ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 20.01.2004

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 202/2004

HOTĂRÂRE
20.01.2004
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 202/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

S.A. a chemat în judecată Consiliul

județean Sălaj, solicitând anularea dispoziției nr. 35 din 22 martie 2002 emisă

de pârât și obligarea acestuia să-i restituie în natură ⅓ din imobilul

situat în Zalău, compus din construcție și teren.

În motivarea acțiunii reclamantul a

arătat, că imobilul preluat abuziv în anul 1950 de la frații F.M., L. și A.

(aceasta din urmă fiind bunica maternă, autoarea sa) a avut destinația de

locuință, iar în prezent este ocupat de armată deși este impropriu

activităților ce se desfășoară în el. Că pentru cota de ⅓ aparținând

defunctei F.M., a obținut despăgubiri în baza Legii nr. 112/1995 moștenitoarea N.M.,

în timp ce reclamantului i s-a respins cererea de restituire în natură a cotei

de ⅓ prin dispoziția nr. 35 din 22 martie 2002 a Consiliului Județean

Sălaj a cărui anulare o solicită.

Prin sentința nr. 1081 din 7 iunie

2002 a Tribunalului Sălaj, secția civilă, s-a respins, ca nefondată acțiunea

reclamantului împotriva Consiliului Județean Sălaj Zalău pentru restituirea în

natură a ⅓ din imobilul teren și construcții înscris în CF 2259 Zalău

situat în Zalău. S-a reținut în esență că imobilul în litigiu fiind sediul

Inspectoratului județean de apărare civilă nu a putut fi restituit în natură,

situație în care unitatea deținătoare sau primăria după caz urmează să

procedeze conform dispozițiilor art. 36 alin. (3) și alin. (4) din Legea nr. 10/2001,

în sensul de a transmite dispoziția privind oferta de acordare a despăgubirilor

bănești, prefecturii în a cărei rază acestea își au sediul, notificarea

adresată de reclamant fiind considerată a fi fost făcută cu respectarea

termenului prevăzut de lege, în condițiile art. 21 alin. (4) din Legea nr. 10/2001.

Apelul formulat de reclamant a fost

admis de Curtea de Apel Cluj prin decizia civilă nr. 159 din 4 decembrie 2002,

iar sentința nr. 1081 din 7 iunie 2002 a Tribunalului Sălaj a fost schimbată

după cum urmează:

S-a admis cererea reclamantului S.D.A.

împotriva Consiliului Județean Sălaj și în consecință s-a dispus anularea

dispoziției președintelui Consiliului Județean Sălaj nr. 35 din 25 martie 2002,

iar pârâtul a fost obligat la restituirea în proprietatea reclamantului a cotei

de ⅓ parte din imobilul situat în Zalău, înscris în CF 2259 Zalău nr.top.

cheltuieli de judecată.

Pârâtul Consiliului Județean Sălaj a

declarat recurs împotriva deciziei pronunțate în apel, invocând motivele de

casare prevăzute la pct. 1, 8, 9 C. proc. civ.

În acest sens, a reiterat motivul de

apel privind lipsa calității procesuale pasive a Consiliului Județean Sălaj și,

a susținut, că în mod greșit instanța a dispus restituirea unei cote-părți

ideale din imobil cu atât mai mult cu cât, altui solicitant proprietar a ⅓

i s-au acordat despăgubiri, și că, în speță ar fi aplicabile regulile

procedurale prevăzute de Legea nr. 29/1990, competența de soluționare a cauzei

revenind secției de contencios administrativ a tribunalului și respectiv,

curții de apel, în recurs.

Recursul este fondat, pentru

considerentele ce se vor arăta în continuare.

Așa după cum rezultă din actul de dosarul

Tribunalului Sălaj, Zalău nr. 1167/2002, imobilul în litigiu a fost înscris în

Cartea funciară sub nr. 2259 ca aparținând în coproprietate, în părți egale,

lui F.L., M.F. și A.F., toți proprietari pe cote-părți (⅓).

Este îndeobște cunoscut că

proprietatea comună pe cote-părți presupune doi sau mai mulți proprietari

asupra bunului, dreptul de proprietate al fiecăruia fiind determinat în mod

abstract, sub forma unei fracțiuni matematice, dar bunul nu este divizat

corespunzător acestor cote-părți.

Așadar, nici un proprietar nu este

titular exclusiv al unei fracțiuni materiale din bun, care, nu este divizat

corespunzător drepturilor proprietarilor comuni. Fiecare proprietar este titular

exclusiv numai asupra unei cote-părți ideale, abstracte din dreptul de

proprietate, drept care este fracționat între proprietarii comuni, dar nu și

bunul în materialitatea lui.

Actele cu privire la bun în

materialitatea lui pot fi înfăptuite doar cu acordul celorlalți copărtași. Este

regula unanimității.

Spre deosebire de proprietatea

exclusivă care, potrivit art. 480 C. civ. este dreptul pe care îl are o

persoană de a se bucura și a dispune de un lucru în mod exclusiv și absolut, în

cazul când bunul aparține mai multor proprietari ale căror drepturi nu sunt

concretizate asupra unei părți materiale din bun, ci numai asupra unor cote

abstracte, cum este cazul în speță, dreptul fiecărui coindivizar afectează

totalitatea bunului.

De aceea coindivizarul nu poate

dispune decât cu acordul tuturor coproprietarilor, în caz contrar s-ar aduce o

știrbire dreptului de proprietate al celorlalți.

Reclamantul, în calitate de singur

moștenitor al bunicii materne F.A. a solicitat, să i se restituie în natură

cota de ⅓ din dreptul de proprietate asupra acestui imobil, cerere

respinsă de Consiliul Județean Sălaj prin dispoziția președintelui nr. 35 din 22

martie 2002 și respectiv, de Tribunalul Sălaj prin sentința civilă nr. 1081 din

7 iunie 2002.

Curtea de Apel Cluj însă schimbând

sentința ca urmare a admiterii apelului, a admis cererea reclamantului, a

anulat dispoziția nr. 35/2002 și a obligat pe pârât să-i restituie acestuia

cota de ⅓ parte din imobilul în litigiu.

Decizia instanței de apel prin care

s-a retrocedat o cotă abstractă, în cazul proprietății comune pe cote-părți,

fiind dată cu încălcarea principiului unanimității este greșită și urmează să

fie casată.

Față de cele ce preced, recursul

declarat de pârâtul Consiliul Județean Sălaj se va admite, decizia nr. 159 din

4 decembrie 2002 a Curții de Apel se va casa și se va respinge apelul declarat

de reclamantul S.D.A. împotriva sentinței civile nr. 1081 din 7 iunie 2002 a

Tribunalului Sălaj, prin care s-a respins cererea de retrocedare a ⅓ din

imobilul situat în Zalău, sentință care se păstrează.

În raport de soluția pronunțată,

apare de prisos analizarea celorlalte motive de recurs.

Admite recursul declarat de pârâtul

Consiliul Județean Sălaj împotriva deciziei nr. 159 din 4 decembrie 2002 a

Curții de Apel Cluj, secția civilă, pe care o casează.

Respinge apelul formulat de

reclamant împotriva sentinței nr. 1081 din 7 iunie 2002 a Tribunalului Sălaj.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 ianuarie 2004.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2003-02-28
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 792/2003
b/3 din CF 465 Zalău, nerestituibile în natură. Curtea de Apel Cluj, secția civilă, prin decizia nr.210 din 30 noiembrie 2001, a admis apelul pârâților Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de D.G.F.P.C.F.S. Zalău și
ÎCCJ 2005-10-17
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8080/2005
eană Sălaj la Oficiul de gospodărire a apelor Sălaj” a imobilelor-construcții, curte și grădină pretinse de reclamantă în cauza de față, dar acest ordin administrativ s-a întemeiat pe dispozițiile Decretului nr. 409/1955 privind reglementar
ÎCCJ 2007-02-12
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1305/2007
. 4 alin. (2) și (3) din Legea nr. 10/2001, iar imobilele solicitate au fost preluate de stat în baza Decretului nr. 218/1960 și a Deciziei nr. 183/1976 a fostului Consiliu popular al județului Sălaj, deci cu titlu valabil și se încadrează
ÎCCJ 2003-06-03
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2322/2003
nr.115/2 octombrie2002, a admis apelul declarat de pârâta S.C.”M.” S.A.Sălaj împotriva sentinței civile nr.774/10.05.2002 a Tribunalului Sălaj, pe care o schimbă în tot și rejudecând pe fond cauza a respins ca inadmisibilă acțiunea formulat
ÎCCJ 2010-10-20
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5448/2010
itate deliberativă a administrației publice locale, fără personalitate juridică, având atribuții legate de administrarea domeniului public. Noul corp de clădire nu poate fi dobândit prin accesiune, fiind domeniu public, care este inalienabi
Sursă