ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1817/2003
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1817/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor dosarului,
constată următoarele:
Prin cererea formulată la data de 17
iulie 2002, SC R.F. SRL Zalău a solicitat revizuirea deciziei nr. 1991 din 29
mai 2002 a Curții Supreme de Justiție, secția de contencios administrativ, prin
care, în urma admiterii recursului declarat de Ministerul Finanțelor Publice și
de Direcția Generală a Finanțelor Publice Sălaj, împotriva sentinței nr.
262/2001 a Curții de Apel Cluj, s-a respins acțiunea societății, pentru plata
sumei de 458.938.444 lei reprezentând T.V.A. de rambursat.
Revizuienta a invocat prevederile
art. 322 pct. 2 și 5 C. proc. civ.ilă, învederând că instanța a acordat mai
mult decât s-a cerut, întrucât în recurs s-a contestat doar T.V.A. solicitată
pentru rambursare și aferentă bunurilor cumpărate de la SC F.P. SRL Zalău. De
asemenea, revizuienta a depus acte noi, eliberate de Direcțiile Finanțelor
Publice din București și din județul Sălaj, înscrisuri din care rezultă că atât
SC F.P. SRL Zalău, cât și celelalte societăți comerciale de la care s-a
aprovizionat revizuienta, erau plătitoare de T.V.A. în perioada octombrie –
decembrie 1998.
Examinând cererea de revizuire în
raport cu motivele invocate, prevederile art. 322 pct. 2 și 5 C. proc. civ.,
Curtea va dispune respingerea cererii, ca nefondată.
Potrivit dispozițiilor legale
sus-menționate, revizuirea unei hotărâri se poate cere dacă instanța s-a
pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut ori s-a dat mai mult decât s-a
cerut, precum și dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri
doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate
dintr-o împrejurare mai presus de voința părților.
Referitor la incidența prevederilor
art. 322 pct. 2 C. proc. civ., se constată că prin recursul declarat împotriva
sentinței civile nr. 262 din 5 iulie .2001 a Curții de Apel Cluj, s-a solicitat
casarea acestei hotărâri și menținerea ca legale și temeinice a actelor
administrative contestate.
Admițând recursul, Curtea Supremă de
Justiție a modificat sentința atacată, în sensul respingerii acțiunii,
neputându-se susține teza că instanța ar fi dat mai mult decât s-a cerut. De
altfel, apărarea societății revizuiente, ca și critica din recurs, au privit în
principal restituirea T.V.A. rambursabilă, soluționarea cererii accesorii a
penalităților de întârziere, pentru nerambursarea în termen a taxei, fiind
strict legată de admiterea sau respingerea cererii principale.
Nu subzistă nici cel de-al doilea
motiv invocat de societate, actele anexate cererii de revizuire neconstituind
înscrisuri doveditoare în sensul art. 322 pct. 5 C. proc. civ., nefiind nici
acte descoperite după data pronunțării sentinței și nefăcându-se oricum dovada
că nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părții.
Având în vedere cele expuse mai sus,
Curtea va respinge cererea de revizuire ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea formulată de SC
R.F. SRL Zalău, privind revizuirea sentinței civile nr. 262 din 5 iulie 2001 a
Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca
nefondată.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 14 mai 2003.