ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3670/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la 28 decembrie 2004, reclamanta M.M. a solicitat obligarea Ministerului Public

- Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, la recunoașterea

dreptului său la actualizarea pensiei de serviciu, la datele de 1 noiembrie

2000, 1 ianuarie 2002 și 1 octombrie 2002, urmare a dispozițiilor O.G. nr.

83/2000 și Legii nr. 216/2001 și obligarea acestuia să comunice Casei Naționale

de Pensii, noul cuantum al pensiei de serviciu la datele respective.

În motivarea acțiunii,

reclamanta arată că în urma adoptării O.G. nr. 83/2000, pârâtul a procedat la

actualizarea pensiilor magistraților, însă a omis să actualizeze pensia sa, cu

toate că în conformitate cu prevederile art. 13 alin. (1) din Legea nr.

216/2001, se impunea ca din oficiu să i se actualizeze pensia.

Curtea de Apel București,

secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr.

270 din 17 februarie 2005, și-a declinat competența de soluționare a cauzei, în

favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a.

Recursul declarat de

reclamantă împotriva sentinței a fost admis de Înalta Curte de Casație și

Justiție, prin decizia nr. 3147 din 18 mai 2005, prin care s-a casat hotărârea

recurată și s-a dispus trimiterea cauzei, spre rejudecare, la aceeași instanță.

Rejudecând cauza, Curtea de

Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin

sentința civilă nr. 554 din 13 martie 2006, a admis acțiunea, în sensul că a

obligat pârâtul la reactualizarea pensiei de serviciu a reclamantei, prin

includerea în calcul a adaosului pentru vechime în magistratură în procent de

20% și a sporului de 15% pentru condiții deosebite, începând cu data de 1

noiembrie 2000. De asemenea, a obligat pârâtul să actualizeze pensia de serviciu

a reclamantei în baza H.G. nr. 403/2001, începând cu data de 1 aprilie 2001 și

în baza O.U.G. nr. 187/2001, începând cu data de 1 ianuarie 2002, precum și să

comunice Casei Naționale de Pensii, noile cuantumuri ale pensiei de serviciu,

în vederea plății diferențelor cuvenite reclamantei, începând cu data de 1

noiembrie 2000.

Instanța reține, în

motivarea sentinței, că în conformitate cu prevederile art. 103 alin. (5) din

Legea nr. 92/1992, pensiile de serviciu ale magistraților se actualizează în

raport cu nivelul drepturilor salariale ale magistraților aflați în activitate,

iar în baza art. 2 din Legea nr. 50/1996, modificată prin O.G. nr. 83/2000, la

salarizarea magistraților s-a avut în vedere și vechimea în magistratură.

Mai reține că indemnizația

de încadrare lunară, adaosul pentru vechime în magistratură și sporul pentru

condiții deosebite de muncă nu pot fi separate, pentru că reprezintă unica

formă de remunerare a magistraților și baza de calcul pentru stabilirea

drepturilor și obligațiilor.

Reține și că apărarea

pârâtului făcută în sensul că acestea au fost avute în vedere la stabilirea

coeficientului de multiplicare prevăzut în Anexa nr. 1 a H.G. nr. 83/2000 și că

sunt aplicabile prevederile H.G. nr. 403/2001, în cazul pensionarilor, deoarece

coeficientul de multiplicare se are în vedere la determinarea indemnizației de

încadrare de bază, la care se aplică sporurile și adaosurile, iar pensiile de

serviciu ale magistraților se actualizează în raport cu câștigurile salariale

ale magistraților în activitate, conform art. 103 alin. (5) din Legea nr.

92/1992, nu poate fi reținută.

Pârâtul a declarat recurs

împotriva ultimei sentințe, considerând că este nelegală, pentru că s-a respins

greșit excepția prescripției dreptului la acțiune în perioada 22 decembrie 2001

- 22 decembrie 2004, deoarece presupusa recunoaștere a dreptului reclamantei

are ca urmare realizarea pretențiilor acesteia privitoare la plata diferențelor

bănești solicitate.

Susține că eronat instanța

de fond a reținut că la determinarea indemnizației de încadrare lunară se are

în vedere coeficientul de multiplicare, la care se aplică sporurile și

adaosurile, cu toate că potrivit art. 30 din O.U.G. nr. 177/2002, aprobată prin

Legea nr. 347/2003, sporul de 15% din indemnizația brută lunară se acordă

proporțional cu timpul lucrat în condiții deosebite, grele, vătămătoare sau

periculoase, ceea ce nu este în cazul reclamantei, care este pensionară, iar

sporul de 20%, reprezentând adaosul pentru vechimea în magistratură, nu poate

fi recalculat de fiecare dată când se majorează cuantumul indemnizației lunare

a magistraților, pentru că vechimea în magistratură este aceeași ca și cea de

la data la care a avut loc pensionarea.

Menționează că, în ce

privește cererea reclamantei, de actualizare a pensiei de serviciu și în raport

cu prevederile O.G. nr. 83/2000, a H.G. nr. 403/2001 și a O.U.G. nr. 187/2001,

s-au avut în vedere prevederile art. 1 din H.G. nr. 403/2001, în baza căreia

drepturile salariale ale asiguraților prevăzuți de art. 5 din Legea nr. 19/2000,

se majorează începând cu data de 1 aprilie 2001.

Consideră că este nefondată

dispoziția din sentință, de a actualiza pensia reclamantei, începând cu data de

1 ianuarie 2002, deoarece actualizarea s-a făcut pornind de la coeficientul de

multiplicare corespunzător funcției deținută de aceasta la data pensionării,

precum și de la valoarea de referință sectorială în vigoare în luna decembrie

2001, majorată cu 8%.

Arată că este nefondată și

solicitarea de a fi obligat la recalcularea pensiei reclamantei pentru anul

2003, deoarece actualizarea pensiei s-a făcut avându-se în vedere majorarea

valorii de referință sectorială de 6%, începând cu 1 ianuarie 2003 și de 9%,

începând cu 1 octombrie 2003.

Mai arată că prin intrarea

în vigoare a Legii nr. 303/2004, reactualizarea drepturilor de pensie ale

magistraților se face în funcție de media anuală a veniturilor realizate de

judecătorii și procurorii în activitate, iar ulterior datei de 29 septembrie

2004, pentru magistrații pensionari sunt aplicabile dispozițiile art. 81 alin.

(1) din Legea nr. 303/2004, în baza cărora pensiile de serviciu ale acestora se

actualizează anual în raport cu media veniturilor brute realizate în ultimele

12 luni de judecătorii și procurorii în activitate și cum veniturile brute

realizate de aceștia cuprind și sporurile solicitate de reclamantă, aplicate la

noile cuantumuri ale valorii de referință sectorială, prin actualizare nu s-au

putut evidenția distinct sporurile respective.

Recursul va fi admis, în

sensul și pentru considerentele care se vor arăta în continuare.

Intimata-reclamantă a

promovat acțiunea de față, din cauză că recurentul-pârât nu a înțeles să aibă

în vedere la actualizarea periodică a pensiei sale de serviciu, și adaosul

pentru vechimea avută în calitate de magistrat, în procent de 20% din salariul

(îndemnizația) de bază, ca și sporul de 15% din indemnizația de încadrare

pentru condiții deosebite de muncă, grele, vătămătoare sau periculoase.

Instanța de fond a apreciat

că solicitarea reclamantei este întemeiată, admițând acțiunea în acest sens,

soluție contestată de pârâtul din prezentul recurs.

Un prim motiv de recurs

privește respingerea excepției prescripției dreptului la acțiune în perioada 22

decembrie 2001 - 22 decembrie 2004.

Înalta Curte va reține că

instanța de fond a respins corect această excepție, cu o motivare

corespunzătoare, ținându-se cont de obiectul acțiunii.

De asemenea, tot corect a

stabilit că la actualizarea pensiei intimatei-reclamante trebuie să se aibă în

vedere și adaosul de 20% pentru vechimea de peste 20 de ani în magistratură.

Trebuie ținut cont că

intimata avea o vechime de peste 28 ani în funcția de procuror, la data de 15

ianuarie 1982, când s-a pensionat pentru limită de vârstă.

Art. 103 din Legea nr.

92/1992 și art. 4 din Legea nr. 50/1996 au avut în vedere, la calcularea

pensiei de serviciu, în afara câștigului salarial net lunar, și sporul pentru

stabilitate, adică un spor pentru vechimea efectivă în funcția de magistrat.

Ca atare, recurentul avea

obligația să includă în veniturile în baza cărora se actualiza periodic pensia

de serviciu a intimatei, și sporul de 20% pentru vechime efectivă în

magistratură.

Recurentul a avut în vedere

la succesivele actualizări ale pensiei intimatei, creșterea valorii de

referință sectorială și a coeficientului de multiplicare, ca și indexările

periodice ce s-au acordat salariaților bugetari, dar nu a inclus în acest

calcul și sporul pentru vechimea în magistratură.

La fiecare majorare a

veniturilor salariale ale magistraților trebuia ca instituția la care au funcționat

magistrații pensionari, să recalculeze sumele ce se au în vedere la

actualizarea pensiei acestora și să le comunice organului de pensii, în cazul

intimatei sporul de 20% trebuind să fie avut în vedere de fiecare dată.

Ca atare, susținerea recurentului,

că instanța de fond nu a dispus corespunzător în ce privește adaosul de 20%

pentru vechime în magistratură, nu este reală.

Dar, prima instanță a

acordat greșit sporul de 15% pentru condiții deosebite de muncă, deoarece la

data pensionării intimatei nu se acorda un astfel de spor personalului din

magistratură.

Prin Legea nr. 303/2004

privind Statutul judecătorilor și procurorilor, s-a prevăzut, la art. 85, ca

pensiile de serviciu ale judecătorilor și procurorilor să se actualizeze anual

în raport cu media veniturilor brute realizate în ultimele 12 luni a

judecătorilor și procurorilor în activitate.

Ca atare, începând cu anul

2005, la actualizarea pensiilor de serviciu ale magistraților se au în vedere

toate veniturile brute realizate în ultimele 12 luni de magistrații în funcție,

în condiții identice de vechime și nivel al instanței sau parchetului cu

magistrații pensionari.

Pentru considerentele

arătate mai sus, în temeiul art. 10 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 și art.

312 și 314 C. proc. civ., se va admite prezentul recurs și se va modifica în

parte sentința recurată, în sensul respingerii capătului de cerere din acțiune

referitor la includerea sporului de 15% pentru condiții deosebite de muncă în

calculul veniturilor pentru actualizarea pensiei de serviciu a reclamantei,

urmând a se menține celelalte dispoziții ale sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție împotriva sentinței civile nr. 594 din 13 martie 2006 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Modifică în parte sentința

atacată, în sensul respingerii capătului de cerere din acțiune referitor la

actualizarea pensiei de serviciu privind sporul de 15% pentru condiții

deosebite de muncă.

Menține celelalte dispoziții

ale sentinței.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 30 octombrie 2006.