ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7689/2006
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7689/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Constată că prin cererea
înregistrată pe rolul Tribunalului Sălaj sub nr. 1154 din 19 aprilie 2004
reclamantul
S.L. a
solicitat anularea dispoziției nr. 1190 din 22 martie 2004 emisă de Primarul
municipiului Zalău, prin care i s-a respins notificarea privind restituirea, în
condițiile Legii nr. 10/2001, a unui imobil, casă de locuit și teren.
În motivarea în fapt a cererii s-a
arătat că imobilul respectiv a fost proprietatea mamei reclamantului, fiind
preluat în mod abuziv de către stat, iar ulterior, sub amenințare, a fost
semnat actul de donație în favoarea Statului Român.
S-a mai arătat că actul de donație a
fost constatat nul absolut prin hotărâre judecătorească irevocabilă (sentința
civilă nr. 3131 din 4 septembrie 2003 a Judecătoriei Zalău), hotărâre care în
mod greșit nu a fost luată în considerare la momentul soluționării notificării.
Prin sentința civilă nr. 1195 din 21
iunie 2004 Tribunalul Sălaj a admis contestația, a anulat dispoziția atacată și
a constatat că reclamantul este îndreptățit la măsuri reparatorii prin
echivalent pentru casa de locuit și grădina înscrise în C.F. Zalău nr.top 236,
538/a/1, 538/a/2 preluate abuziv de către stat, în condițiile art. 10 raportat
la art. 33 din Legea nr. 10/2001.
La pronunțarea acestei soluții,
tribunalul a avut în vedere faptul că reclamantul a transmis în termen
notificarea, spre soluționare, Primăriei, ca aceasta a transmis-o în mod
nejustificat, Prefecturii, care la rândul său l-a informat pe reclamant despre
măsurile reparatorii ce i se cuvin și despre faptul că Primăria este entitatea
competentă în soluționarea cererii.
S-a apreciat că această tergiversare
în rezolvarea notificării nu este imputabilă reclamantului, iar faptul că
hotărârea de constatare a nulității donației s-a depus peste termen nu este de
natură să conducă la pierderea dreptului subiectiv al persoanei îndreptățite la
reparații, câtă vreme legiuitorul nu a instituit termenul de depunere a
documentelor justificative, ca pe unul de decădere.
Împotriva sentinței a declarat apel
Primarul municipiului Zalău, care a susținut că s-a apreciat în mod greșit
asupra termenului reglementat de art. 22 din Legea nr. 10/2001, ca fiind unul
de recomandare, în realitate natura acestuia fiind de decădere sau prescripție.
Apelul a fost respins ca nefondat,
prin decizia civilă nr. 2346/A/2004 a Curții de Apel Cluj.
În considerentele deciziei s-a
reținut că termenul de depunere a documentației în susținerea notificării are
caracterul unui termen de recomandare, nefiind prevăzută vreo sancțiune pentru
situația contrară. În aceste condiții, prima instanță a stabilit în mod corect
raporturile juridice dintre părți și a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor
Legii nr. 10/2001, referitoare la măsurile reparatorii.
Această decizie a fost atacată cu
recurs de către apelantul-pârât, care a formulat critici de nelegalitate în
condițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând următoarele:
- Respingerea notificării
intimatului-reclamant s-a făcut pe considerentul că acesta nu a depus la dosar
actele justificative, respectiv, hotărârea judecătorească prin care s-a
constatat nulitatea donației făcute statului, înăuntrul termenului prevăzut de
lege.
Aprecierea că termenul de depunere a
actelor doveditoare este unul de recomandare este eronată, având în vedere că
exprimarea legiuitorului este una imperativă și anume, „actele vor fi depuse în
termen de cel mult 18 luni”.
Termenele de recomandare presupun
inexistența unei sancțiuni or, potrivit Normelor metodologice date în aplicarea
Legii nr. 10/2001 (pct. 2.3 din H.G. nr. 498/2003), persoana îndreptățită are
beneficiul legii numai dacă depune hotărârea de constatare a nulității donației
până la data de 14 mai 2003. Aceasta înseamnă, per a contrario, că dacă nu a
fost respectat termenul arătat, notificantul nu mai beneficiază de dispozițiile
legii de reparație.
Prin întâmpinarea formulată, intimatul-reclamant
a solicitat respingerea recursului, susținând caracterul legal al soluțiilor
pronunțate în cauză.
Recursul este nefondat.
Prin anularea dispoziției
Primarului, de respingere a notificării, instanțele au ținut seama de faptul că
reclamantul a făcut dovada calității de persoană îndreptățită și, fiind vorba
de un imobil ce a constituit obiect al donației către stat, de faptul că s-a
depus hotărârea de constatare a nulității acestei donații [conform art. 2 alin.
(1) lit. c) din Legea nr. 10/2001].
Împrejurarea că respectiva hotărâre
s-a depus după termenul prevăzut de art. 22 din Legea nr. 10/2001, în forma
existentă la acel moment,, adică, după 14 mai 2003 (hotărârea fiind pronunțată
de altfel, la 4 septembrie 2003), nu este de natură să atragă nelegalitatea
soluției.
Instanțele sunt obligate să
administreze în mod nemijlocit [art. 169 alin. (2) C. proc. civ.] probele
necesare pentru soluționarea pricinilor ce le învestesc.
În speță, verificarea legalității
dispoziției atacate nu se putea face numai raportat la actele depuse în faza
procedurii prealabile, cu ignorarea probelor administrate în procedura
judiciară.
Altminteri, ar însemna ca accesul la
justiție, în condițiile împiedicării părții să propună și să administreze probe
în susținerea pretențiilor, să nu fie efectiv, ci să aibă un caracter pur
formal.
Faptul că art. 22 din Legea nr.
10/2001 (actualmente art. 23) instituie un termen pentru depunerea actelor
justificative trebuie văzut în legătură cu faza procedurii prealabile.
Termenul este reglementat pentru
asigurarea celerității în rezolvarea notificărilor de către unitățile
deținătoare sau de alte entități competente.
Aceasta nu înseamnă însă că,
depășindu-se faza procedurii prealabile, și recurgându-se la procedura
judiciară, nu există posibilitatea pentru cel care se pretinde persoană
îndreptățită, să demonstreze temeinicia dreptului său la a obține măsuri
reparatorii.
Așadar, chiar dacă nerespectarea
termenului de depunere a documentelor doveditoare a dus la respingerea
notificării în faza prealabilă, decăderea din dreptul de a mai administra
probe, aceasta fiind sancțiunea care intervine pentru nerespectarea unui termen
procedural imperativ legat de probațiune, operează numai pentru această fază.
În fața instanței însă, judecata se
desfășoară după normele de drept comun, ceea ce înseamnă posibilitatea de a
propune și a aduce dovezi noi.
Drept urmare, în speță fiind dovedit
faptul că imobilul a cărui restituire prin echivalent s-a solicitat a aparținut
autoarei reclamantului și a făcut obiectul unei donații către stat, desființată
prin hotărâre judecătorească irevocabilă, s-a procedat în mod corect la
anularea dispoziției Primarului și la stabilirea dreptului la măsuri
reparatorii al reclamantului.
Pentru aceste considerente, care vin
să completeze pe cele ale instanței de apel, recursul a fost apreciat ca
nefondat și va fi respins în consecință.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge,
ca nefondat recursul declarat de pârâtul Primarul municipiului Zalău împotriva
deciziei nr. 2346 A din 26 noiembrie 2004 a Curții de Apel Cluj, secția civilă
de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi
2 octombrie
2006.