ÎCCJ, decizie (scj.ro #85272)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #85272) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Magistrat pensionar. Neluarea în calcul la
actualizarea pensiei de serviciu a adaosului la indemnizația de încadrare și a
sporului de 15% pentru condiții deosebite de muncă. Recunoașterea adaosului
pentru magistrații pensionari. Legalitatea neacordării sporului de 15%.
O.G. nr. 177/2002
În conformitate cu dispozițiile art.2 alin.1
din Legea nr.50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din
organele autorității judecătorești, magistrații au dreptul la o indemnizație de
încadrare lunară în raport de nivelul instanțelor și parchetelor și cu vechimea
în magistratură.
Coeficienții de multiplicare pe baza cărora se stabilește indemnizația de
încadrare reprezintă baza de calcul, iar potrivit art.5 alin.1 și 3 din aceeași
lege, magistrații beneficiază de un adaos la indemnizația de încadrare, care se
ia în calcul la stabilirea pensiilor.
Prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.177/2002, s-a reglementat în mod
explicit dreptul magistraților pensionați de a li se lua în calcul, la
actualizarea pensiei de serviciu și adaosul la indemnizația de încadrare,
indiferent de data pensionării lor.
Art.30 din Ordonanța de Urgență a Guvernului
nr.177/2002 prevede: „pentru condiții deosebite, grele, vătămătoare sau
periculoase, la instanțele judecătorești și la parchete, se acordă un spor de
15% din indemnizația brută lunară, proporțional cu timpul lucrat în aceste
condiții”, ceea ce duce la concluzia că el se acordă în măsura în care persoana
care beneficiază de acest spor a lucrat în condiții deosebite.
Un asemenea spor nu a fost prevăzut de legislația în vigoare până la data
pensionării reclamantului care deci, nu a beneficiat de el. Acordarea în
prezent a sporului este condiționată de stabilirea pe baza unei expertize de
specialitate a existenței unor condiții de muncă deosebite, inclusiv a unui
nivel al toxicității, care diferă de la o instanță (sau parchet) la alta,
sporul fiind și limitat în timp.
I.C.C.J.,
Secția de contencios administrativ și fiscal,
decizia
nr.8562 din 29 noiembrie 2004
B.M. a chemat în judecată Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte
de Casație și Justiție, solicitând obligarea acestuia la actualizarea corectă a
pensiei de serviciu, ca urmare a Ordonanței Guvernului nr.83/2000, a Hotărârii
Guvernului nr.403/2001 și a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 187/2001,
respectiv la datele de 1 noiembrie 2000, 1 aprilie 2001 și 1 ianuarie 2002,
prin includerea în calculul pensiei a adaosului pentru vechimea în magistratură
de 20% și a sporului pentru condiții deosebite de 15%.
Totodată, s-a solicitat obligarea pârâtului să comunice Casei Naționale de
Pensii, noul cuantum al pensiei de serviciu în vederea plății diferențelor
cuvenite.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a fost procuror în cadrul
Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și că actualizarea
pensiei sale de serviciu la data de 1 noiembrie 2000 s-a efectuat numai în
raport de indemnizația de bază de încadrare, fără a se ține seama de cele două
sporuri amintite în petitul acțiunii, prevăzute în Ordonanța de Urgență a
Guvernului nr.113/2000.
Aceste sporuri făceau parte din venitul net al magistraților în activitate, la
data de 1 noiembrie 2000.
Deși conform Hotărârii Guvernului nr.403/2001, salariile personalului bugetar
au fost majorate la data de 1 aprilie 2001, pârâtul nu i-a aplicat această
actualizare, de care au beneficiat doar magistrații în activitate.
În același fel s-a procedat și la 1 ianuarie 2002 în urma apariției Ordonanței
de Urgență a Guvernului nr. 187/2001.
Curtea de Apel București, Secția contencios administrativ a respins excepția
prescripției dreptului la acțiune invocată de pârât și a admis acțiunea. A
recunoscut reclamantului dreptul pentru actualizarea pensiei de serviciu prin
includerea în baza de calcul a adaosului pentru vechimea în magistratură de 20%
și a sporului pentru condiții deosebite de muncă de 15%.
A obligat pârâtul să comunice Casei Naționale de Pensii câștigul net al unui
magistrat în activitate cu funcție similară celei pe care a exercitat-o
reclamantul, având în vedere cele două sporuri la datele de 1 noiembrie 2000, 1
aprilie 2001 și 1 ianuarie 2002, în vederea plății diferențelor rezultate către
reclamant.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că indemnizația de încadrare lunară,
adaosul pentru vechimea în magistratură și sporul pentru condiții deosebite de
muncă nu pot fi separate întrucât, împreună reprezintă unica formă de
remunerare și totodată baza pentru stabilirea drepturilor și obligațiilor care
se determină în raport de venitul salarial.
Sporurile în discuție au fost prevăzute de Ordonanța de Urgență a Guvernului
nr.113/2000, în vigoare la data de 1 noiembrie 2000. Cum acestea fac parte din
venitul net al magistraților în activitate, conform art. 105 alin.1 și 5 din
Legea nr.92/1992, trebuiau să fie comunicate organului de pensii în vederea
actualizării pensiei reclamantului.
Considerând hotărârea nelegală Ministerul Public-Parchetul de pe lângă Înalta
Curte de Casație și Justiție a declarat recurs și a solicitat în principal
admiterea și casarea sentinței cu trimitere spre competentă soluționare tribunalului,
iar în subsidiar, casarea sentinței și în fond respingerea acțiunii.
Se susține că, în mod greșit s-a respins excepția prescripției dreptului la
acțiune pentru perioada 1 noiembrie 2000 – 18 februarie 2001, că în speță este
vorba de un litigiu privitor la pensie, or, potrivit art.155 lit.e și f din
Legea nr.19/2000, cu modificările și completările ulterioare, tribunalul
soluționează în primă instanță litigiul.
În mod greșit s-a admis acțiunea, deoarece reclamantul nu poate beneficia
concomitent de coeficientul de multiplicare și de adaosul la indemnizația de
încadrare. Legiuitorul a avut în vedere două situații și anume:
-pensii deja stabilite la data intrării în vigoare a Ordonanței Guvernului
nr.83/2000;
-pensii care se vor stabili după data intrării în vigoare a acestui act
normativ.
Instanța nu a avut în vedere împrejurarea că vechimea în muncă a reclamantului
și sporul pentru condiții deosebite de muncă au fost deja luate în calcul la
stabilirea coeficientului de multiplicare, corespunzător funcției îndeplinite,
pe baza căruia s-a făcut actualizarea pensiei magistraților.
Sporul pentru condiții deosebite, grele, vătămătoare sau periculoase prevăzut
de Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.177/2002 nu se poate da reclamantului
care este pensionar, el se acordă numai persoanelor aflate în activitate care
lucrează în condiții deosebite.
Recursul este fondat.
Sub aspect procesual și în conformitate cu principiul disponibilității, care
guvernează procesul civil, reclamantul a stabilit cadrul procesual, determinând
limitele cererii sale, obiectul acțiunii și persoana chemată în judecată.
Întemeindu-și acțiunea pe dispozițiile Legii nr.29/1990 și ale art. 103 din
Legea nr.92/1992, reclamantul-intimat a solicitat recunoașterea unui drept,
obligația pârâtului-recurent să actualizeze corect pensia sa de serviciu
conform unor norme legale pe care le-a indicat și să execute o hotărâre
judecătorească, ceea ce se încadrează în condițiile de admisibilitate a
acțiunii în contencios administrativ, prevăzute de dispozițiile art.1 din legea
contenciosului administrativ.
Dată fiind și calitatea pârâtului de autoritate publică centrală, competența
materială de soluționare a cauzei sub aspect funcțional este atrasă în
conformitate cu dispozițiile art.3 pct.1 C. proc. civ. în favoarea Curții de
Apel București – Secția contencios administrativ.
În consecință, critica din recurs privind încălcarea competenței de soluționare
a cauzei nu poate fi primită.
În mod justificat instanța a respins și excepția prescrierii dreptului la
acțiune invocată de pârât întrucât conform art.8 din Decretul nr. 167/1958
(privind prescripția extinctivă), prescrierea dreptului la acțiune în repararea
pagubei curge de la data când cel în cauză a cunoscut sau trebuia să cunoască
paguba.
În speță, termenul începe să curgă de la data de 2 februarie 2001, iar acțiunea
a fost formulată la 18 februarie 2004.
Pe fondul cauzei, se reține că soluția recurată este deficitară în privința
actualizării pensiei reclamantului cu includerea sporului pentru condiții
deosebite de muncă, de 15% și este legală în ce privește actualizarea pensiei
de serviciu prin includerea în calcul a adaosului pentru vechimea în
magistratură, potrivit următoarelor:
În conformitate cu dispozițiile art.2 alin.1 din Legea nr.50/1996, privind
salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității
judecătorești, magistrații au dreptul la o indemnizație de încadrare, lunară în
raport de nivelul instanțelor și parchetelor și cu vechimea în magistratură.
Coeficienții de multiplicare pe baza cărora se stabilește indemnizația de
încadrare, reprezintă baza de calcul, iar potrivit art.5 alin.1 și 3 din
aceeași lege, magistrații beneficiază de un adaos la indemnizația de încadrare,
care se ia în calcul la stabilirea pensiilor.
Prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.177/2002, privind salarizarea și alte
drepturi materiale ale magistraților, care a intrat în vigoare la 1 ianuarie
2003, s-a reglementat în mod explicit dreptul magistraților pensionați de a li
se lua în calcul, la actualizarea pensiei de serviciu și majorarea (adaosul) la
indemnizația de încadrare, indiferent de data pensionării lor.
Pe de altă parte, conform art.103 alin.5 din Legea nr.92/1992, pentru
organizarea judecătorească, cu modificările ulterioare, -Ministerul Public
-Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, avea obligația să
dispună, din oficiu, măsurile necesare pentru comunicarea datelor în vederea
actualizării pensiei reclamantului.
Constatându-se că acesta nu și-a îndeplinit obligația ce-i incumba, legal,
instanța a recunoscut reclamantului dreptul la actualizarea pensiei de serviciu
prin includerea în baza de calcul a adaosului pentru vechimea în magistratură
de 20% și a obligat pârâtul să comunice Casei Naționale de Pensii relațiile
necesare pentru recalculare.
Prin art.30 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.177/2002, s-a prevăzut:
„pentru condiții deosebite, grele, vătămătoare sau periculoase, la instanțele
judecătorești și la parchete, se acordă un spor de 15% din indemnizația brută
lunară, proporțional cu timpul lucrat în aceste condiții”, ceea ce duce la
concluzia, că el se acordă în măsura în care persoana care beneficiază de acest
spor a lucrat în condiții deosebite.
Un asemenea spor nu a fost prevăzut de legislația în vigoare până la data
pensionării reclamantului care deci, nu a beneficiat de el.
Acordarea în prezent a sporului este condiționată de stabilirea pe baza unei
expertize de specialitate a existenței unor condiții de muncă deosebite,
inclusiv a unui nivel al toxicității, care diferă de la o instanță (sau
parchet) la alta.
Sporul are și un caracter limitat în timp, iar plata lui încetează ori de câte
ori nu mai subzistă condițiile de muncă deosebite care au justificat acordarea
lui prin decizia conducătorului autorității sau instituției publice competente.
Prin urmare, recursul a fost admis.