ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 178/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 2 septembrie 2005, reclamantul A. R., magistrat pensionar, fost procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a chemat în judecată M.P., Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, solicitând recunoașterea dreptului său la actualizarea pensiei de serviciu la datele de 1 septembrie 2000, 1 aprilie 2001 și 1 ianuarie 2002, prin includerea în calcul a dosarului pentru vechimea în magistratură de 20 % și a sporului pentru condiții deosebite de muncă de 15 %, precum și a majorării dispusă prin H.G. nr. 403/2001 și obligarea pârâtului de a comunica noul cuantum al pensiei la C.N.P.A.S., în vederea plății diferențelor cuvenite până la zi.

În motivarea cererii, reclamantul arată că la data de 1 noiembrie 2000, pârâtul a procedat la actualizarea pensiilor de serviciu ale magistraților, însă numai în raport de indemnizația de încadrare, fără a fi avute în vedere și sporurile legale în vigoare, ce se acordau magistraților în activitate. Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 592 din 13 martie 2006 a admis acțiunea formulată de reclamant, a obligat pârâtul la actualizarea pensiei de serviciu a reclamantului, în sensul includerii în calcul a procentului de 20 % corespunzător vechimii de peste 20 de ani și a sporului de 15 % pentru condiții deosebite, începând cu data de 1 noiembrie 2000 a fost obligat pârâtul să actualizeze pensia de serviciu a reclamantului în baza H.G.

nr. 403/2001, începând cu 1 aprilie 2001 și în baza O.U.G. nr. 187/2001 începând cu data de 1 ianuarie 2002. Împotriva acestei soluții a declarat recurs M.P. Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, susținând că în mod eronat instanța a respins excepția prescripției dreptului la acțiune a intimatului reclamant în perioada 1 noiembrie 2000 - 1 noiembrie 2002. De asemenea, în mod greșit instanța de fond a reținut că pentru determinarea indemnizației de încadrare lunară, se are în vedere coeficientul de multiplicare la care se aplică sporurile și adaosurile, în sporul de 15 % se aplică proporțional cu timpul lucrat în aceste condiții și că nici procurorii în activitate nu se bucură permanent de acest spor.

În ce privește solicitarea intimatului-reclamant de a-i fi actualizată pensia de serviciu, începând cu 1 aprilie 2001, cu 1 ianuarie 2002 și recalcularea pensiei pentru anul 2003 și aceste cereri sunt nefondate. Recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Referitor la susținerea privind prescripția dreptului la acțiune, se constată că acțiunea are ca obiect refuzul M.P. de a soluționa cererea reclamantului A.R. cu privire la un drept recunoscut de lege, în conformitate cu prevederile art. l din Legea nr. 554/2004, coroborat cu prevederile art. 103 alin. (5) din Legea nr. 92/1992, refuz concretizat prin nesoluționarea cererii reclamantului din 9 mai 2005. Nefiind o acțiune în pretenții, corespunzătoare perioadei respective, dreptul material la acțiune a luat naștere în condițiile art. l din Legea nr. 554/2004, iar acțiunea a fost formulată în cadrul termenului de 6 luni, de la data refuzului nejustificat de rezolvarea cererii.

Cu privire la acordarea sporurilor la pensie, susținerea recurentului că pentru pensionarii existenți anterior adoptării O.G. nr. 83/2000, pensiile au fost stabilite numai pe baza coeficientului de multiplicare prevăzut în anexa 1 și că la stabilirea acestor coeficienți s-au luat în calcul salariile de bază, precum și toate indemnizațiile și sporurile funcțiilor respective este lipsită de temei legal. Sub acest aspect, trebuie avut în vedere că acest coeficient de multiplicare se are în vedere pentru determinarea indemnizației de încadrare de bază și nu în ce privește modul de calcul al pensiei magistraților. Abia după stabilirea indemnizației de încadrare se aplică sporurile și adaosurile prevăzute de art. 103 alin. (1) din Legea nr. 92/1992, în vigoare în perioada pentru care s-a formulat acțiunea și în conformitate cu art. 2 din Legea nr. 50/1996, modificată prin O.G.

nr. 83/2000. De altfel, adeste sporuri au fost avute în vedere și anterior apariției O.G. nr. 83/2000, cu precizarea că și în timpul activității, intimatul-reclamant a beneficiat de acestea. Cu privire la motivul de recurs privind recalcularea sporurilor de fiecare dată când se modifică indemnizațiile celor în activitate este de reținut că intimatul-reclamant nu a solicitat recalcularea sporurilor, ci numai aplicarea corectă a acestora, adică în cadrul procentelor avute în raport de vechimea în magistratură de 20 % și de 15 % pentru condiții deosebite de muncă. Referitor la actualizarea pensiei privind media veniturilor pe 12 luni a magistraților în activitate, această prevedere a fost aplicată abia prin Legea nr. 303/2004, neputând fi aplicabilă obiectului prezentei acțiuni care îl formează actualizarea pensiei pentru perioada 1 noiembrie 2000, 1 aprilie 2001 și 1 ianuarie 2002, deci anterior acestei legi.

Având în vedere cele mai sus expuse, recursul declarat de pârât va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de M.P. Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, împotriva sentinței civile nr. 592 din 13 martie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 ianuarie 2007.