ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 06.03.2003

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 910/2003

HOTĂRÂRE
06.03.2003
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 910/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

S-a

luat în examinare recursul declarat de Direcția Generală a

Finanțelor Publice a județului Suceava în nume propriu și al

Ministerului Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr.97 din

10 iulie 2002 a Curții de Apel Suceava – Secția comercială

și de contencios administrativ.

La

apelul nominal s-au prezentat recurentul-pârât Ministerul Finanțelor

Publice prin consilierul juridic V.C.S. și intimata-reclamantă SC „C.”

SRL  prin consilierul juridic I.M., lipsind recurentele-pârâte Garda

Financiară Suceava și D.G.F.P. a județului Suceava.

Procedura

completă.

Consilierul

juridic V.C.S. a susținut recursul, solicitând admiterea acestuia cu

referire la motivele scrise.

Reprezentantul

intimatei-reclamante SC „C.” SRL a pus concluzii de respingere a recursului ca

nefondat.

Procurorul

precizând că instanța de fond a soluționat cauza

fără îndeplinirea procedurii prealabile prevăzută de lege,

a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii și trimiterea

cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

C

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința civilă nr.97 pronunțată la data de 10 iulie 2002

în dosarul nr.3094/2002, Curtea de Apel Suceava, Secția comercială

și de contencios administrativ, judecând după casare, a admis

acțiunea formulată de reclamanta S.C. „C.” SRL  și a anulat

dispoziția nr.45 din 8 septembrie 2000 emisă de Direcția

Generală a Finanțelor Publice Suceava, decizia nr.1646 din 30

noiembrie 2000 emisă de Ministerul Finanțelor Publice și

procesul-verbal de control încheiat de Garda Financiară – Secția

Suceava, exonerând-o de plata sumei de 517.416.124 lei, taxă pe valoarea

adăugată și majorări de întârziere aferente.

Pentru

a pronunța această soluție, Curtea de apel a reținut, în

esență, că actele administrative atacate sunt nelegale și

netemeinice, societatea comercială reclamantă nefiind datoare la

bugetul de stat cu sumele stabilite și menținute de către

organele fiscale, întrucât a făcut dovada achitării taxei pe valoarea

adăugată.

Împotriva

acestei soluții a formulat recurs D.G.F.P. Suceava, în nume propriu

și pentru Ministerul Finanțelor Publice, susținând, în

esență, că prin hotărârea pronunțată,

instanța de fond s-a substituit organelor fiscale care nu procedaseră

la soluționarea pe fond a contestației formulate de societatea

comercială.

Recursul

este întemeiat.

Prin

dispoziția nr.45 din 08 septembrie 2000 emisă de D.G.F.P. Suceava,

s-a dispus respingerea contestației formulate de către S.C. „C.” SRL

a împotriva procesului-verbal de control încheiat de Garda Financiară –

Secția Suceava, reținându-se că aceasta nu fusese depusă în

termenul legal, iar prin decizia nr.1646 din 30 noiembrie 2000 emisă de

Ministerul Finanțelor Publice, această soluție a fost

menținută.

Este

adevărat că, ulterior, instanța de contencios administrativ a

constatat în mod definitiv și irevocabil că SC „C.” SRL formulase

contestația respectivă în termen, dar organele fiscale nu se

pronunțaseră pe fond asupra acestei contestații care viza

măsuri privind taxa pe valoarea adăugată.

Or,

potrivit prevederilor art.3 din Legea nr.29/1990 privind contenciosul

administrativ, cererile privind stabilirea taxelor și impozitelor se

soluționează de către organele prevăzute de legea

specială, în condițiile stabilite de acestea, adică în

condițiile O.U.G. nr.13/2001, privind soluționarea

contestațiilor împotriva măsurilor dispuse prin actele de control sau

de impunere întocmite de organele din sistemul Ministerului Finanțelor

Publice.

Procedând

la judecarea pe fond a acțiunii, Curtea de apel s-a substituit organelor

prevăzute de O.U.G. nr.13/2001 care nu soluționaseră

contestația pe fond și a pronunțat astfel o hotărâre

nelegală și netemeinică.

Având

în vedere aceste considerente, recursul va fi admis, sentința atacată

va fi casată, iar cauza va fi trimisă la D.G.F.P. Suceava, care este

competentă să soluționeze pe fond contestația

formulată de SC „C.” SRL  împotriva procesului-verbal încheiat de Garda

Financiară – Secția Suceava.

Admite

recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a

județului Suceava în nume propriu și al Ministerului Finanțelor

Publice împotriva sentinței civile nr.97 din 10 iulie 2002 a Curții

de Apel Suceava – Secția comercială și de contencios

administrativ.

Casează

sentința atacată și trimite cauza pentru competentă soluționare

la Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului

Suceava.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 6 martie 2003.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2003-03-04
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 858/2003
S-a luat în examinare recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Suceava în nume propriu și al Ministerului Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr.13 din 31 ianuarie 2001 a Curții de Apel Suceava – Sec
ÎCCJ 2003-03-18
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1077/2003
S-a luat în examinare recursul declarat de SC „O” SA mpotriva sentinței civile nr.33 din 27 martie 2002 a Curții de Apel Suceava – Secția comercială și de contencios administrativ. La apelul nominal s-au prezentat: recurenta reclamantă SC „
ÎCCJ 2003-02-19
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 685/2003
S-a luat în examinare recursul declarat de Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Iași și Garda Financiară Iași împotriva sentinței civile nr.72/CA din 1 iunie 2002 a Curții de Apel Iași. La apelul nominal
ÎCCJ 2005-02-17
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 988/2005
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 109 din 5 mai 2004, a Curții de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ, a fost respinsă acțiunea formulat
ÎCCJ 2003-02-11
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 537/2003
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 27 aprilie 2001, reclamanta SC M. SRL Iași a solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice și Direcția
Sursă