ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 981/2005
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 981/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Oradea, la data de 19 mai 2003, sub nr. 1858/CA/2003, reclamantul G.D. a
chemat în judecată pe pârâtele Regia Națională a Pădurilor R. și Direcția
Silvică Sălaj, pentru a fi obligate să emită o decizie sau o dispoziție
motivată în soluționarea cererii de retrocedare a imobilului situat în Pădurea
Lapiș, comuna Nușfalău, județul Sălaj, imobil numit C.
În motivarea cererii,
reclamantul a arătat că prin adresa nr. 4958 din 19 decembrie 2002 i s-a comunicat
respingerea cererii, iar prin actul înregistrat sub nr. 353 din 21 ianuarie
2003, reclamantul a solicitat soluționarea cererii, printr-o decizie sau
dispoziție motivată, în conformitate cu art. 20 alin. (1) și urm. din Legea nr.
10/2001, act care să poată să fie contestat în justiție.
Prin sentința nr. 253/CA din
16 iunie 2003, Curtea de Apel Oradea și-a declinat competența de soluționare a
cauzei, în favoarea Tribunalului București.
Prin decizia nr. 4110 din 25
noiembrie 2003, Înalta Curte de Casație și Justiție a casat sentința Curții de
Apel Oradea și a trimis cauza spre soluționare, aceleiași instanțe.
Judecând în fond, după casare,
Curtea de Apel Oradea a constatat că, prin decizia fără număr, depusă la Biroul executorului judecătoresc, la 22 ianuarie 2004, pârâta Direcția Silvică Zalău a
respins cererea reclamantului, invocând faptul că nu s-a dovedit dreptul de
proprietate al solicitantului, cu privire la imobilul cerut, respectiv filiația
reclamantului față de proprietarul tabular. Văzând că actul a fost emis în
cursul procesului, instanța de fond a constatat că acțiunea a rămas fără obiect
și a reținut culpa procesuală a pârâtelor, în baza art. 274 C. proc. civ.
Curtea de Apel Oradea, secția
comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 111/CA/2004 - PI
din 16 februarie 2004, a admis în parte, acțiunea reclamantului G.D. împotriva
pârâtelor Regia Națională a Pădurilor și Direcția Silvică Sălaj, pe care le-a
obligat să plătească reclamantului, 5.000.000 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a
declarat recurs, pârâta Regia Națională a Pădurilor R. - Direcția Silvică
Zalău, susținând că aceasta este lipsită de temei legal, întrucât a comunicat
reclamantului, hotărârea de a-i respinge solicitarea, „anterior deschiderii
procesului”.
Recursul este nefondat.
Legea nr. 10/2001, privind
regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv, în perioada 6 martie
1945 - 22 decembrie 1989, prevede în art. 20 alin. (1) și urm., că, în
soluționarea cererilor de retrocedare, unitățile deținătoare a imobilelor - terenuri
și construcții, sunt obligate să emită decizii sau dispoziții motivate, care
pot fi atacate în justiție, de persoana nemulțumită.
Se reține că adresa nr. 4958
din 19 decembrie 2002, trimisă reclamantului, de către pârâtă, nu îndeplinește
condițiile cerute de Legea nr. 10/2001, pentru a fi contestată în justiție, iar
decizia de respingere a notificării nr. 4172 din 4 noiembrie 2002, comunicată
reclamantului, prin executor judecătoresc, la 22 ianuarie 2004, a fost emisă
ulterior datei de 19 ianuarie 2003, când a fost înregistrată la Curtea de Apel Oradea, acțiunea reclamantului. Ca atare, corect, instanța de fond a reținut
culpa procesuală a pârâtelor, obligate să suporte cheltuielile de judecată.
În consecință, recursul
fiind nefondat, urmează să fie respins.
Văzând și dispozițiile art. 274
alin. (1) C. proc. civ., potrivit căruia partea care cade în pretențiuni, va fi
obligată la cerere, să plătească cheltuielile de judecată, urmează a obliga
recurenta, la plata sumei de 7.000.000 lei, cheltuieli de judecată în recurs,
reprezentând onorariu de avocat, către intimatul G.D.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de Regia Națională a Pădurilor R. - Direcția Silvică Zalău, împotriva sentinței
nr. 111/CA/2004 - PI din 16 februarie 2004, a Curții de Apel Oradea, secția
comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Obligă recurenta, la plata
sumei de 7.000.000 lei, onorariu de avocat, către intimatul G.D.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 17 februarie 2005.