ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 02.10.2006

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7689/2006

HOTĂRÂRE
02.10.2006
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7689/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Constată că prin cererea

înregistrată pe rolul Tribunalului Sălaj sub nr. 1154 din 19 aprilie 2004

reclamantul

S.L. a

solicitat anularea dispoziției nr. 1190 din 22 martie 2004 emisă de Primarul

municipiului Zalău, prin care i s-a respins notificarea privind restituirea, în

condițiile Legii nr. 10/2001, a unui imobil, casă de locuit și teren.

În motivarea în fapt a cererii s-a

arătat că imobilul respectiv a fost proprietatea mamei reclamantului, fiind

preluat în mod abuziv de către stat, iar ulterior, sub amenințare, a fost

semnat actul de donație în favoarea Statului Român.

S-a mai arătat că actul de donație a

fost constatat nul absolut prin hotărâre judecătorească irevocabilă (sentința

civilă nr. 3131 din 4 septembrie 2003 a Judecătoriei Zalău), hotărâre care în

mod greșit nu a fost luată în considerare la momentul soluționării notificării.

Prin sentința civilă nr. 1195 din 21

iunie 2004 Tribunalul Sălaj a admis contestația, a anulat dispoziția atacată și

a constatat că reclamantul este îndreptățit la măsuri reparatorii prin

echivalent pentru casa de locuit și grădina înscrise în C.F. Zalău nr.top 236,

538/a/1, 538/a/2 preluate abuziv de către stat, în condițiile art. 10 raportat

la art. 33 din Legea nr. 10/2001.

La pronunțarea acestei soluții,

tribunalul a avut în vedere faptul că reclamantul a transmis în termen

notificarea, spre soluționare, Primăriei, ca aceasta a transmis-o în mod

nejustificat, Prefecturii, care la rândul său l-a informat pe reclamant despre

măsurile reparatorii ce i se cuvin și despre faptul că Primăria este entitatea

competentă în soluționarea cererii.

S-a apreciat că această tergiversare

în rezolvarea notificării nu este imputabilă reclamantului, iar faptul că

hotărârea de constatare a nulității donației s-a depus peste termen nu este de

natură să conducă la pierderea dreptului subiectiv al persoanei îndreptățite la

reparații, câtă vreme legiuitorul nu a instituit termenul de depunere a

documentelor justificative, ca pe unul de decădere.

Împotriva sentinței a declarat apel

Primarul municipiului Zalău, care a susținut că s-a apreciat în mod greșit

asupra termenului reglementat de art. 22 din Legea nr. 10/2001, ca fiind unul

de recomandare, în realitate natura acestuia fiind de decădere sau prescripție.

Apelul a fost respins ca nefondat,

prin decizia civilă nr. 2346/A/2004 a Curții de Apel Cluj.

În considerentele deciziei s-a

reținut că termenul de depunere a documentației în susținerea notificării are

caracterul unui termen de recomandare, nefiind prevăzută vreo sancțiune pentru

situația contrară. În aceste condiții, prima instanță a stabilit în mod corect

raporturile juridice dintre părți și a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor

Legii nr. 10/2001, referitoare la măsurile reparatorii.

Această decizie a fost atacată cu

recurs de către apelantul-pârât, care a formulat critici de nelegalitate în

condițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând următoarele:

- Respingerea notificării

intimatului-reclamant s-a făcut pe considerentul că acesta nu a depus la dosar

actele justificative, respectiv, hotărârea judecătorească prin care s-a

constatat nulitatea donației făcute statului, înăuntrul termenului prevăzut de

lege.

Aprecierea că termenul de depunere a

actelor doveditoare este unul de recomandare este eronată, având în vedere că

exprimarea legiuitorului este una imperativă și anume, „actele vor fi depuse în

termen de cel mult 18 luni”.

Termenele de recomandare presupun

inexistența unei sancțiuni or, potrivit Normelor metodologice date în aplicarea

Legii nr. 10/2001 (pct. 2.3 din H.G. nr. 498/2003), persoana îndreptățită are

beneficiul legii numai dacă depune hotărârea de constatare a nulității donației

până la data de 14 mai 2003. Aceasta înseamnă, per a contrario, că dacă nu a

fost respectat termenul arătat, notificantul nu mai beneficiază de dispozițiile

legii de reparație.

Prin întâmpinarea formulată, intimatul-reclamant

a solicitat respingerea recursului, susținând caracterul legal al soluțiilor

pronunțate în cauză.

Recursul este nefondat.

Prin anularea dispoziției

Primarului, de respingere a notificării, instanțele au ținut seama de faptul că

reclamantul a făcut dovada calității de persoană îndreptățită și, fiind vorba

de un imobil ce a constituit obiect al donației către stat, de faptul că s-a

depus hotărârea de constatare a nulității acestei donații [conform art. 2 alin.

(1) lit. c) din Legea nr. 10/2001].

Împrejurarea că respectiva hotărâre

s-a depus după termenul prevăzut de art. 22 din Legea nr. 10/2001, în forma

existentă la acel moment,, adică, după 14 mai 2003 (hotărârea fiind pronunțată

de altfel, la 4 septembrie 2003), nu este de natură să atragă nelegalitatea

soluției.

Instanțele sunt obligate să

administreze în mod nemijlocit [art. 169 alin. (2) C. proc. civ.] probele

necesare pentru soluționarea pricinilor ce le învestesc.

În speță, verificarea legalității

dispoziției atacate nu se putea face numai raportat la actele depuse în faza

procedurii prealabile, cu ignorarea probelor administrate în procedura

judiciară.

Altminteri, ar însemna ca accesul la

justiție, în condițiile împiedicării părții să propună și să administreze probe

în susținerea pretențiilor, să nu fie efectiv, ci să aibă un caracter pur

formal.

Faptul că art. 22 din Legea nr.

10/2001 (actualmente art. 23) instituie un termen pentru depunerea actelor

justificative trebuie văzut în legătură cu faza procedurii prealabile.

Termenul este reglementat pentru

asigurarea celerității în rezolvarea notificărilor de către unitățile

deținătoare sau de alte entități competente.

Aceasta nu înseamnă însă că,

depășindu-se faza procedurii prealabile, și recurgându-se la procedura

judiciară, nu există posibilitatea pentru cel care se pretinde persoană

îndreptățită, să demonstreze temeinicia dreptului său la a obține măsuri

reparatorii.

Așadar, chiar dacă nerespectarea

termenului de depunere a documentelor doveditoare a dus la respingerea

notificării în faza prealabilă, decăderea din dreptul de a mai administra

probe, aceasta fiind sancțiunea care intervine pentru nerespectarea unui termen

procedural imperativ legat de probațiune, operează numai pentru această fază.

În fața instanței însă, judecata se

desfășoară după normele de drept comun, ceea ce înseamnă posibilitatea de a

propune și a aduce dovezi noi.

Drept urmare, în speță fiind dovedit

faptul că imobilul a cărui restituire prin echivalent s-a solicitat a aparținut

autoarei reclamantului și a făcut obiectul unei donații către stat, desființată

prin hotărâre judecătorească irevocabilă, s-a procedat în mod corect la

anularea dispoziției Primarului și la stabilirea dreptului la măsuri

reparatorii al reclamantului.

Pentru aceste considerente, care vin

să completeze pe cele ale instanței de apel, recursul a fost apreciat ca

nefondat și va fi respins în consecință.

Respinge,

ca nefondat recursul declarat de pârâtul Primarul municipiului Zalău împotriva

deciziei nr. 2346 A din 26 noiembrie 2004 a Curții de Apel Cluj, secția civilă

de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

2 octombrie

2006.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2009-02-04
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 994/2009
Asupra recursului civil de față, constată: Prin dispoziția nr. 1012 din 17 mai 2006, Primarul municipiului Zalău a respins cererea nr. 22338 din 25 iulie 2005 formulată de petenta S.E., motivat de faptul că nu a fost transmisă prin intermed
ÎCCJ 2007-03-06
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2067/2007
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Sălaj-Zalău la data de 1 iulie 2002, reclamantul G.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții pr
ÎCCJ 2009-01-21
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 290/2009
Legea nr. 10/2001, republicată. Persoana îndreptățită la măsuri reparatorii, B.F., (antecesorul reclamantei) nu a atacat dispoziția, astfel că prin adresa nr. 2111 din 4 octombrie 2005 dosarul a fost depus la P. Sălaj pentru a putea fi trim
ÎCCJ 2007-02-12
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1305/2007
. 4 alin. (2) și (3) din Legea nr. 10/2001, iar imobilele solicitate au fost preluate de stat în baza Decretului nr. 218/1960 și a Deciziei nr. 183/1976 a fostului Consiliu popular al județului Sălaj, deci cu titlu valabil și se încadrează
ÎCCJ 2010-10-20
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5448/2010
alău a fost de acord cu acordarea în compensare pe amplasamentul situat în zona „Grădina Poporului” suprafața de 3065 mp în raport de 1 la 1, astfel că restituirea acestei suprafețe de teren este rezolvată nefiind necesară introducerea în c
Sursă