ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 792/2003

S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții Direcția Generală a Finanțelor Publice Sălaj în numele Ministerului Finanțelor Publice, Consiliul Județean Sălaj și Primăria Municipiului Zalău împotriva deciziei nr.210 din 30 noiembrie 2001 a Curții de Apel Cluj, Secția civilă. La apelul nominal s-au prezentat recurenta-pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Sălaj în numele Ministerului Finanțelor Publice prin consilier juridic E.B., recurentul-pârât Consiliul Județean Sălaj prin consilier juridic G.V., intimații-reclamanți T.V.F.A., T.M.T., ambii reprezentați de avocat D.C. S., lipsind recurenta-pârâtă Primăria Municipiului Zalău. Procedura completă. Consilier juridic E.B.

a susținut recursul declarat de D.G.F.P. Sălaj în numele Ministerului Finanțelor Publice și a solicitat admiterea recursului casarea deciziei 210/30 noiembrie 2001 a Curții de Apel Cluj, Secția civilă cu trimiterea cauzei spre rejudecare Curții de Apel Cluj în temeiul art.313 din C.proc.civ. Consilier juridic G.V. la rându-i a susținut recursul Consiliului Județean Sălaj și a solicitat casarea deciziei pronunțate în apel și a sentinței civile 349/22 iunie 2001 a Tribunalului Sălaj ca nelegale și netemeinice. Cu privire la celelalte recursuri a solicitat admiterea acestora în temeiul art.312 alin.1 teza I din C.proc.civ.. Avocat D.C.S.a solicitat respingerea tuturor recursurilor ca nefondate.

A arătat că există autoritate de lucru judecat, față de decizia 442/19 septembrie 2002, conform art.1201 din C.civ.și a pus concluzii de menținere ca legală și temeinică a deciziei pronunțate în apel. Referitor la excepția autorității de lucru judecat Curtea a învederat părților să pună concluzii și cu privire la această excepție. Consilier juridic E.B. a solicitat admiterea recursurilor declarate de pârâții Consiliul Județean Sălaj și Primăria Municipiului Zalău și a arătat că nu sunt întrunite condițiile art.1201 din C.civ.pe excepția autorității de lucru judecat cu privire la care a solicitat respingerea. Consilier juridic G.V. a solicitat admiterea recursurilor declarate în cauză și respingerea excepției autorității de lucru judecat.

Reprezentanta Ministerului Public a pus concluzii de respingere a recursurilor ca nefondate în temeiul art.312 (1) teza a II-a din C.proc.civ. și de admitere a excepției de lucru judecat. C U R T E A Asupra recursurilor de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 23 septembrie 1999, T.M.T.și T.V.F.A., prin acțiune modificată ulterior, au chemat în judecată Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice și Controlului Financiar de Stat a Județului Sălaj, Consiliul Județean Sălaj și Consiliul Local Zalău, cerând să se constate că sunt proprietarii imobilului din municipiul Zalău, str.Republicii nr.27, identic cu p.t.

nr.420/a (casă, curte și 297 st.p. grădină) și p.t. 420/b/3 (852 st.p. grădină), ambele din CF 465 Zalău. Totodată, au solicitat anularea actului administrativ de preluare a bunului în patrimoniul statului, (decizia nr.32/1957 a Sfatului popular oraș Zalău), restabilirea situației juridice anterioare a imobilului, plata unor despăgubiri pentru construcțiile și terenul care nu pot fi restituite în natură și intabularea dreptului lor de proprietate asupra componentelor imobilului (construcții și teren) restituibile în natură. În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art.480 și următoarele C.civ..

Tribunalul Sălaj, prin sentința civilă nr.349 din 22 iunie 2001, a admis în parte acțiunea și a constatat, în baza art.II din Decretul nr.92/1950, nevalabilitatea titlului de preluare a bunului în patrimoniul statului, a anulat actul administrativ de preluare nr.32/1957, a dispus restabilirea situației tabulare a imobilului și înscrierea, în regim de publicitate reală, a dreptului de proprietate asupra p.t. nr.: 420/b/3/1/1, 420/b/3/2/2 și 420/b/3/2/5 din CF actual 1 Zalău. Totodată, a obligat pe pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de D.G.F.P.C.F.S. Zalău să le plătească reclamanților suma de 2.274.064.534 lei despăgubiri reprezentând echivalentul valoric a 4133 mp teren și construcții, bunuri imobiliare identice cu p.t.

nr.420/a și 420/b/3 din CF 465 Zalău, nerestituibile în natură. Curtea de Apel Cluj, secția civilă, prin decizia nr.210 din 30 noiembrie 2001, a admis apelul pârâților Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de D.G.F.P.C.F.S. Zalău și Consiliul Județean Sălaj și, modificând sentința, a respins capătul de cerere referitor la preluarea imobilului, în patrimoniul statului (dec.nr.32/1957) și a redus cuantumul despăgubirilor la suma de 1.910.588.194 lei. Totodată, a dispus restituirea în natură a p.t. nr.420/b/3/2/1 (de 440 mp teren), 420/b/3/2/2 (de 574 mp teren) și 420/b/3/2/5 (de 466 mp teren) din CF 1 Zalău și intabularea dreptului de proprietate asupra acestor bunuri în favoarea reclamanților.

Soluția din apel a fost întemeiată pe dispozițiile art.10 alin.2, art.16 alin.1, art.7, 4 alin.2 din Legea nr.10/2001 și art.6 din Legea nr.213/1999, aplicabile deoarece litigiul nu reprezintă o revendicare de drept comun. Împotriva acestei decizii pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor, Consiliul Județean Sălaj și Consiliul Local Zalău prin primar au declarat recurs, bazat pe motive de casare prevăzut de art.304 pct.9 C.proc.civ., în dezvoltarea căruia au arătat, în esență și în principal, că soluția din apel a fost dată cu violarea dispozițiilor Legii nr.10/2001 care nu erau aplicabile în cauză. Recursurile sunt întemeiate. Potrivit art.15 alin.2 din Constituție, legea civilă dispune numai pentru viitor.

Complinitor, art.1 C.civ. prevede că legea civilă nu are putere retroactivă. Rezultă că legea veche trebuie să respecte suveranitatea legii noi, motiv pentru care a fost acceptat, unanim, principiul aplicării imediate a legii noi, potrivit căruia acțiunea noii legi civile se întinde, exclusiv, asupra situațiilor juridice pendinte (facta pendentia) și efectelor viitoare ale raporturilor juridice trecute (facta futura). Nu mai puțin, scopul dar și obiectul legii noi ori anumite interese sau nevoi practice invederate, ocrotite prin normele legale civile aflate în conflict, pot determina, prin voința legiuitorului, supravețuirea legii vechi, adică limitarea vremelnică a abrogării ei. În acest caz legea veche rămâne în vigoare, cu titlu tranzitoriu, privitor la situațiile juridice pendinte la data când legea nouă a intrat în vigoare și, mai ales, asupra efectelor viitoare ale situațiilor juridice trecute.

Excepția de ultractivitate (supravețuire) a legii vechi trebuie stipulată expres în legea nouă, dar poate fi dedusă și prin interpretare, chiar fără text expres în legea nouă, afară de cazul când aceasta din urmă ar dispune altfel. În contextul arătat, art.47 alin.1 din Legea nr.10/2001, prevede că persoana îndreptățită se poate prevala de acțiunea legii vechi (a dreptului comun civil), dar numai în ipoteza acțiunilor aflate în curs de judecată la data intrării în vigoare a acestei legi (14 februarie 2001). Dacă continuarea judecării acestor acțiuni este cerută, judecătorii, respectând voința legiuitorului și principiul disponibilități, sunt obligați să aplice excepția, vădit tranzitorie pentru situații juridice pendinte și efectele viitoare ale unor situații juridice trecute.

Adică, ei vor judeca litigiul prin aplicarea dreptului comun al revendicării, fondat pe dispozițiile art.480 și urm. C. civ. Contrar, dacă judecătorii ar aplica Legea nr.10/2001, ar face loc retroactivității, prin eliminarea, nelegală, a excepției supravețuirii (ultractivității) legii vechi, voită de legiuitor. Cum, în speță, acțiunea introductivă de instanță a fost înregistrată la data de 23 septembrie 1999, rezultă că în momentul intrării în vigoare a Legii nr.10/2001 (14 februarie 2001) pricina era în curs de judecată în sensul art.47 alin.1 (citat supra). Întrucât reclamanții, ca persoane îndreptățite, n-au uzat de dispozițiile acestui text de lege, prin a renunța la judecarea pricinii în regim de drept comun, instanța de apel era datoare să respecte principiul disponibilității și să continue judecata în baza temeiurilor de drept invocate prin cererea de chemare în judecată, adică în regimul dreptului comun (prevăzut de legea veche).

Or, contrar acestor obligații, instanța de apel a continuat judecata pricinii în baza legii noi (Legea nr.10/2001) care, procedural diferă structural de regimul legii vechi. Drept urmare, ea a conferit putere retroactivă legii noi, violând astfel, flagrant, principiul aplicării imediate a legii noi și excepția de ultractivitate a legii vechi (voită expres de legiuitor). Așa fiind, se impune admiterea recursurilor și casarea, în baza art.314 C.proc.civ., a deciziei recurate, cu trimiterea cauzei la instanța de apel, spre o nouă judecată, cu respectarea principiilor care guvernează aplicarea legii civile în timp, precum și a dispozițiilor art.315 C.proc.civ..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursurile declarate de pârâții Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Sălaj, în reprezentarea Ministerului Finanțelor Publice, Consiliul Județean Sălaj și Primăria Municipiului Zalău împotriva deciziei 210 din 30 noiembrie 2001 a Curții de Apel Cluj, Secția civilă. Casează decizia și trimite cauza Curții de Apel Cluj, pentru rejudecare. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 februarie 2003.