ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 178/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată la 2 septembrie 2005, reclamantul A.

R., magistrat pensionar, fost procuror în cadrul

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a chemat în

judecată

M.P., Parchetul de pe lângă Înalta

Curte de Casație și

Justiție, solicitând recunoașterea dreptului său la

actualizarea pensiei de serviciu la datele de 1 septembrie 2000, 1 aprilie 2001

și 1 ianuarie 2002, prin includerea în calcul a dosarului pentru vechimea în

magistratură de 20 % și a sporului pentru condiții deosebite de muncă de 15 %,

precum și a majorării dispusă prin H.G. nr. 403/2001 și obligarea pârâtului de

a comunica noul cuantum al pensiei la C.N.P.A.S., în vederea plății

diferențelor cuvenite până la zi.

În motivarea cererii,

reclamantul arată că la data de 1 noiembrie 2000, pârâtul a procedat la

actualizarea pensiilor de serviciu ale magistraților, însă numai în raport de

indemnizația de

încadrare, fără a fi avute

în vedere și sporurile legale în vigoare, ce

se acordau magistraților în

activitate.

Curtea de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 592 din

13 martie 2006 a admis acțiunea formulată de reclamant, a obligat pârâtul la

actualizarea pensiei de serviciu a reclamantului, în sensul includerii în

calcul a procentului de 20 % corespunzător vechimii de peste 20 de ani și a

sporului de 15 % pentru condiții deosebite,

începând

cu data de 1 noiembrie 2000 a fost obligat pârâtul să actualizeze

pensia

de serviciu a reclamantului în baza H.G. nr. 403/2001,

începând cu 1 aprilie  2001 și în baza O.U.G. nr. 187/2001 începând cu

data

de 1 ianuarie 2002.

Împotriva

acestei soluții a declarat recurs M.P. Parchetul de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, susținând că în mod eronat instanța a respins excepția

prescripției dreptului la acțiune a intimatului reclamant în perioada 1

noiembrie 2000 - 1 noiembrie 2002.

De asemenea,

în mod greșit instanța de fond a reținut că pentru determinarea indemnizației

de încadrare lunară, se are în vedere coeficientul de multiplicare la care se

aplică sporurile și

adaosurile, în sporul

de 15 % se aplică proporțional cu timpul lucrat

în aceste condiții și că

nici procurorii în activitate nu se bucură permanent de acest spor.

În ce

privește solicitarea intimatului-reclamant de a-i fi actualizată pensia de

serviciu, începând cu 1 aprilie 2001, cu 1 ianuarie 2002 și recalcularea

pensiei pentru anul 2003 și aceste cereri sunt nefondate.

Recursul este nefondat pentru

următoarele considerente:

Referitor la susținerea privind prescripția dreptului la acțiune,

se constată că acțiunea are ca obiect refuzul

M.P. de

a soluționa cererea reclamantului A.R.

cu privire la un

drept recunoscut de lege, în conformitate cu

prevederile art. l din Legea nr. 554/2004, coroborat cu prevederile art. 103 alin.

(5) din Legea nr. 92/1992, refuz concretizat prin nesoluționarea cererii

reclamantului din 9 mai 2005. Nefiind o acțiune în pretenții,

corespunzătoare perioadei respective, dreptul

material la acțiune a

luat naștere în condițiile art. l din Legea nr. 554/2004,

iar acțiunea a fost formulată în cadrul termenului de 6 luni, de la data

refuzului nejustificat de rezolvarea cererii.

Cu privire la

acordarea sporurilor la pensie, susținerea recurentului că pentru pensionarii

existenți anterior adoptării O.G. nr. 83/2000, pensiile au fost stabilite numai

pe baza coeficientului de multiplicare prevăzut în anexa 1 și că la stabilirea

acestor coeficienți s-au luat în calcul salariile de bază, precum și toate

indemnizațiile și sporurile funcțiilor respective

este lipsită de temei

legal.

Sub

acest aspect, trebuie avut în vedere că acest coeficient de multiplicare se are

în vedere pentru determinarea indemnizației de

încadrare de bază și nu în ce privește modul de

calcul al pensiei magistraților.

Abia după stabilirea

indemnizației de încadrare se aplică sporurile și adaosurile prevăzute de art. 103

alin. (1) din Legea nr. 92/1992, în vigoare în perioada pentru care s-a

formulat acțiunea și în conformitate cu art. 2 din Legea nr. 50/1996,

modificată prin O.G. nr. 83/2000.

De altfel,

adeste sporuri au fost avute în vedere și anterior apariției O.G. nr. 83/2000,

cu precizarea că și în timpul activității, intimatul-reclamant a beneficiat de

acestea.

Cu privire la

motivul de recurs privind recalcularea sporurilor de fiecare dată când se

modifică indemnizațiile celor în activitate este de reținut că

intimatul-reclamant nu a solicitat

recalcularea

sporurilor, ci numai aplicarea corectă a acestora, adică

în cadrul procentelor avute în raport de vechimea

în magistratură

de 20 % și de 15 %

pentru condiții deosebite de muncă.

Referitor la actualizarea pensiei privind media veniturilor pe

12 luni a magistraților în activitate,

această prevedere a fost

aplicată abia prin

Legea nr. 303/2004, neputând fi aplicabilă

obiectului prezentei acțiuni care îl formează actualizarea pensiei

pentru perioada 1 noiembrie 2000, 1 aprilie 2001 și 1 ianuarie 2002, deci

anterior

acestei legi.

Având în vedere cele mai sus expuse, recursul declarat de

pârât va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de M.P. Parchetul

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, împotriva sentinței civile nr.

592 din 13 martie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16

ianuarie 2007.