ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2401/2023

Ședința publică din data de 9 mai 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava – secția de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2020 din 01.10.2020, reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice, Agenția Națională de Administrare Fiscală, Comisia pentru Autorizarea Operatorilor de Produse Supuse Accizelor Armonizate, Direcția Generală de Management al Domeniilor Reglementate Specific, Direcția Regională Antifraudă Suceava, Agenția Județeană a Finanțelor Publice a Județului Suceava, B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M. și N. a solicitat obligarea pârâților, în solidar, la daunele ce i-au fost pricinuite, respectiv suma de 2.984.965 RON reprezentând prejudiciul societății creat ca urmare a revocării Autorizației de antrepozit fiscal nr. x/26.05.2015 începând cu data de 29.02.2016 și până la data reluării activității în data de 01.07.2020.

Prin sentința civilă nr. 56 din 28 ianuarie 2021, Tribunalul Suceava a declinat competența de soluționare a cauzei având ca obiect "despăgubire" formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice, Agenția Națională de Administrare Fiscală, Comisia pentru Autorizarea Operatorilor de Produse Supuse Accizelor Armonizate, Direcția Generală de Management al Domeniilor Reglementate Specific, Direcția Regională Antifraudă Suceava, Agenția Județeană a Finanțelor Publice a Județului Suceava, B., C., D., E., F., G., I., J., K., L., M. și N. în favoarea Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal.

Cauza a fost înregistrată la data de 07.04.2021 pe rolul Curții de Apel Suceava – secția de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2020.

La data de 20.09.2021 O., P., Q., R. și S. au formulat o cerere de intervenție principală prin care au solicitat obligarea pârâților, în solidar, la plata de daune morale și materiale, astfel:

Intervenientul O. a solicitat plata sumei de 500.000 RON cu titlu de daune morale pentru atingerile aduse onoarei, demnității si reputației acestuia ca urmare a actelor juridice ilicite efectuate de pârâți ce au avut ca rezultat anularea autorizației de antrepozit fiscal și încetarea activității societății o perioadă de 4 ani și 6 luni.

Intervenienții P., Q., R. și S. au solicitat obligarea pârâtelor în solidar la plata sumei de 55.900 RON cu titlu de prejudicii salariale ca urmare a încetarii CIM în perioada decembrie 2015 - august 2020 și suma de 5.000 RON cu titlu de daune morale pentru fiecare din cei patru angajați (reclamanți).

Prin încheierea de ședință din data de 17 noiembrie 2021 Curtea a reținut cauza atât spre soluționarea cererii de intervenție principală formulate în cauză și a excepțiilor invocate față de aceasta prin întâmpinări cât și asupra excepțiilor invocate pe fondul cauzei prin întâmpinările depuse la dosar de pârâți.

Prin sentința civilă nr. 96 din 2 decembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Suceava – secția de contencios administrativ și fiscal s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului K..

S-a respins acțiunea formulată de S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul K., pentru lipsa calității procesuale pasive.

S-a respins ca nefondată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Ministerul Finanțelor Publice, Direcția Generală de Management al Domeniilor Reglementate Specific, ANAF, Direcția regională antifraudă Suceava, Comisia pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate, Comisia teritorială regională Iași pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor din cadrul DGRFP Iași.

S-a respins acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâții Comisia Teritorială Regională Iași pentru Autorizarea Operațiunilor de Produse Supuse Accizelor din Cadrul D.G.R.F.P. Iași, Agenția Națională de Administrare Fiscală, Comisia pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate, Direcția Generală de Management al Domeniilor Reglementate Specific, Direcția Regională Antifraudă Fiscală Suceava, cu sediul în comuna Șcheia și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava, ca fiind prescrisă.

S-a respins cererea de intervenție formulată de O., P., Q., R. și S., ca inadmisibilă.

Recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. a formulat recurs împotriva sentinței nr. 96 din 2 decembrie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Suceava – secția de contencios administrativ și fiscal și împotriva încheierii din data de 17 noiembrie 2021.

Împotriva aceleiași sentințe și încheieri au formulat recurs recurenții-intervenienți P., S., O., Q. și R..

Recurenta-pârâtă Agenția Națională de Administrare Fiscală a formulat recurs incident împotriva sentinței nr. 96 din 2 decembrie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Suceava – secția de contencios administrativ și fiscal.

Asupra recursurilor declarate în cauză, respectiv recursul principal formulat de recurenta-reclamantă – societate, recurs în care sunt menționați și recurenții-intervenienți – persoane fizice și recursul incident formulat de recurenta-pârâtă ANAF.

Recursul principal vizează sentința civilă nr. 96/2.12.2021 și încheierea de amânare a pronunțării din 17. XI.2021, parte integrantă din sentința atacată.

Motivele de recurs au fost încadrate în dispozițiileart. 488 alin. 1 pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ. invocându-se nelegalitatea hotărârilor contestate atât în ceea ce privește stabilirea cadrului procesual a soluționării excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâților a soluționării cererilor de intervenție formulată de persoane fizice și a respingerii acțiunii întemeiată ca prescrisă, ca efect al admiterii excepției prescripției dreptului material la acțiune.

În raport de dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 6 C. proc. civ. se invocă motivarea contradictorie a instanței de fond în ceea ce privește stabilirea cadrului procesual, cu referire expresă la pârâtul K..în raport de dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. se invocă greșita aplicare și interpretare a dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 554/2004 și a Deciziei RIL nr. 22/2019 în ceea ce priveștte soluționarea cererii reclamanților -recurenți sub două aspecte principale de nelegalitate.

Primul vizează stabilirea cadrului procesual al acțiunii în daune și respingerea nelegală în raport de art. 61 C. proc. civ. a cererii de intervențiie a persoanelor fizice formulate în cauză și al doilea vizează nelegala admitere a excepției prescripției dreptului material la acțiune cu încălcarea considerentelor Deciziei RIL nr. 22/2019.

Se solicită admiterea recursului.

Recursul incident declarat de recurenta-pârâtă ANAF întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. vizează nelegala respingere a excepției lipsei calității procesuale pasive a ANAF.

Se arată că această autoritate nu este emitentă a Deciziei nr. 061/29.07.2016 și a Deciziei nr. 012/29.02.2016, decizii anulate definitiv și în raport cu care recurenții-reclamanți au formulat acțiune în despăgubiri întemeiate pe dispozițiile art. 19 din Legea nr. 554/2004.

Se solicită admiterea recursului incident și admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive.

La dosar s-au formulat întâmpinări reciproce față de recursurile declarate în cauză.

Asupra recursurilor declarate, Curtea apreciază următoarele.

Recursul principal formulat atât de reclamantă- societate cât și de recurenții intervenienți urmează a fi apreciat ca fondat numai în ceea ce privește pe recurenta-reclamantă.

Va respinge cererea de recurs formulată de recurenții deoarece cererea lor de intervenție a fost respinsă. Curtea urmând a arăta motivele pentru care această soluție urmează a fi menținută.

Recursul principal declarat de recurenta-reclamantă întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ. urmează a fi apreciat ca întemeiat în cauză nefiind îndeplinite condițiile acestor motive de casare în ceea ce privește stabilirea cadrului procesual pe excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului K. și în ceea ce privește nelegala respingere a acțiunii în despăgubiri formulată în baza art. 19 din Legea nr. 554/2004, ca prescrisă.

În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului K. prima instanță nu a stabilit cu certitudine calitatea acestuia de fapt angajat al autorității chemate să răspundă pentru daunele solicitate în baza art. 19 din Legea nr. 554/2004, respectiv de calitatea lui de pârât – persoană fizică.

Urmează în rejudecare a fi verificate calitatea acestei persoane fizice de pârât având în vedere obiectul specific, respectiv dispozițiile art. 19 din Legea nr. 554/2004.

Sub acest aspect motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. este întemeiat dar numai în ceea ce privește aspectul admiterii excepției prescripției dreptului material la acțiune.

Critica recurenților-petenți din cadrul recursului principal având nelegala soluționare a cererii lor de intervenție nu va fi reținută sentința atacată urmând a fi menținută pe aspectul respingerii cererii de intervenție în cauză fiind interpretate și aplicate corect dispozițiilor art. 61 C. proc. civ.

Aspectul de nelegalitate din cadrul recursului principal având ca obiect interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 554/2004 este apreciat ca fondat, în cauză prima instanță interpretând și aplicând greșit aceste dispoziții în raport cu Decizia dată în recurs în interesul Legii nr. 22/2019 a ÎCCJ.

În mod greșit prima instanță a apreciat că recurenta-reclamantă a cunoscut întinderea daunelor solicitate prin acțiune ulterioară anterior soluționării definitive a acțiunii în anularea actului pretins vătămător.

S-a apreciat ca fiind prescrisă acțiunea în daune întemeiată pe dispozițiile art. 19 din Legea nr. 554/2004 apreciindu-se că reclamanta a cunoscut pe toată perioada 2016-2019 prejudiciul produs societății și pe cale de consecință termenul de 1 an s-a împlinit din 2019 deoarece reclamanta a cunoscut sau trebuia să cunoască întinderea pagubei, reclamanta nesolicitând despăgubiri în cadrul acțiunii întemeiate pe dispozițiile art. 1 și 18 din Legea nr. 554/2004

Contrar primei instanțe Curtea apreciază, în raport de Decizia RIL nr. 22/2019 că în cauză în raport de dispozițiile art. 19 din Legea nr. 554/2004 reclamanta a formulat acțiune în despăgubiri în termenul de 1 an de la data când a cunoscut sau trebuia să cunoască întinderea prejudiciului produs. Iar în cauză acest termen a început să curgă de la data 10.03.2020 data pronunțării definitive a ÎCCJ cu privire la legalitatea sentinței nr. 47/29.03.2019 a Curții de Apel Suceava.

Prin sentința nr. 47/2017 definitivă la 10.03.2020 au fost anulate deciziile emise de Comisia pentru Autorizarea Operatorilor de Produse Supuse Accizelor Armonizate prin care se dispusese revocarea Autorizației de antrepozit fiscal din 26.05.2015 și se respinsese contestația administrativă formulată.

De la data de 10.03.2020 a început să curgă pentru reclamantă opinia instanței de recurs termenul de prescripție de 1 an prevăzut de art. 19 din Legea nr. 554/2004 și în consecință acțiunea în despăgubiri formulată de reclamantă la data de 1 octombrie 2020 este în termen nefiind prescrisă.

Curtea, în baza art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004, va dispune casarea și rejudecarea pe fond a acțiunii în despăgubiri constatând nelegalitatea soluționării prin admiterea greșită a excepției prescripției dreptului material la acțiune al reclamantei.

Iar au ocazia rejudecării vor fi verificate îndeplinirea sau nu a condițiilor antrenării răspunderii civile delictuale respectiv faptă ilicită – prejudiciu și legătură de cauzalitate între fapta pretins prejudiciabilă și prejudiciul pretins.

Iar în ceea ce privește cuantificarea prejudiciului pretins după probarea situației premisă prima instanță urmează a admite probele apreciate utile cu respectarea principiului disproporționalității pentru probarea acestuia sub aspectul întinderii și cuantumului pretins de către reclamantă.

Sentința de fond în ceea ce privește respingerea cererii de intervenție urmează a fi menținută, urmând a fi respinsă cererea de recurs formulată în cadrul recursului principal de petenții-intervenienți persoane fizice.

În raport de dispozițiile art. 19 din Legea nr. 554/2004, care reprezintă excepția de la regula formulării acțiunii în despăgubiri odată cu acțiunea principală în anulare petenții-persoane fizice nu au interes propriu în acțiune ulterioară formulată de reclamanta societate.

În mod corect prima instanță a apreciat dispozițiile art. 61 C. proc. civ. și a respins cererea de intervenție formulată de petenții persoane fizice ca inadmisibilă.

Petenții-persoane fizice nu au avut calitatea de parte în acțiunea având ca obiect anularea deciziilor cu privire la recurenta-reclamantă, petenții persoane fizice neavând drept și interes propriu vătămat în a doua acțiune ulterioară în despăgubiri întemeiată pe dispozițiile art. 19 din Legea nr. 554/2004.

În ceea ce privește sentința atacată cu privire la respingerea excepțiilor lipsei calității procesuale pasive a pârâților – autorități, Curtea urmează a o menține.

În mod corect prima instanță a constatat în raport de dispozițiile art. 36 C. proc. civ., de părțile din dosar nr. x/2016 și de actele emise de pârâți, că aceste autorități au calitate procesuală pasivă în acțiunea întemeiată pe dispozițiile art. 19 din Legea nr. 554/2004 în calitate de emitent, fie a actelor contestate și anulate fie al operațiunilor care au stat la baza emiterii lor.

Urmează în rejudecare, pe fond, instanța a verifica în concret îndeplinirea sau nu a condițiilor răspunderii civile delictuale pentru fiecare din autoritățile, față de care se solicită despăgubiri pentru revocarea autorizației de antrepozit fiscal reclamantei în calitate de operator economic.

În ceea ce privește recursul incident formulat de recurenta-pârâtă ANAF acesta este fondat în cauză fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ.

În mod greșit prima instanță a apreciat în raport de obiect și față de art. 36 C. proc. civ. că ANAF are calitate procesuală pasivă în cauză.

Recurenta-pârâtă ANAF nu a avut calitatea se parte în dosarul având ca obiect anularea deciziilor de antrepozit fiscal nefiind autoritate emitentă a unui act constatat și anulat în dosarul nr. x/2016 și în consecință nu poate dobândi calitatea de parte în acțiune subsecventă, în despăgubiri întemeiată pe dispozițiile art. 19 din Legea nr. 554/2004.

În consecință Curtea va admite recursul incident și va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a recurentei-pârâte ANAF.

Față de toate considerentele expuse mai sus Curtea în baza art. 496-497 C. proc. civ. și art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 pe recursurile declarate.

Va admite recursul principal formulat de recurenta-reclamantă împotriva sentinței nr. 96/2.12.2021 și a încheierii de amânare a pronunțării din 17 noiembrie 2021, care face parte integrantă din sentința recurată.

Va respinge cererea de recurs formulată de recurenții-pârâți-intervenienți cu cererea de intervenție respinsă, sentința recurată urmând a fi menținută în parte sub aspectul respingerii cererii de intervenție.

Va admite recursul incident formulat de recurenta-pârâtă ANAF.

Va casa în parte sentința nr. 96/2.12.2021 și rejudecând,

Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a recurentei-pârâtei ANAF și respinge acțiunea formulată în contradictoriu cu aceasta ca introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

Va respinge ca nefondată excepția prescripției invocate de autoritățile pârâte.

Va trimite cauza spre rejudecare în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului K., precum pe fondul cauzei.

Va menține în rest sentința recurată cu privire la excepțiile lipsei calității procesuale pasive excepții respinse și cu privire la respingerea cererii de intervenție formulată petenți – persoane fizice.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul principal formulat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței nr. 96 din 2 decembrie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Suceava – secția de contencios administrativ și fiscal și împotriva încheierii din data de 17 noiembrie 2021.

Respinge cererea de recurs formulată de recurenții-petenți P., S., O., Q. și R. împotriva aceleiași sentințe și încheieri, ca nefondată.

Admite recursul incident formulat de recurenta-pârâtă Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva sentinței nr. 96 din 2 decembrie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Suceava – secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează în parte sentința nr. 96 din 2 decembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Suceava – secția de contencios administrativ și fiscal și rejudecând:

Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a recurentei-pârâte Agenția Națională de Administrare Fiscală și respinge acțiunea formulată în contradictoriu cu aceasta ca introdusă împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă.

Respinge excepția prescripției ca nefondată.

Trimite cauza spre rejudecare în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului K., precum și pe fondul cauzei.

Menține în rest sentința recurată cu privire la excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâților Ministerul Finanțelor Publice, Direcția Generală de Management al Domeniilor Reglementate Specific, Direcția regională antifraudă Suceava, Comisia pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate, Comisia teritorială regională Iași pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor din cadrul DGRFP Iași, și cu privire la respingerea cererii de intervenție formulată de O., P., Q., R. și S..

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 9 mai 2023.