ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 700/2003
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 700/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
S-au
luat în examinare recursurile declarate de SC ”M.C.” SRL Cluj Napoca și de
Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Cluj împotriva sentinței
civile nr.227 din 20 iunie 2001 a Curții de Apel Cluj – Secția comercială și
de contencios administrativ.
La
apelul nominal s-au prezentat: recurenta reclamantă SC ”M.C.” SRL Cluj Napoca
reprezentată de administratorul Rus Miron și recurenta pârâtă Direcția
Generală a Finanțelor Publice a județului Cluj reprezentată de consilierul
juridic V.C.S.
Procedura
completă.
Administratorul R.M. a solicitat admiterea recursului declarat de SC
”M.C.” SRL Cluj Napoca, casarea sentinței atacate și pe fond admiterea
acțiunii. A cerut respingerea ca nefondat a recursului declarat de Direcția
Generală a Finanțelor Publice a județului Cluj. A depus concluzii și
înscrisuri (filele 21-53).
Consilierul juridic V.C.S. a pus concluzii pentru admiterea
recursului declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului
Cluj, casarea hotărârii atacate și pe fond, respingerea acțiunii. Față de
recursul declarat de SC ”M.C.” SRL Cluj Napoca, a cerut respingerea acestuia
ca nefondat.
Procurorul C.B. a pus concluzii în același sens ca și
reprezentantul Direcției Generale a Finanțelor Publice a județului Cluj.
C
U R T E A
Asupra
recursului de față;
Din
examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin
acțiunea înregistrată la 5 aprilie 2001 la Curtea de Apel Cluj, reclamanta SC ”M.C.”
SRL Cluj Napoca a chemat în judecată Direcția Generală a Finanțelor Publice și
Controlului Financiar de Stat a județului Cluj, solicitând anularea parțială a
deciziei nr.18 din 7 martie 2001, emisă de pârâtă și anularea parțială a
constatărilor cuprinse în procesul verbal de control din 30 ianuarie 2001.
În
motivarea cererii a arătat că, prin procesul verbal menționat s-au stabilit în
sarcina societății comerciale, obligații fiscale către bugetul statului, în
sumă de 126.930.664 lei, din care 56.320.386 lei TVA de plată suplimentar și
24.509.922 lei majorări de întârziere, cu motivarea că, în cursul lunii aprilie
și iunie 2000, reclamanta a emis facturi fiscale cu cota 0 de TVA către
firma R.L., încălcând dispozițiile art.17 – B lit.i din Ordonanța de urgență a
Guvernului nr.17/2000. Prin același proces verbal reclamanta a fost obligată la
plata sumei de 44.013.627 lei majorări și penalități de întârziere, aferente
obligațiilor bugetare menționate.
Reclamanta
a susținut că este nelegală obligarea sa la plata sumei de 56.320.386 lei cu
titlu de TVA suplimentar și majorări de întârziere aferente, întrucât pentru
facturile emise în luna aprilie 2000 beneficiază de dispozițiile art.17 B lit.i
din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.17/2000, nefiindu-i opozabile normele
de aplicare ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr.17/2000, pentru perioada
17 martie – 26 mai 2000, întrucât normele au intrat în vigoare în luna mai
2000.
Cu
privire la suma de 44.013.627 lei – majorări de întârziere, reclamanta a arătat
că îi sunt aplicabile dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului
nr.68/1999 art.4 și 5, cel puțin pentru suma de 32.444.995 lei.
Curtea
de Apel Cluj – Secția comercială și de contencios administrativ prin sentința
civilă nr.227 din 20 iunie 2001 a admis în parte acțiunea în contencios
administrativ formulată de reclamanta SC ”M.C.” SRL Cluj Napoca împotriva
pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice și Controlului Financiar de Stat
a județului Cluj și a dispus anularea parțială a deciziei nr.18 din 7 martie
2001 și a procesului verbal de constatare din 30 ianuarie 2001 întocmite de
pârâtă, pentru suma de 32.444.995 lei majorări și penalități de întârziere,
înlăturând obligația de plată a reclamantei pentru această sumă.
În
motivarea soluției s-a reținut cu privire la sumele de 56.320.386 lei – TVA și
24.509.922 lei majorări de întârziere că aceste sume sunt datorate, întrucât
potrivit art.4 alin.3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.17/2000 și
normelor de aplicare ale acesteia, locul prestării serviciilor este în România.
Cu
privire la suma de 32.444.995 lei, instanța a reținut că reclamanta beneficiază
de facilitățile prevăzute de Ordonanța de urgență a Guvernului nr.68/1999,
întrucât a achitat obligațiile fiscale în termenele prevăzute de art.4 și 5 din
Ordonanța de urgență a Guvernului nr.68/1999.
Împotriva
acestei soluții au declarat recurs în termen, atât reclamanta SC ”M.C.” SRL
Cluj Napoca, cât și pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului
Cluj, criticând-o în baza prevederilor art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Reclamanta
SC ”M.C.” SRL Cluj Napoca a susținut în motivarea recursului că, greșit s-a
făcut aplicarea în cauză a Normelor emise la Ordonanța de urgență a Guvernului
nr.17/2000, pentru perioada 15 martie – 26 mai 2000, normele neputând fi
aplicate retroactiv, ceea ce a condus la admiterea acțiunii în parte.
Pârâta
Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Cluj a susținut în motivarea
recursului că greșit s-a dispus exonerarea reclamantei de plata sumei de
32.444.995 lei majorări și penalități de întârziere, întrucât reclamanta a
achitat cu întârziere impozitul pe dividende, impozitul pe salarii și TVA
datorate pentru perioada 30 aprilie 1999 – 31 august 1999, fără a plăti
majorările de întârziere calculate în temeiul art.13 din Ordonanța Guvernului
nr.11/1996, motiv pentru care aceasta nu îndeplinește condițiile prevăzute de
art.4 și 5 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.68/1999.
Examinând
sentința atacată în raport cu criticile formulate, probele administrate în
cauză, precum și dispozițiile legale incidente pricinii se constată că
recursurile sunt fondate, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Potrivit
art.261 Cod procedură civilă, care consacră principiul general privind
motivarea hotărârilor, judecătorii sunt datori să arate, în cuprinsul
hotărârii, motivele de fapt și de drept în temeiul cărora și-au format
convingerea, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.
Fără
arătarea motivelor și a probelor, instanța pronunță o hotărâre netemeinică
care, potrivit art.304 pct.7 Cod procedură civilă, este supusă casării.
Contrar
acestor dispoziții, instanța de fond a anulat în parte actele administrative
prin care reclamanta era obligată la plata sumei de 32.444.995 lei majorări și
penalități de întârziere, respingând capătul de cerere referitor la plata sumei
de 56.320.386 lei reprezentând TVA și majorări de întârziere, fără a motiva
hotărârea, situație în care controlul judiciar nu poate fi exercitat.
În cauză este
necesară verificarea realității constatărilor înscrise în actele de control
financiar, precum și a susținerilor reclamantei, ceea ce impune completarea
probatoriului, prin efectuarea unei expertize de specialitate, care să
clarifice aspectele la care se referă acțiunea.
Pentru
completarea probatoriului în sensul arătat și pentru pronunțarea unei soluții
motivate în fapt și în drept este necesară rejudecarea cauzei, instanța urmând
a pune în discuția părților administrarea probei susmenționate, precum și a
altor probe ce vor fi precizate de părți, dacă acestea sunt în măsură să
lămurească aspectele deduse judecății.
În
consecință, se vor admite recursurile, va fi casată sentința atacată cu
trimiterea cauzei pentru competentă soluționare la Tribunalul Cluj – Secția de
contencios administrativ.
În
raport cu soluția dată recursului, Curtea nu va mai analiza motivele de recurs
invocate în scris, acestea urmând a fi examinate de instanța de trimitere.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite
recursurile declarate de SC ”M.C.” SRL Cluj Napoca și de Direcția Generală a
Finanțelor Publice a județului Cluj împotriva sentinței civile nr.227 din 20
iunie 2001 a Curții de Apel Cluj – Secția comercială și de contencios
administrativ.
Casează
sentința atacată și trimite cauza pentru competentă soluționare la Tribunalul
Cluj-Secția de contencios administrativ.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi 20 februarie 2003.