ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1349/2021

Ședința publică din data de 4 martie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată la data de 27 aprilie 2017 pe rolul Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta S.C. A. S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice - Comisia pentru Autorizarea Operatorilor de Produse Supuse Accizelor Armonizate, anularea deciziei nr. 014/27.02.2017 emise de Comisia pentru Autorizarea Operatorilor de Produse Supuse Accizelor Armonizate, de respingere a plângerii prealabile formulate împotriva deciziei nr. 115/21.12.2016, prin care s-au revocat autorizațiile de antrepozit fiscal, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Prin decizia civilă nr. 261/CA din 04 decembrie 2017, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice - Comisia pentru Autorizarea Operatorilor de Produse Supuse Accizelor Armonizate; a anulat Decizia nr. 014/27.02.2017 de respingere a plângerii și în parte Decizia nr. 115/21.12.2016 emisă de Ministerul Finanțelor Publice - Comisia pentru Autorizarea Operatorilor de Produse Supuse Accizelor Armonizate, în ceea ce privește respingerea cererilor de reautorizare nr. x/24.06.2016 și revocarea autorizațiilor de antrepozit fiscal nr. x/23.12.2003, nr. x/23.12.2003, nr. x/23.12.2003 și x/23.12.2003 - art. 1 și 2; a menținut Decizia nr. 115/21.12.2016 în ceea ce privește revocarea autorizației de antrepozit fiscal nr. x/23.12.2003 - art. 3.

Împotriva deciziei civile nr. 261/CA din 04 decembrie 2017 pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâtul Ministerul Finanțelor Publice - Comisia pentru Autorizarea Operatorilor de Produse Supuse Accizelor Armonizate - prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanța, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului și modificarea hotărârii recurate în sensul respingerii acțiunii ca nefondate.

Recurentul-pârât reia starea de fapt și arată că desfășurarea activității în anumite domenii este reglementată prin legi speciale, ce stabilesc condiții specifice și că prevederile în legătură cu produsele accizabile au fost adoptate prin luarea în considerare a specificului acestor activități, respectiv gradul ridicat de risc privind evaziunea fiscală.

Mai arată că reclamanta nu a îndeplinit, cumulativ, condițiile prevăzute de lege pentru autorizarea ca antrepozit fiscal, fiind lipsită de relevanță împrejurarea reținută de instanța de fond potrivit căreia reclamanta nu avea interesul real de a face investiții în locații până la finalizarea definitivă a litigiului.

Precizează că în sistemul gestionat de Ministerul Finanțelor Publice, reclamanta avea autorizațiile de antrepozit fiscal valide, începând cu data de 11.04.2016, iar solicitarea reclamantei de acordare a unui termen pentru aducerea unităților la standardele impuse de noul Codul fiscal excede dispozițiilor Legii nr. 227/2015.

Susține că reclamanta se afla în situația în care perioada de valabilitate a autorizațiilor de antrepozit fiscal expirase și, ca atare, în cauză erau incidente dispozițiile art. 365 alin. (7) din Legea nr. 227/2015.

Mai mult, reclamanta nu a estimat o perioadă de timp pentru executarea lucrărilor de renovare, iar între momentul validării autorizațiilor (11.04.2016) și momentul soluționării cererilor de reautorizare (21.12.2016), a trecut o perioadă mai mare de 9 zile, astfel încât, dacă dorea, reclamanta avea posibilitatea de a efectua achizițiile utilajelor/renovarea spațiilor.

Arată că organul fiscal competent a aplicat întocmai dispozițiile legale în vigoare în momentul emiterii actului administrativ reprezentat de Decizia nr. 115/21.12.2016 și că aceste aspecte contrazic considerentele instanței de fond.

Intimata-reclamantă S.C. A. S.A. a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând cu prioritate excepția nulității recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că recursul este nul.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ. prevede că:

"Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs."

Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ.:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.:

"Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

În acest sens, Înalta Curte constată că potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.:

"Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

În speță, examinând cererea de recurs formulată de către pârâtul Ministerul Finanțelor Publice - Comisia pentru Autorizarea Operatorilor de Produse Supuse Accizelor Armonizate - prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanța, Înalta Curte constată că nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., întrucât reprezintă o redare fidelă a întâmpinării depuse în fața instanței de fond, nefiind identificate critici care să poată fi încadrate în vreunul dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

De asemenea, cele câteva paragrafe ce nu au fost preluate din întâmpinarea de la fond (de exemplu, chestiunile prealabile din pag. 2 a cererii de recurs și paragrafele 1-6 din pag. 3) reprezintă doar prezentarea unor texte de lege și anumite aspecte de fapt ale cauzei, ce nu pot face obiectul unei cereri de recurs în lipsa unor critici concrete aduse hotărârii recurate.

Astfel fiind, recurentul-pârât nu a formulat niciun fel de critici cu privire la aspectele reținute de către prima instanță drept considerente ale sentinței recurate și nu a arătat argumentele concrete pentru care apreciază că soluția primei instanțe este greșită.

Or, această neregularitate a cererii de recurs este sancționată cu nulitatea.

Recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanța de recurs fiind învestită cu analiza conformității hotărârii recurate în raport cu dispozițiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.. De aceea, nici simpla indicare formală a încadrării recursului într-unul dintre motivele de casare prevăzute de acest text de lege nu este suficientă pentru a se considera îndeplinită condiția motivării recursului, atât timp cât criticile expuse nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege.

Deoarece recurentul-pârât nu s-a conformat exigențelor cerute de lege și nu a formulat critici care să permită încadrarea motivelor de recurs în vreunul dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul de față.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 coroborat cu art. 489 alin. (2) Cod de procedură, Înalta Curte va constata nul recursul declarat de Ministerul Finanțelor Publice - Comisia pentru Autorizarea Operatorilor de Produse Supuse Accizelor Armonizate - prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanța împotriva deciziei civile nr. 261/CA din 04 decembrie 2017 pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de Ministerul Finanțelor Publice - Comisia pentru Autorizarea Operatorilor de Produse Supuse Accizelor Armonizate - prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanța împotriva deciziei civile nr. 261/CA din 04 decembrie 2017 pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 4 martie 2021.