ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 20.04.2005

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3147/2005

HOTĂRÂRE
20.04.2005
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3147/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele :

Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul

Sălaj sub nr. 848 din 19 martie 2002, reclamanții A.A. și A.Ș. au chemat în

judecată civilă SC M. SA Sălaj pentru a fi obligată să le restituie în deplină

proprietate și posesie imobilul înscris în C.F. nr. 35 Vârsolt nr.top 65/1

compus din moară, curte, anexe gospodărești și terenul aferent de 4165 mp.

Acțiunea reclamanților a fost admisă prin

sentința civilă nr. 774 din 10 mai 2002 a Tribunalului Zalău, secția civilă.

Prima instanță a hotărât astfel în

temeiul dispozițiilor art. 1 pct. 1-2 și art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr.

10/2001, după ce a stabilit calitatea de moștenitori îndreptățiți la restituire

a proprietarului imobilelor cât și faptul că bunurile au fost trecute abuziv în

proprietatea statului și ulterior în patrimoniul societății comerciale pârâte.

Curtea de Apel Cluj, secția civilă, a

schimbat integral hotărârea primei instanțe ca urmare a admiterii apelului

declarat de pârâta SC M. SA Sălaj prin decizia civilă nr. 115 din 2 octombrie

2002 și rejudecând cauza în fond a respins acțiunea ca inadmisibilă.

Pentru a decide astfel instanța de apel a

considerat că acțiunea directă împotriva deținătorului nu era admisibilă

întrucât procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001 nu a fost respectată, adresa

trimisă de pârât reclamanților sub nr. 117 din 22 februarie 2002 neconstituind

o dispoziție sau decizie în sensul legii speciale.

În urma admiterii recursului declarat de

reclamanți, Curtea Supremă de Justiție, secția civilă, prin decizia nr. 2322

pronunțată la 3 iunie 2003 a casat decizia instanței de apel și a trimis cauza

aceleiași instanțe pentru rejudecarea apelului.

Instanța de recurs a stabilit prin

decizia de casare pentru considerente de ordin legal că refuzul intimatei

pârâte SC M. SA Zalău de a restitui persoanelor îndreptățite bunurile pe care

le deține, trecute abuziv în proprietatea statului, s-a materializat prin

adresa nr. 117 din 22 februarie 2002 comunicată reclamanților, așa încât se

impunea examinarea fondului cauzei de către instanța de apel și administrarea

probatoriului necesar.

În rejudecare, Curtea de Apel Cluj, secția

civilă, a respins apelul declarat de SC M. SA, ca nefondat prin decizia civilă

nr. 194 din 6 noiembrie 2003.

Instanța de apel a reținut în esență, că

pârâta în calitate de deținătoare refuzând nemotivat restituirea bunurilor în

natură, nu și-a îndeplinit nici obligația prevăzută de art. 23 alin. (3) din

Legea nr. 10/2001 de a oferi persoanelor îndreptățite restituirea prin

echivalent.

Împotriva deciziei menționate a declarat

recurs în termenul și cu respectarea cerințelor procedurale aplicabile pârâta SC

7, 8 și 10 C. proc. civ., a susținut că hotărârea este lipsită de temei legal,

dată cu aplicarea greșită a legii și cu nesocotirea mijloacelor de apărare

invocate ce erau hotărâtoare pentru judecarea cauzei, necuprinzând totodată

motivele pe care se sprijină.

Recursul este fondat.

Contrar dispozițiilor art. 295 privind

judecarea apelului ca și a celor prevăzute de art. 261 C. proc. civ. referitoare

la cuprinsul hotărârii, instanța de apel a omis să verifice motivele cuprinse

în cererea de apel în legătură cu aspecte de fapt și de aplicare a legii

esențiale pentru judecata pricinii vizând valabilitatea titlului în raport de

natura și situația juridică a bunurilor care fac obiectul notificării precum și

a dispozițiilor aplicabile în acest cadru.

Concluzia se impune în raport de faptul că

din cuprinsul hotărârii lipsesc orice referiri cu privire la motivele de apel,

susținerile apelantei și dovezile invocate, motivele de fapt și de drept pentru

care acestea au fost respinse, situație care face cu neputință exercitarea

controlului judiciar privind temeinicia soluției pronunțate.

Ca urmare recursul se va admite cu

consecința casării hotărârii și a trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeași

instanță în vederea verificării motivelor de apel.

Admite recursul declarat de pârâta SC M. SA

Zalău împotriva deciziei nr. 194 din 6 noiembrie 2003 a Curții de Apel Cluj, secția

civilă, pe care o casează și trimite cauza la aceeași instanță pentru

rejudecare apelului declarat de pârâtă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 20 aprilie 2005.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2003-06-03
0,97
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2322/2003
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții A.A.și A.Ș.împotriva deciziei nr.115 din 02.10.2002 a Curții de Apel Cluj – Secția civilă. La apelul nominal s-au prezentat recurenții-reclamanți personal, lipsind intimata-pârâtă S.C.”
ÎCCJ 2003-06-26
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2808/2003
Asupra recursului civil de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 237 din 22 februarie 2002, Tribunalul Sălaj Zalău a respins ca nefondată acțiunea reclamanților A.I., T.I., B.I., D.H., P.N
ÎCCJ 2005-02-17
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 981/2005
filiația reclamantului față de proprietarul tabular. Văzând că actul a fost emis în cursul procesului, instanța de fond a constatat că acțiunea a rămas fără obiect și a reținut culpa procesuală a pârâtelor, în baza art. 274 C. proc. civ. Cu
ÎCCJ 2004-01-20
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 202/2004
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: S.A. a chemat în judecată Consiliul județean Sălaj, solicitând anularea dispoziției nr. 35 din 22 martie 2002 emisă de pârât și obligarea acestuia să-i re
ÎCCJ 2007-02-12
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1305/2007
. 4 alin. (2) și (3) din Legea nr. 10/2001, iar imobilele solicitate au fost preluate de stat în baza Decretului nr. 218/1960 și a Deciziei nr. 183/1976 a fostului Consiliu popular al județului Sălaj, deci cu titlu valabil și se încadrează
Sursă