ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1546/2021

Ședința publică din data de 12 martie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Ministerul Finanțelor Publice - Comisia pentru Autorizarea Operatorilor de Produse Supuse Accizelor Armonizate, anularea Deciziei nr.09.03.3014.

Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 169 din 10 octombrie 2018, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată reclamanta S.C. A. S.R.L în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice - Comisia pentru Autorizarea Operațiunilor de Produse Supuse Accizelor Armonizate.

Împotriva hotărârii instanței de fond reclamanta S.C. A. S.R.L a declarat recurs.

Recursul este întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

După o amplă prezentare a situației de fapt, în motivarea recursului se arată că în mod nelegal, instanța, cu superficialitate, înțelege să respingă ca neconcludente probele solicitate, motivat de faptul că:

"nu se mai poate pune în discuție situația de fapt constatată în actele premergătoare și care, în mod eronat din punct de vedere procedural și legal, au fost contestate și au făcut obiectul dosarului nr. x/2014, pronunțându-se sentința cu nr. x/19.03.2015, rămasă definitivă".

Instanța a fost investită cu o cerere de anulare a unui act administrativ fiscal, fiind obligată să se pronunțe față de obiectul cererii și să administreze probe în vederea aflării adevărului.

Instanța a pronunțat astfel o soluție cu aplicarea greșită a legii, respectiv a pronunțat o sentința nemotivată, cu încălcarea obligațiilor prevăzute de lege în acest sens, fără a răspunde apărărilor reclamantei și fără a le menționa măcar în cuprinsul hotărârii.

Nu se indică în sentință nici măcar pe scurt considerentele invocate de reclamantă, nici o apărare și nici probele depuse în susținerea cererii, respectiv înscrisuri.

Cu privire la netemeinicia Deciziei contestate și a Procesului-verbal nr. x/28.03.2014 care a stat la baza emiterii acestei Decizii, recurenta precizează faptul că societatea a mai achiziționat un sistem video cu o stocare a imaginilor pentru un număr de 60 de zile. Achiziționarea sistemului menționat s-a făcut conform Facturii seria x Nr. x din data de 28.03.2014. Factura seria x 1 Nn 4777 din 29.03.2014, Nota de recepție și constatare de diferențe, respectiv Procesul-verbal de punere în funcțiune din data de 29.03.2014, fapt care a fost adus la cunoștința DJAOV Buzău (Vama), conform Adresei nr. x/29.03.2014 prin care a solicitat de asemenea sigilarea sistemului.

Recurenta mai susține că organele de control nu au consemnat în procesul-verbal nimic legat de modelul, seria, capacitatea sau orice altă caracteristică a sistemului de supraveghere.

Cu privire la susținerile organelor de control referitoare la nesupravegherea rezervoarelor R10 și R11, recurenta precizează faptul că, oricum acestea erau supravegheate video, astfel cum rezultă din documentele anexate, însă nici nu există o obligație legală de supraveghere a lor, față de următoarele aspecte: în antrepozit se află trei rezervoare de stocare a alcoolului brut, alcool etilic rafinat și alcool tehnic. Acestea sunt supuse unei supravegheri video permanente (stocarea alcoolului). În momentul în care s-a umplut rezervorul din antrepozit conținând alcool etilic rafinat, au fost achiziționate rezervoarele R10 și R11, și s-a procedat la transvazarea alcoolului din rezervoarele de stocaj, în rezervoarele R10 și R11, care nu se mai aflau în magazia antrepozitului, ci în exterior, acestea fiind sigilate de Biroul Vamal Buzău.

La momentul efectuării controlului, în mod eronat organele de control au reținut că gardul împrejmuitor este fabricat din sârmă, cu porțiuni relativ mici (4-5 metri) lipsă.

În opinia recurentei, s-a apreciat în mod nereal faptul că peste 50% din perimetrul antrepozitului era împrejmuit cu gard discontinuu din sârmă, înalt de maxim un metru. Organele au reținut în mod neconform cu realitatea faptul că accesul se putea realiza nesupravegheat prin partea din spate și lateral, precum și din cadrul celorlalte două antrepozite învecinate: S.C. B. S.R.L. și S.C. C. S.R.L..

Susținerea potrivit căreia antrepozitul s-ar învecina cu S.C. B. S.R.L., respectiv cu S.C. C. S.R.L. sunt neadevărate și neconforme cu realitatea, având în vedere Planul de amplasament al corpului de proprietate cu nr. cadastral x/2005.

Se mai susține că organele de control, în mod abuziv, au apreciat că nu deține un sistem corespunzător de evidență a stocurilor, fata de prevederile art. 206i26 alin. (1), lit. e). din Codul fiscal. Organele de control au consemnat faptul că nu a pus la dispoziția echipei de control fișe de magazie pentru alcool etilic rafinat, alcool brut și alcool tehnic, precum și pentru materia primă de bază (porumb). Cu toate acestea, organele de control au reținut faptul că evidența privind producția de alcool etilic rafinat, brut și tehnic este ținută pe formulare denumite "raport de producție" care au ca ultimă dată completată 24.03.2014, deși la data și ora controlului, instalația de distilare era în stare de funcționare/ceea ce nu este conform cu realitatea, există adrese către Boroul Vamal pentru a se prezenta spre desigilarea instalației, întrucât aceasta prezenta defecțiuni.

Altfel spus, conform înscrisurilor anexate, urmare a efectuării controlului, inspectorii antifraudă au reținut că nu utilizăm documentele financiare contabile prevăzute de OMEF 3512/2008, respectiv "fișe de magazie" pentru materii prime și produse utilizate, respectiv rezultate în procesul de producție din antrepozitul fiscal de la sediul societății.

Referitor la "fișele de magazie", despre care inspectorii antifraudă au consemnat că nu existau, recurenta precizează că acestea există, acestea au fost înfățișate inspectorilor antifraudă, însă nu au dorit sa verifice decât câteva dintre acestea, neconsemnând nimic despre acestea în procesul-verbal, cu mențiunea că "trebuie să aplice o amendă".

În ceea ce privește cantitățile de alcool brut, tehnic și rafinat, recurenta menționează că s-au reținut în mod eronat.

Astfel, conform Raportului de producție depus la dosarul cauzei, se precizează în mod expres și clar faptul că, o cantitate de 8400 kg de porumb măcinat nu a fost dată spre distilare, pe fondul unor defecțiuni existente la instalația de distilare (defecțiuni ce au fost aduse la cunoștința autorităților competente să ridice sigiliile, în vederea efectuări de reparații care se impuneau cu urgență.

Aceleași mențiuni se regăsesc și în situația lunară nr. x din data de 07.04.2014 și nr. 2434/07.04.2014 depusă la Biroul Vamal Buzău.

Analiza efectuată de organele de control este în mod vădit eronată, întrucât au avut în vedere întreaga cantitate din Fișele de magazie, dată în consum, însă nu au avut în vedere, deși li s-a adus la cunoștință, faptul că nu toată "plămada" a fost dată spre consum, existând o cantitate de 8400 kg în procesul de producție, nefiind obținută materia primă de alcool brut din aceasta. În acest sens, cu ocazia Procesului-verbal nr. x/11.04.2014 de efectuare a stocurilor de materii prime, semifabricate și produse finite, încheiat de Biroul Vamal Buzău, s-a reținut faptul că există pe stoc porumb măcinat în cantitate de 600 de kg, respectiv "plămada" aproximativ 8400 de kg.

De asemenea, alcoolul tehnic față de care s-au manifestat "suspiciuni", recurenta arată că acestea sunt irelevante întrucât n-au avut în vedere buletinele de analiză a alcoolului rafinat din perioada în care a fost transportat în rezervoarele R10 și R11 din cele anterioare R04 și R05.

Cu privire la susținerile organelor de control referitoare la stocul zero, se precizează că a introdus/reintrodus alcoolul tehnic la rafinare împreună cu alcoolul brut, prin bonuri de consum vizate de D.G.F.P. Buzău și Biroul Vamal Buzău, din perioada de supraveghere avută timp de 4-5 ani.

În mod neîntemeiat echipa de control a apreciat că în cuprinsul documentelor puse la dispoziție (rapoarte de producție) se menționează că în perioada 01.01.2014-27.03.2014, societatea a produs 70.802 litri (627.900 grade Dall) alcool brut și 1.769 litri (16.680 grade Dall) alcool tehnic din care, prin rafinare a obținut 4696 litri (428.300 grade Dall) alcool etilic rafinat 96,2%, stocurile de alcool brut și alcool tehnic fiind 0 (zero). În mod eronat, s-a reținut de asemenea și faptul că s-a utilizat în procesul de producție o cantitate de 28.800 kg de porumb boabe.

Astfel, organele de control au stabilit în cuprinsul Deciziei de revocare și a Procesului-verbal nr. x/28.03.2014, respectiv în Procesul-verbal de stocuri nr. x/11.04.2014, o cantitate de alcool etilic rafinat de 43194 litri/4120823,2 grade, care nu ar corespunde Fișelor de magazie, din care rezultă o cantitate de alcool etilic rafinat de 42836 litri/4120823,2 grade.

În susținerea recursului sunt redate texte de lege incidente pricinii și practică judiciară.

Intimatul Ministerul Finanțelor - Comisia pentru Autorizarea operațiunilor de produse supuse accizelor armonizate a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte are în vedere prevederile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., potrivit cărora în considerentele hotărârii "se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților."

Verificând conținutul sentinței atacate, instanța de control judiciar constată că aceasta îndeplinește exigențele menționate, întrucât judecătorul fondului a expus în mod clar și logic argumentele care au fundamentat soluția adoptată.

Înalta Curte apreciază că motivarea hotărârii judecătorești înseamnă, în sensul strict al termenului, precizarea în scris a raționamentului care îl determină pe judecător să admită sau să respingă o cerere de chemare în judecată.

În cauza de față, instanța de control judiciar consideră că hotărârea recurată îndeplinește cerințele impuse de art. 425 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Motivul de recurs analizat are în vedere fiecare dintre argumentele de fapt și de drept folosite de reclamant în cererea de chemare în judecată, instanța având posibilitatea să le grupeze și să le structureze în funcție de problemele de drept deduse judecății, putând să le răspundă prin considerente comune.

În motivarea hotărârii judecătorești se regăsesc toate susținerile invocate de partea reclamantă, astfel că sentința nu este susceptibilă de a fi reformată prin prisma motivului de recurs cercetat.

În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că obiectul cauzei îl reprezintă anularea Deciziei nr.09.03.2014, emisă de Comisia pentru Autorizarea operațiunilor de produse supuse accizelor armonizate din cadrul Ministerului Finanțelor Publice.

Potrivit prevederilor art. 206

26

din Codul fiscal, antrepozitarul autorizat are obligația de a ține un sistem corespunzător de evidență a stocurilor din antrepozitul fiscal, de a înștiința autoritățile competente despre orice modificare ce intenționează să o aducă asupra datelor inițiale în baza cărora a fost emisă autorizația de antrepozitar, cu minimum 5 zile înainte de producerea modificării, precum și de a se conforma cerințelor impuse prin normele metodologice.

În perioada 01.01.2014-27.03.2014 recurenta a produs 70.802 litri alcool brut și 1.769 litri alcool tehnic din care prin rafinare a obținut 4.696 litri alcool etilic rafinat 96,2%, stocurile de alcool brut și alcool tehnic fiind zero. De asemenea, în aceeași perioadă a utilizat cantitatea de 28.800 kg porumb boabe.

Având în vedere, stocul de alcool etilic rafinat declarat la 31.12.2013 de 38.140 litri alcool pur și cantitatea produsă în perioada de 01.01.- 27.03.2013 de 4.696 litri alcool pur, a rezultat un stoc scriptic de 42.836 litri alcool pur.

Însă, la verificarea stocurilor faptice s-a constatat o cantitate de 42.760 litri alcool etilic rafinat (96,2% concentrație) respectiv 41.135 litri alcool pur. Din verificarea concentrației alcoolice cu ocazia prelevării de probe, în prezența reprezentantului legal al recurentei, utilizând termoalcoolmetru, a rezultat o concentrație medie de maxim 93%.

Luând în calcul această concentrație alcoolică a rezultat o cantitate de numai 39.339 litri alcool etilic rafinat pur, respectiv 3.497 litri alcool pur lipsă.

Așa cum rezultă din rapoartele de producție și celelalte documente prezentate de recurentă echipei de control, precum și din nota explicativă dată de administratorul societății, societatea a rafinat integral alcool tehnic.

Practic, stocul acestui produs la momentul efectuării controlului era zero, în condițiile în care recurenta nu a înregistrat nici o vânzare sau altă formă de înstrăinare a acestui produs.

Înalta Curte constată că afirmația recurentei potrivit căreia ar fi existat fișe de magazie care atestau existența stocurilor scriptice este neîntemeiată, atâta vreme cât pe perioada derulării controlului, aceste fișe de magazie nu au fost puse la dispoziția echipei de control.

De asemenea, în ceea ce privește sistemul de supraveghere video, actele administrative contestate relevă faptul că acesta nu a permis vizualizarea înregistrărilor decât pentru perioada 25-27 martie 2014, dar nici pentru această perioadă înregistrările nu erau complete.

Astfel, echipa de-control nu a avut posibilitatea de a verifica intrările și ieșirile din antrepozit, accesul la contoare și bazinele de stocare a alcoolului brut și rafinat pe o perioadă de 30 de zile anterioare controlului, așa cum este prevăzut la punctul 85 alin. (11) din H.G. nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal.

Față de aceste aspecte, susținerea recurentei în sensul că a achiziționat un sistem nou video care stochează un număr de 60 de zile, nu este relevantă, deoarece la momentul verificării de către organele vamale, antrepozitul nu îndeplinea cerințele stabilite prin Normele metodologice.

Înalta Curte constată că în mod corect s-a reținut faptul că societatea a încercat să acopere deficiențele constatate de echipa de control, în mod dolosiv, prin adresele olografe adresate organelor vamale care au însă o dată ulterioară controlului.

De asemenea, instanța de fond în mod corect a constatat legalitatea actelor administrative contestate și din perspectiva lipsei porțiunii împrejmuite în mod real și eficient a antrepozitului.

Prin urmare, temeinic și legal s-a reținut că recurenta-reclamantă nu a respectat dispozițiile legale care reglementează funcționarea antrepozitului fiscal, existând suspiciunea rezonabilă că alcoolul sustras a ajuns pe piața neagră, generând profit nefiscalizat, și, implicit, aducând prejudicii însemnate bugetului consolidat al statului.

Înalta Curte constată că toate criticile sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect și legal starea de fapt dedusă judecății, hotărârea pronunțată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului și a probatoriilor administrate.

Prin urmare, instanța constată că susținerile și criticile recurentei sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind nefondat.

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta - reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței nr. 169 din 10 octombrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 martie 2021.