Decizia nr. 4542/2021 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — contestație în anulare împotriva deciziei nr. 261/2017 a Curții de Apel Constanța

Cadrul procesual Prin Decizia civilă nr. 261/CA din data de 4 decembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2017 s-a admis acțiunea promovată în contencios administrativ și fiscal de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice - Comisia pentru Autorizarea Operatorilor de Produse Supuse Accizelor Armonizate. S-a anulat Decizia nr. x/27.02.2017 de respingere a plângerii precum și în parte Decizia nr. x/21.12.2016 emisă de Ministerul Finanțelor Publice - Comisia pentru Autorizarea Operatorilor de Produse Supuse Accizelor Armonizate, în ceea ce privește respingerea cererilor de reautorizare nr. x, y, z și w/24.06.2016 și revocarea autorizațiilor de antrepozit fiscal nr. x/23.12.2003, nr. x/23.12.2003, nr. RO x/23.12.2003 și RO x/23.12.2003 - art. 1 și

S-a menținut Decizia nr. x/21.12.2016 în ceea ce privește revocarea autorizației de antrepozit fiscal nr. x/23.12.2003 - art.

Împotriva Deciziei civile nr. 261/CA din data de 4 decembrie 2017, pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pârâtul Ministerul Finanțelor Publice - Comisia pentru Autorizarea Operatorilor de Produse Supuse Accizelor Armonizate a declarat recurs. 1.2. Hotărârea instanței de fond Prin Decizia nr. 1349 din 4 martie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în Dosarul nr. x/2017 s-a constatat nul recursul declarat de Ministerul Finanțelor Publice - Comisia pentru Autorizarea Operatorilor de Produse Supuse Accizelor Armonizate împotriva Deciziei civile nr. 261/CA din data de 4 decembrie 2017, pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. 1.3. Calea de atac exercitată în cauză Împotriva acestei decizii, pârâtul Ministerul Finanțelor Publice - Comisia pentru Autorizarea Operatorilor de Produse Supuse Accizelor Armonizate a formulat contestație în anulare, întemeiată pe dispozițiile art. 503 alin. (1) și alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ. La data de 7 septembrie 2021, contestatorul a transmis prin email cerere de renunțare la judecată. 1.

Apărările formulate în cauză Intimata-reclamantă a depus întâmpinare/concluzii scrise prin care a invocat excepția inadmisibilității, iar pe fond a solicitat respingerea contestației ca nefondată. 1.

Procedura derulată Prin rezoluția din 28.07.2021 a fost fixat termen de judecată pentru soluționarea contestației în anulare în ședință publică, la data de 7 octombrie 2021, cu citarea părților. II. Considerentele Înaltei Curți asupra cererii de renunțare la judecată Examinând cererea de renunțare la judecată, formulată de către contestatorul Ministerul Finanțelor Publice - Comisia pentru Autorizarea Operatorilor de Produse Supuse Accizelor Armonizate, Înalta Curte reține că manifestarea de voință, în sensul de a se renunța la judecată, reprezintă o desistare, un act de dispoziție al titularilor demersului judiciar, care nu este supus cenzurii instanței, conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil, prevăzut de art. 9 C. proc. civ. Având în vedere dispozițiile art. 406 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora se poate renunța oricând la judecată, fie verbal în ședință de judecată, fie prin cerere scrisă, dar și pe cele ale art. 22 alin. (6) C. proc. civ., care impun judecătorului să se pronunțe asupra a tot ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel, luând act și de acordul tacit al intimatei în acest sens, Înalta Curte va lua act de renunțarea la judecarea contestației în anulare formulată de Ministerul Finanțelor - Comisia pentru Autorizarea Operatorilor de Produse Supuse Accizelor Armonizate prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanța.