ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 858/2003

S-a

luat în examinare recursul declarat de Direcția Generală a

Finanțelor Publice a județului Suceava în nume propriu și al

Ministerului Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr.13 din

31 ianuarie 2001 a  Curții de Apel Suceava – Secția comercială

și de contencios administrativ.

La

apelul nominal s-au prezentat: recurenții pârâți  Direcția Generală

a Finanțelor Publice a județului Suceava și Ministerul

Finanțelor Publice ambii reprezentați de consilierul juridic E.B.,

precum și intimata reclamantă SC „A” SA  reprezentată de

consilierul juridic T.M. și avocatul V.T., lipsind intimata pârâtă Administrația

Financiară Suceava.

Procedura

completă.

Consilierul

juridic E.B. a solicitat admiterea  recursului  pentru motivele invocate în

scris la dosar, casarea sentinței atacate și în fond respingerea

acțiunii reclamantei, ca neîntemeiată.

Consilierul

juridic T.M. și avocatul V.T., luând pe rând cuvântul au solicitat

respingerea recursului, ca nefondat, susținând că societatea

reclamantă nu datorează majorări de întârziere. Totodată,

au solicitat cheltuieli de judecată.

Reprezentanta

Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a pus

concluzii de respingere a recursului, ca nefondat.

C

U R T E A

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată sub nr.6633/2000,  reclamanta SC „A” SA  în

contradictoriu cu Ministerul Finanțelor, Direcția Generală a

Finanțelor Publice și Administrația Financiară Suceava, ca

prin sentință să se anuleze decizia nr.1278 din 26 septembrie

2000 a Ministerului Finanțelor, decizia nr.35 din 20 iulie 2000 a

Direcției Generale a Finanțelor Publice și Controlului Financiar

de Stat Suceava, hotărârea nr.45 din 26 iunie 2000 a Administrației

Financiare  Suceava și procesul verbal nr.18988 din  16 iunie 2000 a

Administrației Financiare Suceava.

În

sarcina reclamantei s-au stabilit majorări de  întârziere în sumă de

9.796.687.637 lei din  care 4.221.439.667 lei majorări de întârziere

pentru impozitul pe profit rezultat din profitul  estimativ al anului 1999

și cel definitiv al anului 1999 și neachitat până la depunerea

bilanțului pe anul 1999.

Reclamanta

a susținut că potrivit art.4 alin.1 și 2, art.15 alineantul 1

din O.U.G. nr.163/2000 este scutită de plata majorărilor de

întârziere întrucât a  achitat impozitul pe profit înainte de  31 octombrie

2000.

Prin

sentința nr.13 din 31 ianuarie 2001, s-a admis acțiunea. S-a

desființat decizia nr.1278 din 26 septembrie 2000 a Ministerului

Finanțelor Publice, decizia nr.35 din 20 iulie 2000 a Direcției

Generale a Finanțelor Publice și Controlului Financiar de Stat Suceava

și hotărârea nr.45 din 26 iunie 2000 a Administrației Financiare

și Trezoreria municipiului Suceava și în fond s-a admis plângerea

formulată  împotriva procesului verbal nr.18988 din 16 iunie 2000 a

Administrației Financiare  a municipiului Suceava, în sensul anulării

majorărilor de  întârziere de 4.221.439.667 lei calculate la

diferența dintre impozitul pe profit estimativ și cel definitiv

stabilit pe baza bilanțului pe anul 1999 perioada 25 ianuarie 2000 – 13

aprilie 2000.

A

fost obligată pârâta la plata sumei de 168.857.586 lei cheltuieli de

judecată reclamantei.

Pentru

a pronunța astfel, instanța  a avut în vedere:

Prin

procesul verbal citat i s-a stabilit reclamantei plata sumei de 4.221.439.667

lei, majorări de întârziere aferente  impozitului pe profit pentru anul

1999, pe perioada 25 ianuarie 2000 – 13 aprilie 2000, în baza art.15 alin.3 din

Ordonanța Guvernului nr.70/1994.

Conform

dispozițiilor O.U.G. nr.163 din 13 octombrie 2000 art.4 alineatul 1

și 2, în cazul achitării impozitelor, taxelor și altor venituri

ale  bugetului de stat achitate până la 31 octombrie 2000, operează

scutirea de plata majorărilor de întârziere.

Reclamanta

potrivit dispozițiilor art.15 din aceeași ordonanță a depus

la Direcția Generală a Finanțelor Publice și Controlului

Financiar de Stat Suceava situația majorărilor de întârziere la 19

octombrie 2000 – ca atare la acea dată impozitul pe profit era achitat,

astfel că nu mai datora majorările de întârziere în sumă de

4.221.439.667 lei.

Împotriva

sentinței a declarat recurs Direcția Generală a Finanțelor

Publice și Controlului Financiar de Stat a județului Suceava în nume

propriu și pentru Ministerul Finanțelor Publice, criticând-o astfel:

Instanța

a depășit atribuțiile conferite prin lege întrucât conform

Normelor metodologice pentru aplicarea O.U.G. nr.163/2000 aprobate prin Ordinul

Ministerului Finanțelor nr.1396 din 23 octombrie 2000, punctul 14 se

menționează că organele abilitate de Ministerul Finanțelor

vor încheia acte de control pentru constatarea sumelor reprezentând

majorări de întârziere scutite sau reduse în conformitate cu prevederile

ordonanței, ce pot fi atacate conform dispozițiilor legale.

Instanța

s-a usbstituit în drepturi organelor de control din cadrul Ministerului

Finanțelor Publice.

Mai

mult potrivit punctului 1.2 alin.2 din Normele citate, majorările de

întârziere achitate prin plata voluntară sau prin executare silită

până la data de 19 octombrie 2000 nu se restituie și nu se

completează.

Prin

acțiunea formulată reclamanta  nu a solicitat instanței să

constate dacă majorările de întârziere datorate se încadrează

sau nu în art.4 din O.U.G. nr.163/2000, astfel că pronunțându-se,

instanța a acordat ceea ce nu s-a cerut.

Analizându-se

actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Instanța

de judecată nu și-a depășit competența materială

și nu s-a substituit organelor abilitate de Ministerul Finanțelor

Publice, întrucât a soluționat  contestația formulată de

reclamantă împotriva deciziei nr.1278 din 26 septembrie 2000 a

Ministerului Finanțelor Publice – Departamentul politica impozitelor

și administrarea veniturilor – Direcția Generală de

Soluționarea plângerilor – conform art.9 din Legea nr.105/1997.

Organele

de control ale Ministerului Finanțelor Publice și-au exercitat

atribuțiunile,  reclamanta a fost obligată la plata majorărilor

de întârziere, măsură menținută în cadrul procedurii

prealabilă administrativ-jurisdicțională.

Intimata

a depus situația majorărilor de întârziere la Direcția

Generală a Finanțelor Publice și Controlului Financiar de Stat

Suceava la 19 octombrie 2000, la acea dată fiind   achitat impozitul pe

profit.

Susținerea

recurentei în sensul că majorările de întârziere au fost achitate

până la 19 octombrie 2000 și ca atare conform Normelor metodologice

citate nu se pot restitui sau compensa nu are suport legal atâta vreme cât la

data indicată nu se viraseră ci s-a depus doar situația

acestora.

Cu

referire la faptul că instanța s-ar fi pronunțat cu referire la

încadrarea majorărilor de întârziere în art.4 O.U.G. nr.163/2000, lucru ce

nu s-a cerut de reclamantă este nereal atâta vreme cât obiectul

contestației l-a format tocmai calculul majorărilor de întârziere în

cuantum de 4.221.439.667 lei pe care nu le datora.

De

altfel, în răspunsul la întâmpinarea depusă la instanța de fond

– fila 30 dosar, intimata argumentează scutirea de plata majorărilor

de întârziere menționate mai sus în temeiul O.U.G. nr.163 intrată în

vigoare la 19 octombrie 2000, articolul 4 alineatul 1 și 2 precum  și

art.15 alineatul 1 din aceeași ordonanță.

De

altfel, soluționarea în drept  a situațiilor invocate cu ocazia

judecării cauzelor revine instanțelor de judecată.

Constatându-se

că recursul este nefondat, se va respinge ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a

județului Suceava în nume propriu și al Ministerului Finanțelor

Publice împotriva sentinței civile nr.13 din 31 ianuarie 2001 a

Curții de Apel Suceava – Secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 4 martie 2003.