ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 750/2013

Asupra cererii de revizuire de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei Prin acțiunea înregistrată la 8 mai 2009, reclamanta SC I.C.T. SRL Sighișoara a solicitat anularea Deciziei de impunere nr. 551 din 17 decembrie 2008 emisă de D.G.F.P. a județului Brașov, a Deciziei nr. 82 din 16 aprilie 2009 emisă de D.G.F.P. a județului Cluj cu privire la suma de 2.105.853 lei, reprezentând diferență suplimentară de T.V.A. cu majorările de întârziere aferente și admiterea cererii de rambursare T.V.A. în sumă de 1.383.890 lei, conform decontului de T.V.A. depus la A.F.P. Sighișoara la data de 20 aprilie 2007. Prin Sentința nr. 21 din 10 februarie 2010, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială, contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea ca nefondată.

Prin Decizia nr. 5580 din 14 decembrie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a fost admis recursul declarat împotriva acestei sentințe de reclamantă, fiind casată hotărârea atacată și trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță. În fond după casare, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială, contencios administrativ și fiscal a pronunțat sentința nr. 133 din 20 mai 2011, prin care a respins acțiunea ca nefondată, cu motivarea că, pentru operațiunile efectuate în anul 2001, prescripția dreptului reclamantei de a solicita rambursarea T.V.A. s-a împlinit la data de 31 decembrie 2006, în conformitate cu prevederile art. 91 din O.G.

nr. 11/1996. Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs reclamanta SC I.C. T. SRL Sighișoara, solicitând ca, în temeiul prevederilor art. 304 pct. 9 și art. 304/1 C. proc. civ., să fie modificată hotărârea atacată, în sensul admiterii acțiunii și anulării actelor administrativ fiscale contestate în cauză. 1. Decizia pronunțată în recurs Prin Decizia nr. 2108 din 2 mai 2012, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal a respins recursul de reclamanta SC I.C. T. S.R.L. Sighișoara împotriva sentinței nr. 133 din 20 mai 2011 a Curții de Apel Târgu-Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pentru a pronunța această soluție, instanța de recurs a reținut în esență că cercetării judecătorești a fost supusă numai problema de drept pentru care s-a dispus trimiterea cauzei la aceeași instanță și anume, dacă înregistrarea sub nr. 25.646 din 23 octombrie 2006 la A.F.P.

Sighișoara a decontului de T.V.A. pe luna septembrie 2006 pentru suma de 1.951.591 lei, aferentă operațiunilor din perioada 2001 – 2002, a avut ca efect întreruperea termenului de prescripție pentru dreptul recurentei – reclamante de a solicita rambursarea T.V.A. De asemenea, s-a arătat că instanța de fond a constatat judicios că, prin acest decont nu a fost întrerupt cursul prescripției dreptului de a cere rambursarea T.V.A., întrucât nu a fost exprimată opțiunea contribuabilului pentru exercitarea dreptului la rambursarea T.V.A., iar recurenta – reclamantă înregistra la acea dată T.V.A. de plată la bugetul consolidat al statului, astfel cum s-a constatat în raportul de inspecție fiscală nr. 5594 din 16 decembrie 2008 și în consecință, nu avea dreptul de a solicita restituirea T.V.A..

S-a mai arătat în considerentele deciziei atacate că deși recurenta – reclamantă avea dreptul să storneze și să înregistreze în decontul de T.V.A. din luna septembrie 2006 T.V.A. colectată aferentă perioadei iunie – august 2011, dreptul la rambursarea acestor sume reprezentând T.V.A. colectată a fost exercitat numai prin decontul înregistrat sub nr. 18749 din 20 aprilie 2007 la A.F.P. Sighișoara, după împlinirea la data de 31 decembrie 2006 a termenului de prescriere a dreptului de a solicita rambursarea T.V.A. Instanța de recurs a apreciat că apărarea recurentei – reclamante privind întreruperea cursului prescripției dreptului său de a cere rambursarea T.V.A. prin decontul de T.V.A. înregistrat sub nr. 25.646 din 23 octombrie 2006 a fost corect respinsă de instanța de fond în raport de prevederile art. 149 pct. 5 din C. fisc., în vigoare la data depunerii decontului de T.V.A.

În fine, instanța de recurs a constatat că susținerile recurentei privind considerentele eronate din hotărârea atacată referitoare la cuantumul T.V.A. colectată din decontul nr. 25.646 din 23 octombrie 2006 pentru care i-a fost respinsă cererea de rambursare sunt vădit nefondate, în condițiile în care au fost examinate obligațiile fiscale impuse prin actele administrativ – fiscale contestate și în care, analiza instanței de fond a fost limitată la problema de drept stabilită prin decizia de casare pronunțată în primul ciclu procesual, în sensul de a se verifica dacă decontul de T.V.A. pe luna septembrie 2006 reprezintă sau nu o cauză legală de întrerupere a cursului prescripției dreptului recurentei – reclamante de a solicita rambursarea T.V.A colectată aferentă operațiunilor din perioada 2001 – 2002. 2. Exercitarea căii extraordinare de atac a revizuirii Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire

SC I.C.T. SRL

Sighișoara. În motivarea cererii, revizuenta a reluat istoricul cauzei, susținând în esență, că prin respingerea recursului, instanța nu s-a pronunțat asupra legalității actelor administrative atacate. Astfel, revizuenta a arătat că prin decontul rectificativ nr. 25646 din 23 octombrie 2006, societatea a înregistrat sume de recuperate și nu sume datorate, prin urmare nu a fost vorba de o recunoaștere voluntară a vreunei datorii către bugetul de stat. De asemenea, revizuenta a apreciat că, în condițiile reținerii de către instanța de recurs a faptului că cererea de rambursare a T.V.A.-ului a fost făcută în afara termenului de prescripție, precum și reținerea potrivit căreia decontul de T.V.A.

(25646/2006) a fost depusă tot în afara termenului de prescripție, actul administrative fiscal ar fi trebuit să conțină o măsură de respingere a cererii de rambursare pe motiv că aceasta fost făcută în afara termenului de prescripție. În concluzie, revizuenta a arătat că instanța de recurs, respingând cererea de rambursare, fără să se pronunțe asupra legalității sumelor suplimentare de plată cuprinse în actul administrativ atacat, a omis să se pronunțe asupra capătului de cerere privind anularea sumelor suplimentare. II. Considerentele Înaltei Curți asupra revizuirii Examinând cerea în condițiile art. 326 alin. (3) C. proc. civ., potrivit căruia dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază, Înalta Curte de Casație și Justiție constată inadmisibilitatea căii de atac formulate de revizuentă.

Revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare, ce poate fi exercitată numai în condițiile și pentru motivele expres și limitativ prevăzute de art. 322 C. proc. civ., prevederile legale care o reglementează fiind de strictă interpretare. În sensul acestor prevederi legale, pot constitui obiect al revizuirii, hotărârile pronunțate în primă instanță prin care s-a analizat fondul pretenției dedus judecății și care au rămas definitive; hotărârile date în apel care evocă fondul; hotărârile pronunțate în recurs când se evocă fondul; hotărârile pronunțate în revizuire și în contestație în anulare, prin care s-au admis căile de atac și s-a rejudecat fondul. Cererea de revizuire se judecă potrivit dispozițiilor prevăzute pentru cererea de chemare în judecată, dezbaterile fiind limitate însă la admisibilitatea revizuirii, potrivit dispozițiilor art. 326 alin. (3) C. proc.

civ. În ceea ce interesează materia revizuirii, a evoca fondul înseamnă, în primă instanță, a examina raportul juridic dedus judecății prin prisma probelor administrate în cauză, iar în căile de atac aceasta presupune schimbarea situației de fapt în urma analizei materialului probator. Din considerentele deciziei atacate în prezenta cauză se poate constata că nu a fost admis recursul, pentru a se lua în discuție fondul cauzei. Prin urmare nu poate forma obiectul revizuirii reglementate de art. 322 C. proc. civ. Ca atare, se poate reține că o hotărâre a instanței de recurs evocă fondul numai atunci când recursul a fost admis și a fost casată sau modificată hotărârea atacată. O astfel de situație nu se întâlnește însă și atunci când instanța de recurs respinge recursul, cum este și cazul deciziei ce formează obiectul cererii de revizuire, în pricina de față.

Motivele dezvoltate de revizuentă se circumscriu în realitate unor critici ce pot fi încadrate ca motive de recurs, însă revizuenta a beneficiat de calea de atac a recursului. Temeiul legal al soluției adoptate Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 326 alin. (3) C. proc. civ. se va respinge cererea de față ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de revizuire formulată de SC I.C.T. S.R.L. Sighișoara împotriva Deciziei nr. 2108 din 2 mai 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 februarie 2013.