ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1988/2003
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1988/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
SC B.G. SA, în contradictoriu cu
Ministerul Finanțelor Publice și Administrația Finanțelor Publice sector 1, a
solicitat anularea parțială a deciziei nr. 1633 din 17 octombrie 2001 emisă de
primul pârât, respectiv a pct. 1, precum și a procesului-verbal nr. 313712 din
14 octombrie 1999 emise de cel de al doilea pârât și restituirea sumei de
1.817.709.633 lei, reprezentând T.V.A. nerambursat, rezultat din vânzările de
propan către populație, reținut fără titlu legal.
Reclamanta susține că, în mod greșit
și fără suport legal, Ministerul de Finanțe a respins ca fiind fără obiect
contestația întrucât suma de 1.817.709.633 lei reprezentând T.V.A., livrări
propan către populație nu a fost rambursată, iar contestația are ca obiect sume
și măsuri stabilite prin actul atacat.
Curtea de Apel București, secția de
contencios administrativ, prin sentința nr. 478 din 29 aprilie 2002, a respins
acțiunea ca nefondată, reținând că sumele în discuție provin din
procese-verbale încheiate în perioada iunie 1998 – iulie 1999, ce nu au fost contestate
de reclamantă. Cu ocazia controlului efectuat la 14 octombrie 1999, pentru
soluționarea cererii de rambursare a T.V.A., organul de control nu a făcut
decât să constate că în mod greșit această sumă, datorată în baza unor
procese-verbale anterioare necontestate, a fost inserată de societate în
decontul lunii august 1999, ca T.V.A. de rambursat, aferent acestei luni și din
acest motiv soluția a fost de respingere.
Considerând hotărârea netemeinică și
nelegală, reclamanta a declarat recurs susținând că are la bază o gravă eroare
de fapt, rezultând din aprecierea greșită a probelor administrate, că s-a
aplicat greșit legea; în speță nu își găsește aplicarea art. 3 alin. (4) din
O.U.G. nr. 12/2001, ci dispozițiile art. 21 și 33 din O.G. nr. 3/1992, republicată
și modificată, normele legale în vigoare excludeau societatea recurentă de la
plata sumei de 1.817.709.633 lei, cu titlu de T.V.A. Este nerelevant că s-a
respins la rambursare suma, ea înțelegând să conteste doar procesul-verbal de
regularizare T.V.A. din 14 octombrie 1999.
Recursul este nefondat.
Prin decizia nr. 1633 din 17
octombrie 2001, Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor din cadrul
Ministerului Finanțelor Publice, a respins la pct. 1, ca fiind fără obiect
contestația formulată de societate pentru T.V.A. de rambursat, în sumă de
1.817.709.633 lei.
La pct. 2 a desființat capitolul din
procesul-verbal nr. 313712 din 14 octombrie 1999, încheiat de Administrația
Finanțelor Publice a sectorului 1 pentru T.V.A. de rambursat, în sumă de 96.320.270
lei ,în vederea refacerii controlului pentru aceeași perioadă și aceleași
impozite, conform celor precizate în prezenta decizie.
A dispus ca verificarea să fie
efectuată de o altă echipă de control, decât cea care a întocmit
procesul-verbal contestat și desființat în parte prin prezenta decizie.
La pct. 3 a dispus punerea în
aplicare a deciziei nr. 2786 din 22 decembrie 1999 emisă de Ministerul
Finanțelor prin care s-a admis suma de 85.525.855 lei, urmând ca organele
fiscale să procedeze conform celor arătate în prezenta decizie.
Obiectul acțiunii îl constituie doar
pct. 1 din decizie, iar critica privește soluția dată atât de organele pârâte,
cât și de instanță, susținându-se ca nerelevantă juridic respingerea la
rambursare a sumei de 2.119.367.258 lei reprezentând T.V.A., întrucât
societatea a înțeles să conteste doar procesul-verbal de regularizare a T.V.A.
din 14 octombrie 1999.
În fapt, prin acte de control
încheiate în perioada 5 august 1998 – 7 septembrie 1999 de Direcția de Control
Financiar Fiscal București și Administrația Finanțelor Publice a sectorului 1,
urmare a cererilor de restituire a T.V.A. depuse de societate, s-a procedat la
impozitarea operațiunii de livrare propan către populație, drept pentru care
s-a stabilit T.V.A. calculat și neacceptat la rambursare, în sumă de
1.807.709.633 lei.
Orice contestație nu poate avea ca
obiect alte sume și măsuri decât cele stabilite prin actul atacat, arată art. 3
alin. (4) din O.U.G. nr. 13/2001 privind soluționarea contestațiilor împotriva
măsurilor dispuse prin actele de control întocmite de organele Ministerului
Finanțelor Publice.
În cauză, nu este îndeplinită
această cerință, suma de 1.818.709.633 lei reprezentând T.V.A. se compune din
292.349.222 lei T.V.A., neacceptată la rambursare prin procesele-verbale
încheiate în perioada iunie 1998 – octombrie 1998, iar suma de 1.525.360.411
lei din procesele-verbale încheiate în perioada noiembrie 1998 – iulie 1999,
procese-verbale necontestate de reclamantă.
Organul de control, la 14 octombrie
1999, a constatat doar că, în mod greșit, societatea a inserat în decontul
lunii august 1999 această sumă și legal a respins-o, ca fără obiect.
În consecință, nu poate fi primită
susținerea că în speță ar fi aplicabile dispozițiile art. 21 și 33 din O.G. nr.
3/1992, republicată și modificată, iar apărarea că normele legale excludeau
societatea de la T.V.A., nu putea fi făcută decât în procesele-verbale inițiale
care au stabilit-o, or societatea nu a înțeles să le atace.
Soluția instanței fiind temeinică și
legală, recursul se privește nefondat și în baza art. 312 C. proc. civ. urmează
a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de SC
B.G. SA București împotriva sentinței civile nr. 478 din 29 aprilie 2002 a
Curții de Apel București, secția de contencios administrativ.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 23 mai 2003.