ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7787/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 12 noiembrie 2002, D.E., magistrat pensionar, a chemat în judecată Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, solicitând obligarea acestuia, la actualizarea corectă a pensiei de serviciu, ca urmare a O.G. nr. 83/2000, a H.G. nr. 403/2001 și a O.U.G. nr. 187/2001, respectiv la datele de 1 noiembrie 2000, 1 aprilie 2001 și 11 ianuarie 2002, prin includerea în calcul, a adaosului pentru vechimea în magistratură și a sporului de 15%, pentru condiții deosebite. De asemenea, a cerut obligarea pârâtului, să comunice Casei Naționale de Pensii, noul cuantum al pensiei de serviciu, la datele arătate mai sus, în vederea plății diferențelor cuvenite, până la zi.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, deși a procedat la actualizarea pensiei, în temeiul prevederilor art. 103 alin. (5) din Legea nr. 92/1992, a refuzat să includă în calcul, adaosul ce i se cuvine pentru vechimea în magistratură, de 20%, precum și sporul pentru condiții deosebite, de 15%. Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, reînvestită cu soluționarea cauzei, după casarea cu trimitere a unei hotărâri anterioare, prin sentința civilă nr. 1528 din 7 octombrie 2003, a admis acțiunea, astfel cum a fost formulată. Instanța a reținut că indemnizația de încadrare lunară, adaosul pentru vechimea în magistratură și sporul pentru condiții deosebite de muncă nu pot fi separate, întrucât împreună reprezintă unica formă de remunerare și totodată, baza pentru stabilirea drepturilor și obligațiilor care se determină în raport cu venitul salarial.

Sporurile în discuție au fost prevăzute de O.U.G. nr. 113/2000, în vigoare la data de 1 noiembrie 2000. Cum acestea fac parte din venitul net al magistraților în activitate, conform art. 105 alin. (1) și (5) din Legea nr. 92/1992, trebuiau să fie comunicate organului de pensii, în vederea actualizării pensiei reclamantei. Împotriva sentinței a declarat recurs, pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție. În esență, recurentul a susținut că în mod greșit prima instanță a admis acțiunea, deoarece reclamanta D.E. nu poate beneficia concomitent de coeficientul de multiplicare și de adaosul la indemnizația de încadrare. Că, legiuitorul a avut în vedere două situații, și anume: - pensii deja stabilite la data intrării în vigoare a O.G.

nr. 83/2000; - pensii care se vor stabili după data intrării în vigoare a acestui act normativ. Instanța de fond a ignorat împrejurarea că vechimea în muncă a reclamantei și sporul pentru condiții deosebite de muncă, au fost deja luate în calcul la stabilirea coeficientului de multiplicare, corespunzător funcției îndeplinite, pe baza căruia s-a făcut actualizarea pensiei magistraților. Prin urmare, s-a apreciat eronat că reclamanta are dreptul la actualizarea pensiei de serviciu, cu includerea acestor sporuri, întrucât includerea lor se face, în felul acesta, de două ori. Recursul este fondat, în limitele și pentru considerentele ce se vor expune în continuare. În conformitate cu dispozițiile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, magistrații au dreptul la o indemnizație de încadrare lunară, în raport cu nivelul instanțelor și parchetelor și cu vechimea în magistratură.

Coeficienții de multiplicare pe baza cărora se stabilește indemnizația de încadrare, reprezintă baza de calcul, iar potrivit art. 5 alin. (1) și (3) din aceeași lege, magistrații beneficiază de un adaos la indemnizația de încadrare, care se ia în calcul la stabilirea pensiilor. Prin O.U.G. nr. 177/2002, privind salarizarea și alte drepturi materiale ale magistraților, care a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 2003, s-a reglementat în mod explicit dreptul magistraților pensionari de a li se lua în considerare, la actualizarea pensiei de serviciu și majorarea (adaosul) la indemnizația de încadrare, indiferent de data pensionării lor.

Pe de altă parte, potrivit dispoziției art. 103 alin. (5) din Legea nr. 92/1992, pentru organizarea judecătorească, cu modificările ulterioare, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, avea obligația să dispună, din oficiu, măsurile necesare pentru comunicarea datelor, în vederea actualizării pensiei reclamantei D.E. Având în vedere că pârâtul nu și-a îndeplinit această obligație legală, în mod judicios curtea de apel a admis acțiunea, a constatat dreptul reclamantei, la actualizarea pensiei de serviciu, cu includerea în baza de calcul, a adaosului pentru vechimea în magistratură, de 20% și a obligat pe pârât, să comunice Casei Naționale de Pensii, relațiile necesare pentru recalculare.

Soluția recurată rămâne, însă, deficitară în privința rezolvării date de instanță, capătului de cerere care are ca obiect actualizarea cuantumului pensiei reclamantei, cu includerea sporului pentru condiții deosebite de muncă, de 15%. Un asemenea spor nu a fost prevăzut de legislația în vigoare, până la data pensionării reclamantei care, deci, nu a beneficiat de el. Acordarea sporului este condiționată în prezent, de stabilirea pe baza unei expertize de specialitate, a existenței unor condiții de muncă deosebite, inclusiv a unui nivel al toxicității, care diferă de la o instanță (sau parchet), la alta. Sporul are și un caracter limitat în timp, iar plata lui încetează ori de câte ori nu mai subzistă condițiile de muncă deosebite care au justificat acordarea lui prin decizia conducătorului autorității sau instituției publice competente.

Ținând seama de aceste considerente, urmează a se admite recursul și a fi modificată sentința atacată, în sensul admiterii în parte a acțiunii și înlăturării din baza de calcul, a pensiei reclamantului, a sporului pentru condiții deosebite de muncă, de 15%. Celelalte dispoziții ale sentinței vor fi menținute. Văzând și prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., art. 15 al Legii nr. 29/1990, privind contenciosul administrativ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, împotriva sentinței civile nr. 1528 din 7 octombrie 2003, a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ. Înlătură din baza de calcul a pensiei, sporul de 15%. Menține celelalte dispoziții ale sentinței. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 octombrie 2004.