ÎCCJ, decizie (scj.ro #85254)

Magistrat pensionar. Actualizarea pensiei de

serviciu. Neincluderea în pensie a adaosului la indemnizația de încadrare și a

sporului de 15% pentru condiții deosebite de muncă. Nelegalitatea necuprinderii

adaosului în pensie. Legalitatea neacordării sporului de 15%.

O.G. nr. 177/2002

Prin Ordonanța de Urgență a

Guvernului nr.177/2002, privind salarizarea și alte drepturi materiale ale

magistraților, care a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 2003, s-a

reglementat în mod explicit dreptul magistraților pensionari de a li se lua în

considerare, la  actualizarea pensiei de serviciu și adaosul la

indemnizația de încadrare, indiferent de data pensionării lor.

În ceea ce privește sporul de 15% pentru

condiții deosebite de muncă, acesta are și un caracter limitat în timp, iar

plata lui încetează ori de câte ori nu mai subzistă condițiile de muncă

deosebite care au justificat acordarea lui prin decizia conducătorului autorității

sau instituției publice competente. În consecință, sporul de 15% nu poate fi

acordat magistratului pensionar..

I.C.C.J., Secția de contencios administrativ și fiscal,

decizia nr.7787 din 22 octombrie 2004

La data de 12 noiembrie 2002, D.E., magistrat pensionar a chemat în judecată

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție,

solicitând obligarea acestuia la actualizarea corectă a pensiei de serviciu, ca

urmare a Ordonanței Guvernului nr.83/2000, a Hotărârii Guvernului nr.403/2001

și a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr.187/2001, respectiv la  datele

de 1 noiembrie 2000, 1 aprilie 2001 și 11 ianuarie 2002, prin includerea în

calcul a adaosului pentru vechimea în magistratură și a sporului de 15% pentru

condiții deosebite.

De asemenea, a cerut obligarea pârâtului să comunice Casei Naționale de Pensii

noul cuantum al pensiei de serviciu, la datele arătate mai sus, în vederea

plății diferențelor cuvenite până la zi.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că Ministerul Public – Parchetul de

pe lângă Curtea Supremă de Justiție, deși a procedat la actualizarea pensiei în

temeiul prevederilor art.103 alin.5 din Legea nr.92/1992, a refuzat să includă în

calcul adaosul ce i se cuvine pentru vechimea în magistratură de 20%, precum și

sporul pentru condiții deosebite, de 15%.

Curtea de Apel  București, Secția de contencios administrativ, reînvestită

cu soluționarea cauzei după casarea cu trimitere a unei hotărâri anterioare,

prin sentința civilă nr.1528 din 7 octombrie 2003, a admis acțiunea astfel cum

a fost formulată.

Instanța a reținut că indemnizația de încadrare lunară, adaosul pentru vechimea

în magistratură și sporul pentru condiții deosebite de muncă nu pot fi separate

întrucât, împreună reprezintă unica formă de remunerare și totodată, baza

pentru stabilirea drepturilor și obligațiilor care se determină în raport cu

venitul salarial.

Sporurile în discuție au fost prevăzute de Ordonanța de Urgență a Guvernului

nr.113/2000, în vigoare la data de 1 noiembrie 2000. Cum acestea fac parte din

venitul net al magistraților în activitate, conform art.105 alin.1 și 5 din

Legea nr.92/1992, trebuiau să fie comunicate Casei de pensii în vederea

actualizării pensiei reclamantului.

Împotriva sentinței a declarat recurs pârâtul Ministerul Public – Parchetul de

pe lângă Curtea Supremă de Justiție.

În esență, recurentul a susținut că, în mod greșit, prima instanță a admis

acțiunea, deoarece reclamanta D.E. nu poate beneficia concomitent de

coeficientul de multiplicare și de adaosul la indemnizația de încadrare. Că,

legiuitorul a avut în vedere două situații și anume:

- pensiile deja stabilite la data intrării în vigoare a Ordonanței Guvernului

nr.83/2000;

- pensiile care se vor stabili după data intrării în vigoare a acestui act

normativ.

Instanța de fond a ignorat împrejurarea că vechimea în muncă a reclamantului și

sporul pentru condiții deosebite de muncă au fost deja luate în calcul la

stabilirea coeficientului de multiplicare, corespunzător funcției îndeplinite,

pe baza căruia s-a făcut actualizarea pensiei magistraților.

Prin urmare, s-a apreciat eronat că reclamantul are dreptul la

actualizarea  pensiei de serviciu, cu includerea acestor sporuri, întrucât

includerea lor se face, în felul acesta, de două ori.

Recursul este fondat.

În conformitate cu dispozițiile art.2 alin.1 din Legea nr.50/1996 privind

salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității

judecătorești, magistrații au dreptul la o indemnizație de încadrare lunară în

raport de nivelul instanțelor și parchetelor și cu vechimea în magistratură.

Coeficienții de multiplicare pe baza cărora se stabilește indemnizația de

încadrare reprezintă baza de calcul, iar potrivit art.5 alin.1 și 3 din aceeași

lege, magistrații beneficiază de un adaos la indemnizația de încadrare, care se

ia în calcul la stabilirea pensiilor.

Prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.177/2002, privind salarizarea și alte

drepturi materiale ale magistraților, care a intrat în vigoare la data de 1

ianuarie 2003, s-a reglementat în mod explicit dreptul magistraților pensionari

de a li se lua în considerare, la  actualizarea pensiei de serviciu și

adaosul la indemnizația de încadrare, indiferent de data pensionării lor.

Pe de altă parte, potrivit dispoziției art.103 alin.5 din Legea nr.92/1992,

pentru organizarea judecătorească, cu modificările ulterioare, Ministerul

Public – Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, avea obligația să

dispună, din oficiu, măsurile necesare pentru comunicarea datelor  în

vederea actualizării pensiei reclamantei. Având în vedere că pârâtul nu și-a

îndeplinit această obligație legală, în mod judicios Curtea de apel a admis

acțiunea, a constatat dreptul reclamantei la actualizarea pensiei de

serviciu, cu includerea în baza de calcul a  adaosului pentru vechimea în

magistratură de 20% și a obligat pe pârât să comunice Casei Naționale de Pensii

relațiile necesare pentru recalculare.

Soluția recurată rămâne însă, deficitară în privința rezolvării capătului de

cerere care are ca obiect actualizarea cuantumului pensiei reclamantei cu

includerea sporului pentru condiții deosebite de muncă, de 15%.

Un asemenea spor nu a fost prevăzut de legislația în vigoare până la data

pensionării reclamantei, care deci, nu a beneficiat de el.

Acordarea sporului este condiționată în prezent, de stabilirea pe baza unei

expertize de specialitate a existenței unor condiții de muncă deosebite,

inclusiv a unui nivel al toxicității, care diferă de la o instanță  (sau

parchet) la alta.

Sporul are și un caracter limitat în timp, iar plata lui încetează ori de câte

ori nu mai subzistă condițiile de muncă deosebite care au justificat acordarea

lui prin decizia conducătorului autorității sau instituției publice competente.

Ținând seama de aceste considerente, recursul a fost admis și sentința

modificată în sensul admiterii în parte a acțiunii și înlăturării din baza de

calcul a pensiei reclamantului, a sporului pentru condiții deosebite de muncă,

de 15%.