ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 827/2003

S-au luat în examinare recursurile declarate de Societatea Comercială „Libertatea” SA Cluj Napoca, Ministerul Finanțelor Publice, Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Cluj și Administrația Financiară Cluj Napoca împotriva sentinței civile nr.306 din 3 iulie 2002 a Curții de Apel Cluj – Secția comercială și de contencios administrativ. La apelul nominal s-au prezentat: recurenta reclamantă S.C. „L” SA Cluj Napoca reprezentată de consilierul juridic D.P. și recurenții pârâți Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală a Finanțelor Publice Cluj, ambele reprezentate de consilierul juridic V.C.S., lipsind recurenta pârâtă Administrația Financiară Cluj Napoca. Procedura completă.

Consilierul juridic D.P. a solicitat admiterea recursului declarat de S.C. „L” SA” pentru motivele invocate în scris cu cheltuieli de judecată de 9.366.116 lei. Totodată, a solicitat respingerea recursurilor declarate de Ministerul Finanțelor Publice, Direcția Generală a Finanțelor Publice Cluj și Administrația Financiară Cluj, ca nefondate. Consilierul juridic V.C.S. a pus concluzii de respingere a recursului declarat de SC „Libertatea” SA și de admitere a recursurilor declarate de recurenții pârâți, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii și a menținerii deciziei Ministerului Finanțelor Publice nr.1414 din 26 octombrie 2000 precum și actelor administrative subsecvente.

Reprezentantul Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a pus concluzii de admitere a recursului declarat de pârâți, casarea sentinței atacate și în fond respingerea acțiunii, și de respingere a recursului declarat de societatea reclamantă. C U R T E A Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: S.C. „L” SA Cluj Napoca în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor, Direcția generală a finanțelor publice și controlului financiar de stat Cluj și Administrația financiară Cluj Napoca, a solicitat anularea deciziei nr.1414 din 26 octombrie 2000 emisă de primul pârât, anularea în parte a procesului verbal de rambursare a TVA încheiat la 16 mai 2000 de ultima pârâtă în ceea ce privește măsura calculării sumei de 214.809.151 lei drept TVA calculat pentru livrările de produse de mobilier exportate.

Reclamanta a arătat că măsura respectivă este nelegală și netemeinică în raport atât cu situația probată: două facturi livrări făcute către beneficiar T.S.M. Germania în legătură cu care are un litigiu pe rolul Tribunalului Cluj, două facturi referitoare la livrările prin comisionari care, răspund de repatrierea valutei, DVI-ul fiind pe numele lor, iar organele de control au dreptul și obligația ca în termen de un an de zile de la data verificării aplicării cotei zero să verifice dacă s-a încasat valuta și numai după aceea poate să aplice cota de 19% TVA; factura de livrare făcută la beneficiarul BFKM Germania încasată în valută în termen conform extrasului de cont anexat și trei facturi referitoare la livrări efectuate pe relația CSI și încasate în valută în conturile bancare deschise la bănci autorizate, DIV-ul fiind descărcat cât și cu dispozițiile legale incidente pricinii.

Curtea de Apel Cluj – Secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr.4 din 10 ianuarie 2001, a admis acțiunea, a anulat actele contestate și a stabilit că reclamanta nu datorează suma de 214.809.151 lei TVA colectat. Curtea Supremă de Justiție – Secția contencios administrativ, prin decizia nr.3259 din 22 octombrie 2001, a admis recursurile declarate de pârâți și a casat sentința cu trimitere spre rejudecare la aceeași instanță, pentru completare probatoriu privind modalitatea de încasare a valutei, pentru a se stabili cu certitudine dacă reclamanta a îndeplinit condițiile legale pentru a beneficia de cota zero TVA pentru facturile în discuție. Curtea de Apel Cluj – Secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr.306 din 3 iulie 2002, a admis în parte acțiunea și a anulat în parte actele contestate, menținând obligația de plată pentru suma de 61.943.424 lei cu titlu de TVA.

A obligat pârâții la plata sumei de 6.526.488 lei cheltuieli de judecată. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că reclamanta a făcut dovada existenței unui litigiu comercial cu beneficiarul TN Germania pentru cele două facturi din 7 martie 2000, situație în care pentru acestea nu se poate dispune aplicarea cotei de 19% TVA, întrucât nu este condiționată de încasarea valutei de termenele prevăzute de DIV (devizul de încasare a valutei). Contravaloarea unora dintre exporturi s-a încasat prin transferuri bancare, la bănci autorizate. Totodată s-a reținut că reclamanta nu beneficiază de cota zero TVA cu privire la exporturile efectuate cu încasarea contravalorii acestora în numerar la casieria societății și nu prin transfer bancar, corespunzătoare facturilor 3100713, 3100755 și 3100758. Considerând hotărârea netemeinică și nelegală, părțile au declarat recurs.

Reclamanta susține că se impune admiterea acțiunii în totalitate iar pârâții arată că soluția ce trebuie să fie pronunțată era de respingere a acțiunii, actele încheiate fiind temeinice și legale. Recursul reclamantei este nefondat iar recursul pârâților este întemeiat potrivit celor ce se vor arăta: Cu privire la exporturile realizate către societatea TN Germania, evidențiate prin facturile nr.3100690 și 3100696, se constată că, în mod eronat instanța a reținut că aplicarea cotei zero TVA nu este condiționată de încasarea valutei în termenele menționate în devizul de încasare a valutei (DIV) sau contracte și că justificarea legală a întârzierii constă în litigiul dintre aceștia și aplicarea dispozițiilor art.17 pct.9.9.

din Hotărârea Guvernului nr.401/2000. Conform dispozițiilor art.17 lit.B pct.a din Ordonanța Guvernului nr.3/1992, modificată și completată prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.215/1999, beneficiază de cota zero TVA „exportul de bunuri, efectuat de agenți economici cu sediul în România a căror contravaloare se încasează în valută în conturi bancare deschise la bănci autorizate de Banca Națională a României”. Aceleași dispoziții au fost reluate și prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.17/2000, care la art.17 lit.B a prevăzut că beneficiază de cota zero de TVA, exportul de bunuri, transportul și prestările de servicii legate direct de exportul bunurilor efectuate de contribuabilii cu sediul în România, a căror contravaloare se încasează în valută în conturi bancare deschise la bănci autorizate de Banca Națională a României”.

Conform prevederilor Hotărârii Guvernului nr.401/2000 pentru aprobarea normelor de aplicare a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr.17/2000 neîncasarea valutei în termenul menționat în DIV se sancționează nu cu amendă ci cu aplicarea cotei de TVA valabilă la intern. Susținerea că acest act normativ ar adăuga și modifica dispozițiile ordonanței de urgență nu poate fi primită întrucât prin această hotărâre s-au aprobat normele de aplicare a Ordonanței nr.17/2000, norme ce nici nu adaugă și nici nu modifică, ci numai explicitează prevederile acesteia. Dispozițiile art.17 pct.9.9 din Hotărârea Guvernului nr.401/2000 privind normele de aplicare a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr.17/2000 au fost interpretate greșit de instanță.

Textul prevede: „ în cazul în care la verificarea cotei zero de TVA s-au avut în vedere termenele de încasare menționate în declarațiile de încasare valutare sau după caz în contractele încheiate, organele de control au obligația să verifice în termen de un an de la data verificării aplicării cotei zero dacă încasarea valutei a devenit efectivă”. Instanța trebuia să rețină încălcarea condiției de încasare în termenul stabilit în DIV sau după caz în contractele încheiate, astfel că organele de control nu mai aveau obligația să verifice în termen de un an de la data aplicării cotei zero TVA, dacă încasarea valutară a devenit efectivă. Cu privire la exporturile realizate prin comisionari vamali, evidențiate prin facturile 3100728, 3100731 și 3100737, încasarea s-a făcut prin transfer bancar dar nu în termenul menționat în DIV sau contract, astfel că legal, organul de control a aplicat cota 19% TVA.

Referitor la exporturile realizate cu facturile 3100713, 3100755 și 3100758/2000, în valoare totală de 326.018.019 lei, legal instanța a reținut că societatea nu poate beneficia de cota zero TVA, întrucât încasarea valutei s-a făcut în numerar la casieria reclamantei iar nu prin transfer bancar (art.17 B litera a din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.17/200 și pct.9.3 din Normele de aplicare a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr.17/2000 aprobate prin Hotărârea Guvernului nr.461/2000). În consecință, actele încheiate de organele de control sunt legale, astfel că recursul declarat de reclamantă se privește nefondat și urmează a fi respins în baza art.312 Cod procedură civilă, iar cele declarate de pârâți fondate și urmează a fi admise, a se casa hotărârea și în fond a se respinge acțiunea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de „S.C. „L” SA Cluj Napoca împotriva sentinței civile nr.306 din 3 iulie 2002 a Curții de Apel Cluj – Secția comercială și de contencios administrativ. Admite recursurile declarate de Ministerul Finanțelor Publice, Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Cluj și Administrația Financiară Cluj Napoca. Casează sentința atacată și în fond respinge acțiunea. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 februarie 2003.