ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3074/2003

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de

31 mai 2001, reclamanta R.A.T.B. a solicitat anularea deciziei nr. 526/2001

emisă de Ministerul Finanțelor Publice, a procesului-verbal nr. 12041/1999

încheiat de Direcția Finanțelor Publice a municipiului București, rambursarea

sumei de 7.956.125.380 lei T.V.A., plus cheltuieli de judecată incluzând și

taxa de timbru achitată conform Legii nr. 105/1997.

În motivarea acțiunii s-a arătat că

Direcția Generală a Finanțelor Publice a municipiului București a efectuat un

control fiscal în urma cererilor de rambursare a T.V.A. formulate de petentă:

48.969.619.906 lei T.V.A. de rambursat, aferentă lunilor iunie și iulie 1999,

sumă care nu include și suma de 7.956.125.368 lei, care face obiectul prezentei

plângeri.

S-a precizat că Ministerul

Finanțelor Publice a reținut că în procesul-verbal de control s-a constatat

doar neoperarea în contabilitate a T.V.A. conform naturii ei, stabilită prin

procesele-verbale de control anterioare celui atacat în prezent, iar împotriva

proceselor-verbale anterioare se puteau urma căile de atac prevăzute în

legislația de la acea dată.

Reclamanta a menționat că sumele de

3.934.800.000 lei și de 13.781.804 lei nu au făcut obiectul controalelor

anterioare, datorită efectuării controlului pentru trimestrul IV al anului 1997

pe baza balanței de verificare preliminatorii și nu pe baza celei definitive,

care a stat la baza întocmirii bilanțului contabil pe anul fiscal 1997; că suma

de 3.674.604.472 lei T.V.A. a fost eronat calculată de organele fiscale; în ce

privește veniturile cantinei obținute din prepararea hranei pentru salariații

regiei, nu se datora T.V.A.

Prin sentința civilă nr. 443/2002 a

Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, acțiunea a fost

admisă în parte, numai cu privire la suma de 5.841.544.672 lei T.V.A., plus

restituirea taxelor de timbru din procedura prealabilă, proporțional cu

cuantumul pretențiilor admise.

Instanța a reținut că: suma de

3.934.800.000 lei reprezentând T.V.A. trebuie restituită petentei, deoarece nu

a fost cuprinsă în actul de control fiscal pentru trimestrul IV al anului 1998;

suma de 13.781.804 lei din eroare nu a fost solicitată de reclamantă să-i fie

rambursată în ianuarie 1998, însă la momentul contestării procesului-verbal din

29 octombrie 1999 se afla în termenul de prescripție prevăzut de O.G. nr.

11/1996; suma de 1.892.962.868 lei a fost colectată de două ori, astfel încât

petenta este îndreptățită la restituire.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat recursuri în termen reclamanta și pârâții, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului formulat de

Regia Autonomă de Transport București, se susține că acțiunea trebuia admisă în

totalitate, întrucât nu s-a contestat decât măsura disciplinară financiară

luată prin procesul-verbal nr. 12041 din 29 octombrie 1999, fiind vorba de o

creanță a contribuabilului față de bugetul de stat, creanță consemnată contabil

în contul 4424 „T.V.A. de rambursat” și care poate fi solicitată într-o

perioadă de 5 ani de la sfârșitul exercițiului financiar în care s-a născut

creanța. Posibilitatea contestării măsurii de disciplină financiară impusă este

justificată de împrejurarea că recurentei, în viitor, i se vor condiționa

admiterea cererilor de restituire a altor sume reprezentând T.V.A., de respectarea

(executarea) măsurii impuse prin procesul-verbal din 29 octombrie 1999.

În recursurile

formulate de Ministerul Finanțelor Publice și de Direcția Generală a Finanțelor

Publice a municipiului București, se arată că: instanța a analizat în mod

eronat fondul pricinii din moment ce prin decizia Ministerul Finanțelor

Publice, contestația a fost respinsă ca fiind fără obiect; sumele pentru care a

fost admisă în parte acțiunea au fost menționate în procese-verbale anterioare

de control, necontestate de reclamantă; pentru suma de 13.781.804 lei petenta

nu a formulat cerere de restituire; nu se putea dispune restituirea taxelor de

timbru din procedura prealabilă, sentința fiind nemotivată în acest sens.

Verificând cauza în funcție de

motivarea recursurilor formulate în lumina dispozițiilor art. 304

1

C. proc. civ., Curtea constată că sentința este legală și temeinică.

Din probele administrate în cauză

rezultă că prin procesul-verbal de control nr. 12041 din 29 octombrie 1999,

încheiat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a municipiului București, în

urma cererii reclamantei, de rambursare a sumei de 48.969.619.906 lei

reprezentând T.V.A. de rambursat pentru lunile iunie și iulie 1999, s-a dispus

ca regia să opereze în contabilitate regularizările privind soldul contului

4424, conform celor stabilite la controalele anterioare.

Prin decizia nr. 526/2001 a

Ministerul Finanțelor Publice a fost respinsă ca „fără obiect” contestația

Regiei Autonome de Transport București, reținându-se că suma contestată nu a

făcut obiectul procesului-verbal atacat.

La judecarea cauzei în

fața primei instanțe, s-a efectuat o expertiză contabilă conform raportului

aflat la dosar. De asemenea, expertul a răspuns obiecțiunilor formulate de

Ministerul Finanțelor Publice.

Coroborând constatările expertului cu actele depuse

la dosar și având în vedere susținerile părților, Curtea apreciază că măsura

disciplinară financiară la care a fost obligată reclamanta prin procesul-verbal

contestat, circumscrie dispozițiilor art. 1 alin. (1) ultima teză din O.U.G.

nr. 13/2001.

Suma de 3.934.800.000

lei reprezentând T.V.A., aferentă facturii nr. 9202614 din 25 noiembrie 1997,

emisă de ROCAR pentru autobuze achiziționate de reclamantă, nu a făcut obiectul

vreunui control de fond. Factura a fost înregistrată în jurnalul de cumpărări

în luna noiembrie 1999 și apoi a fost stornată și înregistrată în luna ianuarie

1998.

Raportul de expertiză a stabilit că atât deconturile, cât și

cererea de rambursare a T.V.A. au fost întocmite fără cuprinderea facturii nr. 9202614/1997,

iar în luna februarie 1998 autoritățile fiscale au efectuat verificarea pentru

trimestrul IV, fără cuprinderea acestei facturi. Ca urmare, suma respectivă

reprezintă T.V.A. de rambursat, cu mențiunea că regularizarea a fost efectuată

de reclamantă în luna martie 1998, având drept urmare includerea sumei în

bilanțul contabil al anului 1997. Operațiunea este conformă pct. 23 lit. d) al

Regulamentului de aplicare a Legii contabilității, aprobat prin H.G. nr.

704/1993, întrucât a fost efectuată înainte de depunerea bilanțului contabil

aferent anului 1997, care a avut loc în luna aprilie 1998, potrivit Normelor

emise de Ministerul Finanțelor Publice.

În ce privește suma de 13.781.804

lei T.V.A. de rambursat, din care suma de 11.281.494 lei este cuprinsă în

balanța de verificare din luna decembrie 1997 și suma de 2.500.310 lei este

cuprinsă în balanța de verificare din luna ianuarie 1998, se constată că din

eroare recurenta-reclamantă nu a solicitat în perioada respectivă rambursarea

sumei, această cerere fiind făcută la data de 26 februarie 1999, în termenul de

prescripție de 5 ani, prevăzut de dispozițiile art. 91 din O.G. nr. 11/1996,

modificată.

Referitor la suma de 1.892.962.868

lei reprezentând T.V.A. de rambursat, se reține că suma a fost colectată de

două ori. Înregistrarea veniturilor din producție de construcții-montaj s-a

făcut de două ori, astfel că T.V.A. - ul, la rândul său, a fost colectat de

două ori. În aceste condiții, există în mod evident dreptul de rambursare,

neputându-se opune o eroare contabilă care a fost între timp îndreptată conform

art. 27 alin. final din Legea nr. 82/1991.

Prin procesul-verbal nr. 3826 din 23

noiembrie 1998, organele fiscale au dispus colectarea acestei sume, însă

ulterior, ca urmare a vânzării producției respective, reclamanta a întocmit

factură fiscală către client, colectând încă o dată T.V.A., în sumă de

1.892.962.868 lei. Așadar, suma a fost colectată de două ori pentru aceeași

valoare, respectiv o dată la momentul controlului în noiembrie 1998 și a doua

oară la momentul vânzării efective a producției, motiv pentru care a solicitat

rambursarea sumei.

În ce privește celelalte sume a

căror rambursare a fost solicitată, se constată că au format obiectul unor

procese-verbale anterioare care nu au fost contestate de reclamantă, astfel

încât nu pot fi analizate în prezenta cauză. Chiar dacă reclamanta a efectuat

acele plăți fără să le datoreze, întrucât sumele nu au fost contestate la

timpul respectiv, conform procedurilor legale, procesele-verbale anterioare de

control au devenit definitive și temeinicia sau netemeinicia plăților nu mai

poate fi analizată.

Opoziția la executarea măsurii de

disciplină financiară dispusă prin procesul-verbal contestat poate fi

promovată, astfel cum s-a și analizat mai sus, pentru cele trei sume

reprezentând T.V.A. de rambursat, care nu au format obiectul vreunui

proces-verbal de control anterior, în măsura în care nu se contestă sume rămase

definitiv în sarcina petentei, prin neatacarea actelor de control care le

menționau, în conformitate cu dispozițiile art. 1 din O.U.G. nr. 13/2001.

Cât privește împrejurarea că prin

decizia nr. 526/2001 a Ministerului Finanțelor Publice a fost respinsă

contestația ca „fără obiect”, aceasta nu reprezintă un impediment pentru ca

instanța să se pronunțe asupra fondului pricinii, plângerea formulată în

temeiul art. 12 din O.U.G. nr. 13/2001, fiind o cale de atac devolutivă.

Cu referire la obligarea pârâtelor

la plata taxelor de timbru, achitate de reclamantă în cadrul procedurii

prealabile jurisdicțional-administrative, se constată că dispoziția instanței a

fost pronunțată în mod legal în baza art. 274 C. proc. civ.

Cât privește solicitarea

recurentei-reclamante R.A.T.B., conform concluziilor orale și scrise, de

obligare a pârâților la plata onorariului de avocat de la judecarea cauzei în

primă instanță, Curtea o va respinge. Această solicitare nu a format motiv de

recurs și nici nu sunt aplicabile dispozițiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ.

Întrucât toate recursurile vor fi

respinse, cheltuielile de judecată efectuate în recurs nu se vor acorda.

Pentru considerentele expuse, toate

recursurile vor fi respinse ca nefondate, în cauză neexistând temeiuri de

casare de ordine publică în conformitate cu dispozițiile art. 306 alin. (2) C.

proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de

R.A.T.B., de Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală a Finanțelor

Publice a municipiului București, împotriva sentinței civile nr. 443 din 22

aprilie 2002 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca

nefondate.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 7 octombrie 2003.