ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 792/2003

S-au luat în examinare

recursurile declarate de pârâții Direcția Generală a Finanțelor Publice Sălaj

în numele Ministerului Finanțelor Publice, Consiliul Județean Sălaj și Primăria

Municipiului Zalău împotriva deciziei nr.210 din 30 noiembrie 2001 a Curții de

Apel Cluj, Secția civilă.

La apelul

nominal s-au prezentat recurenta-pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice

a Județului Sălaj în numele Ministerului Finanțelor Publice prin consilier

juridic E.B., recurentul-pârât Consiliul Județean Sălaj prin consilier juridic

G.V., intimații-reclamanți T.V.F.A., T.M.T., ambii reprezentați de avocat D.C.

S., lipsind recurenta-pârâtă Primăria Municipiului Zalău.

Procedura

completă.

Consilier

juridic E.B. a susținut recursul declarat de D.G.F.P. Sălaj în numele Ministerului

Finanțelor Publice și a solicitat admiterea recursului casarea deciziei 210/30

noiembrie 2001 a Curții de Apel Cluj, Secția civilă cu trimiterea cauzei spre

rejudecare Curții de Apel Cluj în temeiul art.313 din C.proc.civ.

Consilier

juridic G.V. la rându-i a susținut recursul Consiliului Județean Sălaj și a

solicitat casarea deciziei pronunțate în apel și a sentinței civile 349/22

iunie 2001 a Tribunalului Sălaj ca nelegale și netemeinice.

Cu privire la

celelalte recursuri a solicitat admiterea acestora în temeiul art.312 alin.1

teza I din C.proc.civ..

Avocat D.C.S.a

solicitat respingerea tuturor recursurilor ca nefondate. A arătat că există

autoritate de lucru judecat, față de decizia 442/19 septembrie 2002, conform

art.1201 din C.civ.și a pus concluzii de menținere ca legală și temeinică a

deciziei pronunțate în apel.

Referitor la

excepția autorității de lucru judecat Curtea a învederat părților să pună

concluzii și cu privire la această excepție.

Consilier

juridic E.B. a solicitat admiterea recursurilor declarate de pârâții Consiliul

Județean Sălaj și Primăria Municipiului Zalău și a arătat că nu sunt întrunite

condițiile art.1201 din C.civ.pe excepția autorității de lucru judecat cu

privire la care a solicitat respingerea.

Consilier

juridic G.V. a solicitat admiterea recursurilor declarate în cauză și

respingerea excepției autorității de lucru judecat.

Reprezentanta

Ministerului Public a pus concluzii de respingere a recursurilor ca nefondate

în temeiul art.312 (1) teza a II-a din C.proc.civ. și de admitere a excepției

de lucru judecat.

C U R T E A

Asupra

recursurilor de față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 23

septembrie 1999, T.M.T.și T.V.F.A., prin acțiune modificată ulterior, au chemat

în judecată Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de

Direcția Generală a Finanțelor Publice și Controlului Financiar de Stat a

Județului Sălaj, Consiliul Județean Sălaj și Consiliul Local Zalău, cerând să

se constate că sunt proprietarii imobilului din municipiul Zalău,

str.Republicii nr.27, identic cu p.t. nr.420/a (casă, curte și 297 st.p.

grădină) și p.t. 420/b/3 (852 st.p. grădină), ambele din CF 465 Zalău.

Totodată, au solicitat anularea actului administrativ de preluare a bunului în patrimoniul

statului, (decizia nr.32/1957 a Sfatului popular oraș Zalău), restabilirea

situației juridice anterioare a imobilului, plata unor despăgubiri pentru

construcțiile și terenul care nu pot fi restituite în natură și intabularea

dreptului lor de proprietate asupra componentelor imobilului (construcții și

teren) restituibile în natură. În drept, acțiunea a fost întemeiată pe

dispozițiile art.480 și următoarele C.civ..

Tribunalul

Sălaj, prin sentința civilă nr.349 din 22 iunie 2001, a admis în parte acțiunea

și a constatat, în baza art.II din Decretul nr.92/1950, nevalabilitatea

titlului de preluare a bunului în patrimoniul statului, a anulat actul

administrativ de preluare nr.32/1957, a dispus restabilirea situației tabulare

a imobilului și înscrierea, în regim de publicitate reală, a dreptului de

proprietate asupra p.t. nr.: 420/b/3/1/1, 420/b/3/2/2 și 420/b/3/2/5 din CF

actual 1 Zalău. Totodată, a obligat pe pârâtul Statul Român prin Ministerul

Finanțelor Publice, reprezentat de D.G.F.P.C.F.S. Zalău să le plătească

reclamanților suma de 2.274.064.534 lei despăgubiri reprezentând echivalentul

valoric a 4133 mp teren și construcții, bunuri imobiliare identice cu p.t.

nr.420/a și 420/b/3 din CF 465 Zalău, nerestituibile în natură.

Curtea de Apel

Cluj, secția civilă, prin decizia nr.210 din 30 noiembrie 2001, a admis apelul

pârâților Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de

D.G.F.P.C.F.S. Zalău și Consiliul Județean Sălaj și, modificând sentința, a

respins capătul de cerere referitor la preluarea imobilului, în patrimoniul

statului (dec.nr.32/1957) și a redus cuantumul despăgubirilor la suma de

1.910.588.194 lei. Totodată, a dispus restituirea în natură a p.t.

nr.420/b/3/2/1 (de 440 mp teren), 420/b/3/2/2 (de 574 mp teren) și 420/b/3/2/5

(de 466 mp teren) din CF 1 Zalău și intabularea dreptului de proprietate asupra

acestor bunuri în favoarea reclamanților.

Soluția din

apel a fost întemeiată pe dispozițiile art.10 alin.2, art.16 alin.1, art.7, 4

alin.2 din Legea nr.10/2001 și art.6 din Legea nr.213/1999, aplicabile deoarece

litigiul nu reprezintă o revendicare de drept comun.

Împotriva

acestei decizii pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor, Consiliul

Județean Sălaj și Consiliul Local Zalău prin primar au declarat recurs, bazat

pe motive de casare prevăzut de art.304 pct.9 C.proc.civ., în dezvoltarea

căruia au arătat, în esență și în principal, că soluția din apel a fost dată cu

violarea dispozițiilor Legii nr.10/2001 care nu erau aplicabile în cauză.

Recursurile

sunt întemeiate.

Potrivit art.15

alin.2 din Constituție, legea civilă dispune numai pentru viitor. Complinitor,

art.1 C.civ. prevede că legea civilă nu are putere retroactivă.

Rezultă că

legea veche trebuie să respecte suveranitatea legii noi, motiv pentru care a

fost acceptat, unanim, principiul aplicării imediate a legii noi, potrivit

căruia acțiunea noii legi civile se întinde, exclusiv, asupra situațiilor

juridice pendinte (facta pendentia) și efectelor viitoare ale raporturilor

juridice trecute (facta futura).

Nu mai puțin,

scopul dar și obiectul legii noi ori anumite interese sau nevoi practice

invederate, ocrotite prin normele legale civile aflate în conflict, pot

determina, prin voința legiuitorului, supravețuirea legii vechi, adică

limitarea vremelnică a abrogării ei. În acest caz legea veche rămâne în

vigoare, cu titlu tranzitoriu, privitor la situațiile juridice pendinte la data

când legea nouă a intrat în vigoare și, mai ales, asupra efectelor viitoare ale

situațiilor juridice trecute. Excepția de ultractivitate (supravețuire) a legii

vechi trebuie stipulată expres în legea nouă, dar poate fi dedusă și prin

interpretare, chiar fără text expres în legea nouă, afară de cazul când aceasta

din urmă ar dispune altfel.

În contextul

arătat, art.47 alin.1 din Legea nr.10/2001, prevede că persoana îndreptățită se

poate prevala de acțiunea legii vechi (a dreptului comun civil), dar numai în

ipoteza acțiunilor aflate în curs de judecată la data intrării în vigoare a

acestei legi (14 februarie 2001). Dacă continuarea judecării acestor acțiuni

este cerută, judecătorii, respectând voința legiuitorului și principiul

disponibilități, sunt obligați să aplice excepția, vădit tranzitorie pentru

situații juridice pendinte și efectele viitoare ale unor situații juridice

trecute. Adică, ei vor judeca litigiul prin aplicarea dreptului comun al

revendicării, fondat pe dispozițiile art.480 și urm. C. civ. Contrar, dacă

judecătorii ar aplica Legea nr.10/2001, ar face loc retroactivității, prin

eliminarea, nelegală, a excepției supravețuirii (ultractivității) legii vechi,

voită de legiuitor.

Cum, în speță,

acțiunea introductivă de instanță a fost înregistrată la data de 23 septembrie

1999, rezultă că în momentul intrării în vigoare a Legii nr.10/2001 (14

februarie 2001) pricina era în curs de judecată în sensul art.47 alin.1 (citat

supra). Întrucât reclamanții, ca persoane îndreptățite, n-au uzat de

dispozițiile acestui text de lege, prin a renunța la judecarea pricinii în

regim de drept comun, instanța de apel era datoare să respecte principiul

disponibilității și să continue judecata în baza temeiurilor de drept invocate

prin cererea de chemare în judecată, adică în regimul dreptului comun (prevăzut

de legea veche).

Or, contrar

acestor obligații, instanța de apel a continuat judecata pricinii în baza legii

noi (Legea nr.10/2001) care, procedural diferă structural de regimul legii

vechi. Drept urmare, ea a conferit putere retroactivă legii noi, violând

astfel, flagrant, principiul aplicării imediate a legii noi și excepția de

ultractivitate a legii vechi (voită expres de legiuitor).

Așa fiind, se

impune admiterea recursurilor și casarea, în baza art.314 C.proc.civ., a

deciziei recurate, cu trimiterea cauzei la instanța de apel, spre o nouă

judecată, cu respectarea principiilor care guvernează aplicarea legii civile în

timp, precum și a dispozițiilor art.315 C.proc.civ..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite

recursurile declarate de pârâții Direcția Generală a Finanțelor Publice a

Județului Sălaj, în reprezentarea Ministerului Finanțelor Publice, Consiliul

Județean Sălaj și Primăria Municipiului Zalău împotriva deciziei 210 din 30

noiembrie 2001 a Curții de Apel Cluj, Secția civilă.

Casează decizia

și trimite cauza Curții de Apel Cluj, pentru rejudecare.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 28 februarie 2003.