ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 910/2003
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 910/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
S-a
luat în examinare recursul declarat de Direcția Generală a
Finanțelor Publice a județului Suceava în nume propriu și al
Ministerului Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr.97 din
10 iulie 2002 a Curții de Apel Suceava – Secția comercială
și de contencios administrativ.
La
apelul nominal s-au prezentat recurentul-pârât Ministerul Finanțelor
Publice prin consilierul juridic V.C.S. și intimata-reclamantă SC „C.”
SRL prin consilierul juridic I.M., lipsind recurentele-pârâte Garda
Financiară Suceava și D.G.F.P. a județului Suceava.
Procedura
completă.
Consilierul
juridic V.C.S. a susținut recursul, solicitând admiterea acestuia cu
referire la motivele scrise.
Reprezentantul
intimatei-reclamante SC „C.” SRL a pus concluzii de respingere a recursului ca
nefondat.
Procurorul
precizând că instanța de fond a soluționat cauza
fără îndeplinirea procedurii prealabile prevăzută de lege,
a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii și trimiterea
cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
C
U R T E A
Asupra
recursului de față;
Din
examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin
sentința civilă nr.97 pronunțată la data de 10 iulie 2002
în dosarul nr.3094/2002, Curtea de Apel Suceava, Secția comercială
și de contencios administrativ, judecând după casare, a admis
acțiunea formulată de reclamanta S.C. „C.” SRL și a anulat
dispoziția nr.45 din 8 septembrie 2000 emisă de Direcția
Generală a Finanțelor Publice Suceava, decizia nr.1646 din 30
noiembrie 2000 emisă de Ministerul Finanțelor Publice și
procesul-verbal de control încheiat de Garda Financiară – Secția
Suceava, exonerând-o de plata sumei de 517.416.124 lei, taxă pe valoarea
adăugată și majorări de întârziere aferente.
Pentru
a pronunța această soluție, Curtea de apel a reținut, în
esență, că actele administrative atacate sunt nelegale și
netemeinice, societatea comercială reclamantă nefiind datoare la
bugetul de stat cu sumele stabilite și menținute de către
organele fiscale, întrucât a făcut dovada achitării taxei pe valoarea
adăugată.
Împotriva
acestei soluții a formulat recurs D.G.F.P. Suceava, în nume propriu
și pentru Ministerul Finanțelor Publice, susținând, în
esență, că prin hotărârea pronunțată,
instanța de fond s-a substituit organelor fiscale care nu procedaseră
la soluționarea pe fond a contestației formulate de societatea
comercială.
Recursul
este întemeiat.
Prin
dispoziția nr.45 din 08 septembrie 2000 emisă de D.G.F.P. Suceava,
s-a dispus respingerea contestației formulate de către S.C. „C.” SRL
a împotriva procesului-verbal de control încheiat de Garda Financiară –
Secția Suceava, reținându-se că aceasta nu fusese depusă în
termenul legal, iar prin decizia nr.1646 din 30 noiembrie 2000 emisă de
Ministerul Finanțelor Publice, această soluție a fost
menținută.
Este
adevărat că, ulterior, instanța de contencios administrativ a
constatat în mod definitiv și irevocabil că SC „C.” SRL formulase
contestația respectivă în termen, dar organele fiscale nu se
pronunțaseră pe fond asupra acestei contestații care viza
măsuri privind taxa pe valoarea adăugată.
Or,
potrivit prevederilor art.3 din Legea nr.29/1990 privind contenciosul
administrativ, cererile privind stabilirea taxelor și impozitelor se
soluționează de către organele prevăzute de legea
specială, în condițiile stabilite de acestea, adică în
condițiile O.U.G. nr.13/2001, privind soluționarea
contestațiilor împotriva măsurilor dispuse prin actele de control sau
de impunere întocmite de organele din sistemul Ministerului Finanțelor
Publice.
Procedând
la judecarea pe fond a acțiunii, Curtea de apel s-a substituit organelor
prevăzute de O.U.G. nr.13/2001 care nu soluționaseră
contestația pe fond și a pronunțat astfel o hotărâre
nelegală și netemeinică.
Având
în vedere aceste considerente, recursul va fi admis, sentința atacată
va fi casată, iar cauza va fi trimisă la D.G.F.P. Suceava, care este
competentă să soluționeze pe fond contestația
formulată de SC „C.” SRL împotriva procesului-verbal încheiat de Garda
Financiară – Secția Suceava.
PENTRU ACESTE
MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite
recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a
județului Suceava în nume propriu și al Ministerului Finanțelor
Publice împotriva sentinței civile nr.97 din 10 iulie 2002 a Curții
de Apel Suceava – Secția comercială și de contencios
administrativ.
Casează
sentința atacată și trimite cauza pentru competentă soluționare
la Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului
Suceava.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi 6 martie 2003.