ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 202/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: S.A. a chemat în judecată Consiliul județean Sălaj, solicitând anularea dispoziției nr. 35 din 22 martie 2002 emisă de pârât și obligarea acestuia să-i restituie în natură ⅓ din imobilul situat în Zalău, compus din construcție și teren. În motivarea acțiunii reclamantul a arătat, că imobilul preluat abuziv în anul 1950 de la frații F.M., L. și A. (aceasta din urmă fiind bunica maternă, autoarea sa) a avut destinația de locuință, iar în prezent este ocupat de armată deși este impropriu activităților ce se desfășoară în el. Că pentru cota de ⅓ aparținând defunctei F.M., a obținut despăgubiri în baza Legii nr. 112/1995 moștenitoarea N.M., în timp ce reclamantului i s-a respins cererea de restituire în natură a cotei de ⅓ prin dispoziția nr. 35 din 22 martie 2002 a Consiliului Județean Sălaj a cărui anulare o solicită.

Prin sentința nr. 1081 din 7 iunie 2002 a Tribunalului Sălaj, secția civilă, s-a respins, ca nefondată acțiunea reclamantului împotriva Consiliului Județean Sălaj Zalău pentru restituirea în natură a ⅓ din imobilul teren și construcții înscris în CF 2259 Zalău situat în Zalău. S-a reținut în esență că imobilul în litigiu fiind sediul Inspectoratului județean de apărare civilă nu a putut fi restituit în natură, situație în care unitatea deținătoare sau primăria după caz urmează să procedeze conform dispozițiilor art. 36 alin. (3) și alin. (4) din Legea nr. 10/2001, în sensul de a transmite dispoziția privind oferta de acordare a despăgubirilor bănești, prefecturii în a cărei rază acestea își au sediul, notificarea adresată de reclamant fiind considerată a fi fost făcută cu respectarea termenului prevăzut de lege, în condițiile art. 21 alin. (4) din Legea nr. 10/2001.

Apelul formulat de reclamant a fost admis de Curtea de Apel Cluj prin decizia civilă nr. 159 din 4 decembrie 2002, iar sentința nr. 1081 din 7 iunie 2002 a Tribunalului Sălaj a fost schimbată după cum urmează: S-a admis cererea reclamantului S.D.A. împotriva Consiliului Județean Sălaj și în consecință s-a dispus anularea dispoziției președintelui Consiliului Județean Sălaj nr. 35 din 25 martie 2002, iar pârâtul a fost obligat la restituirea în proprietatea reclamantului a cotei de ⅓ parte din imobilul situat în Zalău, înscris în CF 2259 Zalău nr.top. 216. A fost obligat pârâtul să plătească apelantului suma de 2.399.000 lei cheltuieli de judecată. Pârâtul Consiliului Județean Sălaj a declarat recurs împotriva deciziei pronunțate în apel, invocând motivele de casare prevăzute la pct. 1, 8, 9 C. proc.

civ. În acest sens, a reiterat motivul de apel privind lipsa calității procesuale pasive a Consiliului Județean Sălaj și, a susținut, că în mod greșit instanța a dispus restituirea unei cote-părți ideale din imobil cu atât mai mult cu cât, altui solicitant proprietar a ⅓ i s-au acordat despăgubiri, și că, în speță ar fi aplicabile regulile procedurale prevăzute de Legea nr. 29/1990, competența de soluționare a cauzei revenind secției de contencios administrativ a tribunalului și respectiv, curții de apel, în recurs. Recursul este fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Așa după cum rezultă din actul de dosarul Tribunalului Sălaj, Zalău nr. 1167/2002, imobilul în litigiu a fost înscris în Cartea funciară sub nr. 2259 ca aparținând în coproprietate, în părți egale, lui F.L., M.F.

și A.F., toți proprietari pe cote-părți (⅓). Este îndeobște cunoscut că proprietatea comună pe cote-părți presupune doi sau mai mulți proprietari asupra bunului, dreptul de proprietate al fiecăruia fiind determinat în mod abstract, sub forma unei fracțiuni matematice, dar bunul nu este divizat corespunzător acestor cote-părți. Așadar, nici un proprietar nu este titular exclusiv al unei fracțiuni materiale din bun, care, nu este divizat corespunzător drepturilor proprietarilor comuni. Fiecare proprietar este titular exclusiv numai asupra unei cote-părți ideale, abstracte din dreptul de proprietate, drept care este fracționat între proprietarii comuni, dar nu și bunul în materialitatea lui. Actele cu privire la bun în materialitatea lui pot fi înfăptuite doar cu acordul celorlalți copărtași.

Este regula unanimității. Spre deosebire de proprietatea exclusivă care, potrivit art. 480 C. civ. este dreptul pe care îl are o persoană de a se bucura și a dispune de un lucru în mod exclusiv și absolut, în cazul când bunul aparține mai multor proprietari ale căror drepturi nu sunt concretizate asupra unei părți materiale din bun, ci numai asupra unor cote abstracte, cum este cazul în speță, dreptul fiecărui coindivizar afectează totalitatea bunului. De aceea coindivizarul nu poate dispune decât cu acordul tuturor coproprietarilor, în caz contrar s-ar aduce o știrbire dreptului de proprietate al celorlalți. Reclamantul, în calitate de singur moștenitor al bunicii materne F.A.

a solicitat, să i se restituie în natură cota de ⅓ din dreptul de proprietate asupra acestui imobil, cerere respinsă de Consiliul Județean Sălaj prin dispoziția președintelui nr. 35 din 22 martie 2002 și respectiv, de Tribunalul Sălaj prin sentința civilă nr. 1081 din 7 iunie 2002. Curtea de Apel Cluj însă schimbând sentința ca urmare a admiterii apelului, a admis cererea reclamantului, a anulat dispoziția nr. 35/2002 și a obligat pe pârât să-i restituie acestuia cota de ⅓ parte din imobilul în litigiu. Decizia instanței de apel prin care s-a retrocedat o cotă abstractă, în cazul proprietății comune pe cote-părți, fiind dată cu încălcarea principiului unanimității este greșită și urmează să fie casată.

Față de cele ce preced, recursul declarat de pârâtul Consiliul Județean Sălaj se va admite, decizia nr. 159 din 4 decembrie 2002 a Curții de Apel se va casa și se va respinge apelul declarat de reclamantul S.D.A. împotriva sentinței civile nr. 1081 din 7 iunie 2002 a Tribunalului Sălaj, prin care s-a respins cererea de retrocedare a ⅓ din imobilul situat în Zalău, sentință care se păstrează. În raport de soluția pronunțată, apare de prisos analizarea celorlalte motive de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de pârâtul Consiliul Județean Sălaj împotriva deciziei nr. 159 din 4 decembrie 2002 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, pe care o casează. Respinge apelul formulat de reclamant împotriva sentinței nr. 1081 din 7 iunie 2002 a Tribunalului Sălaj. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 ianuarie 2004.