control. În ceea ce privește ședința din data de 21.04.2016, în cadrul căreia s-a adoptat decizia de revocare a autorizației de antrepozit fiscal, pe ordinea de zi a Comisiei a fost înscris un număr mare de solicitări din partea operatorilor economici, a autorităților vamale teritoriale sau a altor autorități cu atribuții de control (28 de solicitări). În aceste condiții audierea tuturor persoanelor chemate pentru clarificări sau pentru a-si exprima punctul de vedere față de situațiile supuse dezbaterii, precum și discuțiile s-au prelungit foarte mult iar directorul general al Direcției Generale Juridice din cadrul Ministerului Finanțelor Publice, membru titular în Comisie, a fost solicitat pentru alte probleme urgente aferente activității sale curente, determinând suspendarea lucrărilor ședinței datorită lipsei de cvorum și reluarea acestora a doua zi. Prin urmare, atâta vreme cât reprezentanții societății au fost audiați în data de 21.04.2016 nu prezintă relevanță faptul că decizia luată de plenul Comisiei a fost dată în ziua de 22.04.2016, cu atât mai mult cu cât invitații nu participă la luarea deciziei. Pe de altă parte dispozițiile Ordinului nr. 219/2016 nu reglementează nici o obligație a Comisiei sau a secretariatului acesteia de a informa contribuabili despre persoanele care participă la ședință în calitate de membri și nici ziua în care urmează a se relua discuțiile pentru situațiile în care lucrările Comisiei se suspendă datorită unor cauze justificate. Față de aspectele învederate, afirmația recurentei-reclamante în sensul că la momentul adoptării deciziei de revocare nu ar fi fost întrunit cvorumul prevăzut de lege este nesustenabilă întrucât, așa cum se poate observa din înscrisurile depuse la dosar, în ceea ce privește punctul de pe ordinea de zi referitor la S.C. A. S.R.L., directorul general al Direcției Generale Juridice a considerat că se află în conflict de interese și, pe cale de consecință, a mandatat un consilier juridic din cadrul aceleiași direcții. Or, așa cum rezultă din procesul-verbal de ședință (al cărui extras a fost depus odată cu documentația care a stat la baza emiterii actelor administrative contestate) acesta a fost semnat atât de către consilierul juridic pentru punctele de pe ordinea de zi pentru care a fost mandatat a participa la ședință, cât și de directorul general al Direcției Generale Juridice din cadrul Ministerului Finanțelor Publice. 2) Și în ceea ce privește motivul de recurs, ce vizează nerespectarea art. 9 alin. (2) din Regulamentul Comisiei susține că este nefondat întrucât, Decizia nr. 038/22.04.2016 cuprinde toate elementele prevăzute la art. 9 alin. (2) din Ordinul nr. 219/2016. Cu privire la acest aspect, instanța de fond în mod corect a reținut faptul că procesul-verbal de control nr. x/24.09.2015, transmis cu adresa nr. x DAF 26475/06.10.2015 de Direcția Antifraudă Fiscală din cadrul ANAF, și, respectiv, procesul-verbal de control nr. x/SSV/13.05.2015 întocmit de către Direcția Supraveghere și Control Vamal transmis cu adresa nr. x/15.05.2015 de către Direcția Generală a Vămilor, constituie operațiuni tehnico-administrative care conțin constatări ale unor împrejurări de fapt, ce se bucură de prezumția de legalitate și veridicitate, care pot sta la baza emiterii unui act administrativ. Prin urmare, emiterea Deciziei nr. 038/22.04.2016 reprezintă rezultatul analizei de către Comisie a documentației ce a fost transmisă acesteia de organele fiscale. Așa cum relevă analiza actului administrativ contestat, acesta cuprinde atât motivele de fapt cât și motivele de drept ce au determinat luarea deciziei de revocare a autorizației, instanței de contencios administrativ revenindu-i competența de a analiza în ce măsură circumstanțele de fapt pot fi reținute sau infirmate prin probele administrate de contestatoare din perspectiva dispozițiilor legale incidente. 3) Cu privire la lipsa semnăturii și a ștampilei pe exemplarul deciziei ce a fost comunicată reclamantei, instanța de fond în mod corect a reținut faptul că recurenta reclamntă nu poate invoca propria turpitudine, constând în faptul că a refuzat în mai multe rânduri primirea exemplarului actului administrativ (fotocopie sau original) fiind încercate mai multe mijloace de comunicare (prin înmânare la sediul reclamantei, prin invitarea la sediul Biroului Vamal Giurgiu în vederea înmânării, din nou prin înmânare la sediul reclamantei și, în fine, prin poștă) situație în raport de care actul administrativ în discuție a fost afișat, la avizierul Biroului Vamal Giurgiu, fiind întocmit în acest sens procesul-verbal de afișare nr. x/23.05.2016. În cuprinsul actului administrativ a cărui anulare a fost solicitată a fost reținută încălcarea de către recurenta- reclamantă a dispozițiilor art. 367 alin. (1) lit. d), e) și j) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, fiind indicate totodată și articolele din fostul Codul fiscal aprobat prin Legea nr. 571/2003. Altfel, actul administrativ cuprinde situația de fapt raportată la prevederile reglementate inclusiv de fostul Codul fiscal (art. 206 52 respectiv la art. 206 55 ). În consecință, afirmația recurentei-reclamante în sensul că decizia de revocare în mod eronat a fost întemeiată pe art. 206 55 din Legea nr. 571/2003 deoarece apărările și înscrisurile depuse în susținerea acestora ar confirma că fapta reținută de Comisie nu există, este nesustenabilă. Altfel spus, din perspectiva recurentei-reclamante, aceasta ar fi declarat și achitat accize conform documentelor contabile iar inspectorii fiscali nu ar fi luat în calcul declarațiile rectificative aferente lunii ianuarie 2013, martie 2013 și aprilie 2014. De asemenea, societatea mai susține că echipa de control pe de-o parte nu a ținut cont de valoarea banderolelor ce trebuia dedusă din valoarea accizelor iar, pe de altă parte, la calculul de accize stabilit a fost inclusă și valoarea produselor comerciale ce aveau accizele achitate. Intimata pârâtă în mod contrar susține că incidente în cauză sunt prevederile art. 84 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, potrivit cărora, în situația în care pe parcursul inspecției fiscale contribuabilul depune sau corectează declarațiile fiscale aferente perioadelor și impozitelor, taxelor, contribuțiilor și altor venituri ce constituie obiectul inspecției fiscale, acestea nu sunt luate în considerare de către organul fiscal. Din perspectiva acestui text de lege echipa de control în mod corect a apreciat că nu pot fi luate în considerare declarațiile rectificative depuse de societate la doi ani de la data operațiunilor generatoare de taxe și impozite, constatate de inspectorii antifraudă în timpul controlului desfășurat în luna mai a anului 2015. Și dacă ar fi fost luate în considerare toate declarațiile rectificative depuse de contribuabil, acestea nu ar fi acoperit în totalitate diferențele de accize constatate la control, în condițiile în care societatea nu a probat susținerile sale, refuzând totodată și administrarea probei cu expertiză judiciară. În ceea ce privește afirmația ce vizează valoarea banderolelor, judecătorul fondului în mod corect a reținut că aceasta este nefondată deoarece la recalcularea stocului de alcool și implicit a accizelor datorate s-a ținut cont de valoarea banderolelor de marcare fiscală, care oricum este nesemnificativă față de accizele nedeclarate la termen, precum și de produsele achiziționate cu accize plătite. Afirmația recurentei-reclamante potrivit căreia nici dispozițiile art. 206 26 alin. (1) lit. d) și j) din Legea nr. 571/2003 nu ar fi aplicabile întrucât societatea ar fi ținut evidențe exacte și actualizate cu privire la materiile prime, lucrările în derulare și produsele accizabile finite, produse sau primite în antrepozitele fiscale și expediate din antrepozitele fiscale, este nesustenabilă deoarece documentația existentă la dosar relevă situația potrivit căreia între stocurile scriptice de produse finite îmbuteliate înscrise în evidențele antrepozitarului la data de 05.05.2015 și stocurile faptice identificate în antrepozitul fiscal cu ocazia inventarierii, a rezultat un plus față de stocul scriptic de 105 pet-uri 3 litri H. cu aromă de caisă de 17% (315 litri) marcate fiscal, neoperat însă în sistemul contabil și de gestiune al antrepozitarului. Un alt aspect constatat de echipa de control este și acela potrivit căruia din totalul produselor finite ambalate în sticle și pet-uri de capacități diferite, o parte dintre acestea, aflate în hala de producție, ambalate în folie de plastic și/sau ambalate nu erau marcate fiscal și nu erau operate în sistemul contabil de gestiune al antrepozitarului. Și cu privire la aceste aspecte afirmațiile recurentei-reclamante nu reprezintă decât simple alegații, societatea neaducând nici o probă în susținere. Astfel autoritatea pârâtă a reținut în mod corect în soluționarea plângerii prealabile că, indiferent de situație, societatea nu a prezentat documente justificative privind spargerea sticlelor și, oricum, nu pot fi sparte în procesul de îmbuteliere peste 100.000 de bucăți. Pe de altă parte, materia primă utilizată în procesul de fabricație a băuturilor alcoolice produse în antrepozitul fiscal este alcoolul etilic iar la data de 05.05.2015 în antrepozitul fiscal a fost identificat un stoc faptic de 4.770 litri alcool etilic rafinat 96% volum alcool; or, comparând stocul faptic cu stocul scriptic pus la dispoziție de reprezentantul societății (5.014 litri) s-a constatat o diferență în minus de 244 litri alcool etilic rafinat, neoperat în sistemul contabil de gestiune al antrepozitului. Un alt aspect constatat de echipa de verificare este acela potrivit căruia în evidențele contabile ale operatorului economic nu figurează înregistrată cantitatea de 500 litri lichior de mentă vrac (aflată în rezervor de inox în vederea îmbutelierii). Toate aceste chestiuni nu au fost infirmate de recurenta-reclamantă prin depunerea unor documente justificative ori alte înscrisuri care să determine formarea unei alte opinii a judecătorului fondului. În altă ordine de idei susține că în mod corect dispozițiile art. 206 26 alin. (1) lit. j) din Legea nr. 571/2003 au constituit temeiul Deciziei nr. 038/22.04.2016, deoarece potrivit acestui text de lege orice antrepozitar autorizat are obligația să înștiințeze autoritățile competente despre orice modificare pe care intenționează să o aducă asupra datelor inițiale în baza cărora a fost emisă autorizația de antrepozitar cu minimum 5 zile înainte de producerea modificării. Or, recurenta-reclamantă nu a înștiințat organele competente de faptul că prin peretele ce desparte hala de producție aparținând S.C. A. S.R.L. de crama ce aparține S.C. D. S.A., în partea superioară, la o distanță de aproximativ 1 m de tavanul construcției, în dreptul rezervoarelor de stocare din hala de producție, codificate cu nr. 1 pe schița antrepozitului fiscal, a fost identificată o spărtură de aproximativ 30 cm x 40 cm, protejată cu capac din material PVC fixat cu holșuruburi care fac legătura dintre hala de producție aparținând S.C. A. S.R.L. și crama aparținând S.C. D. S.A. și care permite trecerea a cel puțin două țevi de dimensiunea 1, 1/2. Este important de precizat faptul că cele două rezervoare de stocare din inox codificate cu nr. 1 au prevăzute fiecare la partea superioară racord alimentare în T din țeavă inox care se cuplează la o singură conductă. Iar un număr de trei segmente conductă de aproximativ 2 metri au fost identificate în cramă ca aparținând S.C. D. S.A.. În același context, este relevant faptul că în hala de producție aparținând antrepozitului fiscal S.C. A. S.R.L. accesul se face printr-o ușă metalică conform schemei. Astfel, în această hală au fost identificate două linii tehnologice de îmbuteliere capsare și etichetare a băuturilor alcoolice, 11 rezervoare de stocare din inox corespunzător schemei antrepozitului fiscal și 11 rezervoare din material PVC/cub, capacitate 1000 litri dintre care numai 2 sunt prevăzute ca fiind amplasate în schița antrepozitului fiscal. Toate aceste chestiuni nu au fost infirmate de recurenta-reclamantă prin depunerea unor documente justificative ori alte înscrisuri care să determine formarea unei alte opinii a judecătorului fondului, motiv pentru care considerăm că și cel de-al treilea motiv de recurs este nefondat. 4) Referitor la afirmația potrivit căreia măsura de revocare a autorizației de antrepozit fiscal nu ar fi trebuit stabilită atâta vreme cât dosarul penal nu a fost soluționat susține că actul administrativ nu a fost emis în temeiul art. 369 alin. (2) lit. b) pct. 2 din Legea nr. 227/2015 astfel încât nu poate fi avută în vedere o astfel de ipoteză. 5) Instanța de fond analizând susținerile si înscrisurile depuse de părți precum și normele legale incidente, în mod corect a apreciat asupra legalității și temeiniciei actelor administrative contestate în cauză. Judecătorul fondului nu a preluat în întregime apărările sale, așa cum susține recurenta-reclamantă, ci, urmare a examinării apărărilor și actelor deduse judecății, a reținut că cererea de chemare în judecată este neîntemeiată, relevând printr-o motivare coerentă și lipsită de contradicții sau de ambiguități, considerentele de fapt și de drept pentru care a pronunțat soluția de respingere a acțiunii. Astfel, și din perspectivă formală, hotărârea atacată cuprinde considerentele referitoare la susținerile părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se considerentele potrivit cărora au fost însușite respectiv respinse apărările părților. De asemenea, și prevederile art. 6 paragraf 1 din Convenția europeană a drepturilor omului și libertăților fundamentale, ce garantează dreptul la un proces echitabil, au fost respectate întrucât motivarea hotărârii cuprinde argumentele decisive pentru soluționarea cauzei. De altfel, recursul promovat este în fapt o reiterare a aspectelor menționate în cererea de chemare în judecată formulată în fața instanței de fond, necuprinzând veritabile critici care să înfrângă legalitatea hotărârii atacate. Astfel așa cum rezultă din lecturarea cererii de chemare în judecată respectiv a recursului promovat, recurenta-reclamantă a respectat întru totul linia de argumentație susținută în fața instanței de fond în sensul că a păstrat atât așezarea în pagina cât și formularea criticilor, acestea regăsindu-se în oglindă în ambele cereri. 4.2. Recurenta-reclamantă a depus răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apărărilor formulate de intimată ca nefondate reioterînd în esență cele susținute prin cererea de recurs. În drept a invocat art. 205 alin. (2) și art. 490 alin. (2) coroborat cu art. 471 alin. (6) C. proc. civ.

Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 07 ianuarie 2019, s-a fixat termen de judecată la data de 11 mai 2021, în ședință publică, cu citarea părților. Ulterior, termenul de judecată a fost preschimbat pentru data de 2 februarie 2021, prin încheierea de ședință din data de 17 aprilie 2019. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate de reclamantă și a apărărilor formulate de intimatul pârâtă se rețin următoarele Într-un prim motiv de recurs reclamanta invocă, similar celor susținute în fața instanței de fond, nulitatea Deciziei nr. 038/22.04.2016 de revocare a autorizației sale de antrepozit fiscal, ca urmare a faptului că la ședința din 21.04.2016 a Comisiei pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate la care a participat și recurenta și în care s-au discutat aspectele cu privire la propunerea de revocare a autorizației nu a fost întrunit cvorumul Comisiei. Relativ la această susținere instanța de recurs are în vedere că modul de desfășurare a activității Comisiei pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate este reglementat de OMFP nr. 219/2016 privind instituirea și aprobarea componenței Comisiei pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate și a regulamentului de organizare și funcționare a acesteia. Anexa 1 la OMFP nr. 219/2016 stabilește componența Comisiei pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate, arătând că aceasta se compune din cinci membrii, după cum urmează: 1. Secretarul de stat din Ministerul Finanțelor Publice, coordonator al Direcției generale management al domeniilor reglementate specific din cadrul Ministerului Finanțelor Publice - membru, președinte 2. Directorul general al Direcției generale management al domeniilor reglementate specific din cadrul Ministerului Finanțelor Publice - membru, vicepreședinte 3. Directorul general al Direcției generale juridice din cadrul Ministerului Finanțelor Publice - membru 4. Directorul general al Direcției generale de legislație Codul fiscal și reglementări vamale din cadrul Ministerului Finanțelor Publice - membru 5. Șeful Serviciului accize 1 sau, în lipsa acestuia, Șeful Serviciului accize 2 din cadrul Direcției generale de legislație Codul fiscal și reglementări vamale din cadrul Ministerului Finanțe